×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A DOAO A MACAVEILOR

Capitolul 15

Iuda piiarde pre Nicanor şi mulţime de oaste a lui, şi porunceaşte să taie capul şi mâinile lui Nicanor, celui mort, şi să le spânzure în Ierusalim spre pomenirea puterii ceii dumnezeieşti.

1 Iară Nicanor, înţălegând cum că cei ce era cu Iuda sânt în locurile ceale dimpregiurul Samariei, au făcut sfat ca în zioa cea de odihnăa fără de nici o frică să dea războiu asupra lor.

2 Iară jidovii, carii de nevoie mergea cu el, zicea: „Nicidecum aşea sălbătăceaşte şi varvareaşte să-i pierzi, ci cinsteaşte zioa aceaea, pre carea mai înainte o au sfinţit şi o au cinstit Cel ce veade toate”.

3 Iară, de trei ori, spurcatul acela păgân au întrebat: „Au easte în ceriu putearnic Carele să fie poruncit a să ţinea zioa sâmbetelor?”

4 Iară ei, răspunzind: „Domnul cel viu, Acela easte putearnicul cel din ceriu, Carele au poruncit să nu lucrezi în zioa a şeaptea”.

5 Iară celalalt au zis: „Şi eu sânt putearnic pre pământ, carele poruncesc a lua arme şi a plini lucrurile împăratului”. Însă nu au dobândit ca să-şi poată plini becisnicul său sfat.

6 Deci, Nicanor, cu toată sumeţiia înălţindu-să, socotea să facă biruinţă de obşte asupra lui Iuda.

7 Iară Macaveiu, neîncetat, cu toată nădeajdea, nădăjduia că va avea ajutoriu de la Domnul.

8 Şi îndemna pre cei ce era cu sine să nu să sparie de venirea neamurilor, ci, aducându-şi aminte de ceale mai dinainte ajutorii, care s-au făcut lor din ceriu, şi acum să aşteapte de la Cel Atotputearnic biruinţă şi ajutoriu.

9 Şi-i mângăia pre ei din leage şi din proroci, şi, aducându-le aminte şi războaiele care mai înainte le-au fost făcut, mai cu osârdie pre ei i-au făcut.

10 Şi aşea, prinzindu-i pre ei cu mânie, împreună le-au arătat cum că neamurile nu au ţinut legătura şi au călcat jurământul.

11 Şi pre fieştecarele dintr-înşii nu atâta cu scuturi şi cu arme îi întărea, cât cu cuvinte foarte bune îi îndemna, spuindu-le vis vreadnic de credinţă, prin care pre toţi i-au veselit.

12 Iară vedearea visului întru acest chip era, cum că Onia, cel ce fuseasă arhiereu, om bun şi cuvios, cucearnic la faţă şi cu obiceaiuri bune şi la vorbă cuvios, carele din pruncie s-au fost nevoit întru toate lucrurile faptei bune, acesta cu mâinile întinse să ruga pentru toată adunarea jidovilor.

13 După aceasta, s-au arătat un bărbat cu cărunteaţe şi cu mărire minunat, şi preacuvioasă mărire era împregiurul lui.

14 Şi cum că au răspuns Onia şi au zis: „Acesta easte iubitoriul de fraţi, prorocul lui Dumnezeu, Ieremie, carele mult să roagă pentru norod şi pentru sfânta cetate”.

15 Şi cum că Ieremie au întins dreapta şi au dat lui Iuda sabie de aur, şi, dând, i-au zis aceastea:

16 „Ia această sfântă sabie, dar de la Dumnezeu, prin carea vei surpa pre vrăjmaşi”.

17 Deci, mângăindu-să cu aceaste cuvinte bune foarte ale lui Iuda, care inimile voinicilor şi pre vârtute le putea aprinde şi a le îmbărbăta, au socotit să nu tăbărască, ci vitejeaşte să năvălească şi bărbăteaşte să se apuce şi să se bată, ca să se aleagă lucrul, pentru că şi cetatea şi sfintele şi besearica stă în primejdie.

18 Iară de muieri şi de prunci şi de fraţi şi de rudenii mai puţină grijă avea, iară frica cea mai mare şi cea mai întâiu era lor pentru sfinţita besearică.

19 Iară cei ce era în cetate foarte îngrijeaţi era şi turburaţi pentru cei ce era să dea războiu.

20 Şi toţi acum aştepta judecata ce va să fie. Şi, după ce s-au apropiiat vrăjmaşii, şi oastea s-au rânduit şi hiiarăle în loc bun s-au aşezat şi călărimea în cornuri s-au pus.

21 Iară Macaveiu, văzind venirea mulţimei şi gătirea armelor, cea de multe fealiuri, şi sălbătăcirea fiiarălor, au întins mâinile la ceriu şi s-au rugat Celui ce face minuni, Domnului, păzitoriului, cunoscând că nu în arme easte biruinţa, ci, precum El însuşi judecă, dă celor vreadnici biruinţă.

22 Şi, rugându-să, aşea au zis: „Tu, Doamne, ai trimis pre îngerul Tău în zilele lui Iezechiia, împăratului Iudeii, şi au ucis din tabăra lui Senahirim la o sută şi 85 de mii.

23 Şi acum, Stăpânitoriule al ceriurilor, trimite înger bun înaintea noastră, carele să fie spre frică şi spre cutremur.

24 De mărirea braţului Tău să se înfricoşeaze cei ce cu hulă vin asupra sfântului Tău norod”. Şi, aceastea zicând, au încetat.

25 Iară Nicanor şi cei ce era cu el cu trâmbiţe şi cu cântece vinea.

26 Iară Iuda şi cei ce era cu el cu chemare şi cu rugăciuni au dat războiu cu vrăjmaşii.

27 Şi, cu mâinile oştindu-să, iară cu inimile rugându-să cătră Dumnezeu, au aşternut nu mai puţini decât treizeci şi cinci de mii, foarte veselindu-să de această arătare a lui Dumnezeu.

28 Iară încetând de la războiu şi cu bucurie întorcându-să, au cunoscut cum că Nicanor, cu toate armele sale, au căzut.

29 Şi, făcându-să strigare şi turburare, bine au cuvântat pre Cel putearnic cu glas părintesc.

30 Şi au poruncit Iuda, cel ce în tot chipul era gata şi cu trupul şi cu sufletul a muri pentru cetăţeani şi cu vârsta sa au păzit bunăvoinţa cătră cei de o leage, ca să taie capul lui Nicanor, şi mâna cu umărul să le aducă în Ierusalim.

31 Şi, după ce au sosit acolo şi chemând pre cei de o leage cu sine şi pre preoţi, înaintea jertvenicului puindu-i, au chemat pre cei ce era în coşteiu.

32 Şi le-au arătat capul spurcatului Nicanor şi mâna celui rău hulitoriu, carea o au fost întins asupra Casii ceii sfinte Atotputearnicului şi s-au sumeţit.

33 Şi limba răului credincios Nicanor au poruncit să o taie şi să o facă bucăţi mărunte şi să o dea pasărilor, iară ceale de răsplătirea nebuniei în preajma besearicii să le spânzure.

34 Şi toţi, căutând la ceriu, au binecuvântat pre luminatul Domn, zicând: „Bine e cuvântat Cel ce au păzit locul Său nespurcat”.

35 Şi capul lui Nicanor l-au spânzurat la coşteiu, ca să-l vază toţi şi să cunoască cum că easte adeverit semn al ajutoriului lui Dumnezeu.

36 Şi au aşezat toţi cu poruncă de obşte, ca nicidecum să nu lasă neînsămnată zioa aceasta.

37 Ci praznicul ei să fie în zioa a treisprăzeace a lunii a doaosprăzeace, carea sirieneaşte să zice adar, cu o zi mai înainte de zioa lui Mardoheu.

38 Deci, ceale ce au fost pentru Nicanor aşea s-au întâmplat, şi, din vremile acealea, au stăpânit jidovii cetatea, şi eu aici voiu face sfârşit cuvântului.

39 Şi de easte bine şi cum să cuvine tocmit, aceasta şi eu am vrut, iară de easte prosteaşte şi de mijloc, aceasta de ajuns îmi easte mie.

40 Că, precum tot vin singur a bea, sau tot apă împrotivnic lucru easte, ci în ce chip vinul amestecat cu apă e dulce şi desfătează, aşea şi aşăzarea cuvântului, cu întocmirea sa, veseleaşte urechile celor ce cetesc. Iară aici să fie sfârşitul.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.