×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A DOAO A MACAVEILOR

Capitolul 3

Simon, ispravnicul besearicii, au spus lui Apolonie că vistieriia besearicii din Ierusalim e plină de bani culeşi din bir, carii sânt de obşte, iară nu pentru ceale sfinte numiţi, şi, mergând Iliodor să ia aceşti bani, minunat s-au împiedecat.

1 Când sfânta cetate cu toată pacea să lăcuia, şi legile foarte bine să păzea pentru bună-credinţa lui Onie, arhiereului, şi urârea răutăţii,

2 S-au întâmplat, deşi înşişi împăraţii au cinstit locul acesta şi besearica cu daruri foarte bune trimise o au cinstit,

3 Atâta cât şi însuşi Seleuc, împăratul Asiei, au dat din veniturile sale toate cheltuialele la slujbele ceale de obşte ale jertvelor.

4 Şi Simon, oarecarele din neamul lui Veniamin, ispravnic besearicii fiind pus, s-au pricit cu arhiereul pentru nelegiuirea cea din cetate.

5 Şi, neputând birui pre Onia, au mers la Apolonie, feciorul lui Traseu, carele pre vreamea aceaea era povăţuitoriu Chilo, Siriei şi Finichii.

6 Şi i-au spus lui cum că vistieriia cea din Ierusalim easte plină de nenumăraţi bani, cât mulţimea celor ce să culeg din biruri easte nenumărată şi nu să cuvin aceastea la jertve, şi poate să fie ca toate aceastea să vie supt putearea împăratului.

7 Şi, întâlnindu-să Apolonie cu împăratul, l-au înştiinţat pre el de banii care s-au spus lui, iară el,chemând pre Iliodor, carele era mai-mare preste bani, l-au trimis pre el şi i-au poruncit să aducă banii cei mai sus zişi.

8 Şi Iliodor îndată au purces la călătorie, însă cu veaste ca aceaea că mearge în cetăţile Chilo-Siriei şi ale Finichiei, iară cu fapta porunca împăratului plinind.

9 Şi după ce au sosit la Ierusalim, cu cinste s-au priimit de la arhiereul cetăţii şi au spus de înştiinţarea aceaea şi i-au arătat pentru ce pricină au venit şi au întrebat de sânt adevărate aceastea.

10 Iară arhiereul au arătat că sânt puse pentru văduve şi pentru săraci.

11 Iară o samă sânt şi a lui Ircan, feciorul lui Tovie, carele easte om foarte de cinste, iară nu precum l-au fost pârât necredinciosul acela, Simon, şi de toţi sânt patru sute de talanţi de argint şi doao sute de aur.

12 Şi cum că strâmbătate să face celor ce lucrurile sale le-au încrezut sfinţeniei locului aceluia şi besearicii, carea în toată lumea să cinsteaşte pentru mărirea şi sfinţeniia ei, aceaea nicidecum nu poate să fie.

13 Iară Iliodor, pentru poruncile împărăteşti ce avea, au zis că acealea în vistieriia împărătească trebuie să se ducă.

14 Şi, rânduind zi în carea să între, ca luând samă să rânduiască despre aceia, pentru aceaea foarte mare grije s-au făcut în toată cetatea.

15 Şi preoţii, îmbrăcaţi cu hainele ceale sfinte, înaintea oltariului căzind, striga din ceriu pre Cel ce au pus leage pentru pusăle aceastea, ca celor ce au pus banii aceia întregi să-i păzască.

16 Şi oricine vedea faţa arhiereului nu putea să nu să umilească cu mintea, că vedearea lui şi mutarea feaţii arăta năcazul cel dinlăuntru a sufletului lui.

17 Că era vărsat preste omul acela oarece teamere şi groază a trupului, dintru care cei ce vedea cunoştea duroarea cea din inimă.

18 Iară alţii, din căsi, turme alerga, ca cu toţi împreună să se roage, pentru că era să se defăimeaze locul.

19 Şi muierile, încinse pre supt ţiţe cu saci, umplea căile, şi fecioarele ceale închise, unele alerga la porţi şi unele la ziduri şi unele pre ferestri să pleca.

20 Şi toate cu mâinile râdicate spre ceriu să ruga.

21 Şi era jealnică privire cum cădea mulţimea amestecată şi în cât de mare năcaz fiind arhiereul aştepta.

22 Aceştia, dară, să ruga Atotputearnicului Dumnezeu ca ceale încrezute întregi şi cu toată întărirea să se păzească celor ce le-au încrezut.

23 Iară Iliodor, vrând să facă porunca, fiind de faţă cu ostaşi la vistierie,

24 Domnul părinţilor şi Stăpânul a toată putearea arătare mare au făcut, atâta cât toţi cei ce îndrăznisă a veni, spăimântându-să de putearea lui Dumnezeu, au leşinat şi s-au înfricoşeat.

25 Că s-au arătat lor un cal, care groaznic călăreţ avea pre sine şi cu foarte frumos acoperemânt împodobit şi, pornindu-să iute, au lovit pre Iliodor cu copitele ceale dinainte, iară cel ce şedea pre cal să vedea având arme de aur.

26 Încă şi alţi doi tineri s-au arătat înaintea lui cu tărie preacuvioşi, cu mărire foarte străluciţi şi cu îmbrăcăminte luminoşi, carii, stând de amândoao părţile, neîncetat îl bătea pre el, multe bătăi puind pre el.

27 Şi, fără de veaste căzind pre pământ şi cu mult întunearec împresurându-să, l-au apucat şi l-au pus într-o leptică.

28 Pre cel ce mai înainte cu puţintel cu mulţi alergători şi ostaşi au întrat în mai sus-zisa vistierie l-au dus, neputând nici un ajutoriu avea de la arme.

29 Aiavea cunoscând putearea lui Dumnezeu, şi acela Dumnezeu lucrând aşea, zăcea mut şi lipsit de toată nădeajdea de mântuire.

30 Iară aceia binecuvânta pre Domnul, Cel ce au mărit locul Său şi besearica aceaea, carea cu puţin mai înainte fuseasă plină de frică şi de turburare, cât S-au arătat Domnul Atotţiitoriul, s-au umplut de veselie şi de bucurie.

31 Iară unii dintr-ai lui Iliodor curând s-au rugat lui Oniia ca să chiiame pre Cel Preaînalt şi să dăruiască viiaţă celui ce zăcea desăvârşit de moarte.

32 Atunci, temându-să arhiereul ca nu cumva să socotească împăratul cum că jidovii au făcut ceva vicleşug asupra lui Iliodor, au adus jertvă pentru mântuirea omului.

33 Şi, după ce arhiereul s-au rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarăşi s-au arătat lui Iliodor cu acealeaşi haine îmbrăcaţi şi, stând, au zis: „Multă mulţămită să faci lui Oniia, arhiereului, că pentru el ţ-au dăruit Domnul ţie viiaţă.

34 Iară tu, din ceriu fiind bătut, spune la toţi putearea cea prea mare a lui Dumnezeu”. Şi, după ce au zis aceastea, s-au făcut nevăzuţi.

35 Iară Iliodor, aducând jertvă Domnului şi făgăduinţe foarte mari, făgăduind Celui ce i-au dăruit viiaţa şi lui Oniia mulţămind, s-au întors la împăratul,

36 Mărturisind tuturor lucrurile Prea-marelui Dumnezeu, care le-au văzut.

37 Şi împăratul, întrebând pre Iliodor cine ar fi harnic, carele să se mai trimită odată în Ierusalim, el au răspuns:

38 „De ai pre cineva vrăjmaş sau pânditoriu împărăţiei tale, trimite-l pre el acolo şi bătut îl vei priimi, însă de va scăpa, pentru că în locul acela easte cu adevărat oarecare puteare a lui Dumnezeu.

39 Că Cel ce lăcuiaşte în ceriu easte privitoriu şi ajutătoriu locului aceluia, Cel ce pre cei ce vin să facă rău îi bate şi îi piiarde”.

40 Şi aşea s-au întâmplat cu Iliodor şi cu paza vistieriei.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.