×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA A DOAO A MACAVEILOR

Capitolul 14

Nicanor întâiu face prietişug cu Iuda, care, după aceaea, îl strâcă. Să laudă cu stricarea besearicii. Raziia să junghie pre sine şi, dacă îi cură tot sângele, îşi aruncă maţele asupra norodului.

1 Iară după vreame de trei ani, au înţeles Iuda şi cei ce era cu el cum că Dimitrie, a lui Seleuc, trecând prin vadul Tripoliei, au venit cu mulţime tare şi cu corăbii.

2 Şi au cuprins ţări, omorând pre Antioh şi pre Lisie, epitropul lui.

3 Iară oarecarele Alchim, carele fusease arhiereu şi de bunăvoie să spurcasă în vremile amestecăturii, socotind că nici într-un chip nu easte lui mântuire, nici mai mult întrare la sfântul jertvenic,

4 Au venit la împăratul Dimitrie, în anul o sută cincizeci şi unul, aducându-i lui coronă de aur şi finic, şi, afară de aceastea, şi flori, care să părea a fi ale besearicii, şi în zioa aceaea au avut linişte.

5 Şi, aflând vreame bună nebuniei sale, chemându-l Dimitrie la sfat şi întrebându-l: „Cu ce voie şi sfat să află jidovii?”,

6 El, la aceastea, au răspuns: „Jidovilor, carii să chiiamă asidei, pre carii povăţuiaşte Iuda Macaveu, le place a avea războiu şi să împărechează şi nu lasă să aibă ţara pace.

7 Pentru aceaea, şi eu lipsit de mărirea cea părintească, adecă de arhierie, am venit acum aici.

8 Întâiu, foarte bine gândind de ceale ce să cuvin împăratului, iară a doao, pentru binele cetăţeanilor miei socotind, căci, cu răutatea celor ce mai înainte i-am zis, tot neamul nostru mult să asupreaşte.

9 Deci, fieştecare dintru aceastea cunoscându-le tu, o, împărate, fie-ţi milă şi de ţară şi de neamul nostru, cel ce prim pregiur stă, şi-l ajută pentru iubirea de oameni carea ai cătră toţi.

10 Că, până va fi Iuda, nu easte cu putinţă să fie lucrurile în pace”.

11 Şi, după ce au zis el unele ca aceastea, îndată ceialalţi priiatini, având pizmă asupra lui Iuda, mai mult au aţiţat pre Dimitrie.

12 Deci, Dimitrie îndată chemând pre Nicanor, carele era mai-mare preste elefanţi, şi făcându-l povăţuitoriu preste Iudeea, l-au trimis,

13 Dându-i porunci ca şi pre Iuda să-l omoară şi pre cei ce sânt cu el să-i râsipe şi să puie pre Alchim arhiereu besearicii ceii prea mari.

14 Iară neamurile, care din Iudeea fugisă de Iuda, cu turmele să amesteca cu Nicanor, nenorocirile şi primejdiile jidovilor ale sale norociri părându-le a fi.

15 Iară auzind de venirea lui Nicanor şi de adunarea neamurilor, presărându-să cu pământ, s-au rugat Celui ce până în veac au întemeiat pre norodul Său şi Cel ce pururea arătat au apărat partea sa.

16 Şi, poruncind povăţuitoriul, îndată au purces de acolo şi s-au lovit cu ei la satul Desau.

17 Iară Simon, fratele lui Iuda, s-au fost lovit cu Nicanora, ci s-au spăriiat de venirea cea fără de veaste a vrăjmaşilor.

18 Însă Nicanor, auzind vitejiia celor ce era cu Iuda şi bărbăţiia care avea în bătăile ceale pentru patrie, s-au temut să se judeceb cu vărsarea de sânge.

19 Pentru aceaea, au trimis pre Pisidonie şi pre Teodot şi pre Matatiia, ca să dea şi să priimească dreaptelec.

20 Şi mult sfat făcându-să pentru aceastea, şi povăţuitoriul norodului vorbind cu mulţimea, toţi împreună au voit ca să facă pace.

21 Şi au rânduit zi, întru carea deosebi să vie la un loc, şi, venind de la fieştecarele, multe scaone li s-au pus,

22 (Iară Iuda rânduisă oameni armaţi gata în locuri de treabă, ca nu cumva vrăjmaşii fără de veaste să facă vreun lucru rău), şi vorba cea de opşte ce s-au căzut au făcut.

23 Iară Nicanor, rămâind la Ierusalim, nici un lucru fără de cale nu au făcut, şi gloatele ceale ce să adunasă ca turmele le-au slobozit.

24 Şi avea pre Iuda pururea înaintea ochilor, din inimă iubindu-l.

25 Şi l-au rugat să se însoare şi să nască fii. S-au însurat şi au trăit în linişte viiaţă de obşte.

26 Iară Alchim, văzind dragostea lor, carea avea unul cătră altul, şi pacea, au venit la Dimitrie şi au zis cum că Nicanor lucruri împrotivnice împăratului gândeaşte, că pre Iuda, vrăjmaşul împărăţiei, l-au ales să fie în locul lui, după dânsul.

27 Iară împăratul, umplându-să de mânie şi întărâtându-să de pârâri, vrăjmaş au scris lui Nicanor, zicând cum că cu greu easte lui a suferi legătura şi şi porunceaşte ca pre Macaveiu curând să-l trimiţă legat la Antiohiia.

28 Şi, sosind aceastea la Nicanor, s-au măhnit şi cu greu îi era a strica legătura cea făcută, nefăcându-i nici o strâmbătate bărbatul acela.

29 Ci, fiindcă împrotiva împăratului nu să putea pune, cerca prilej cu meşteşug aceasta să se săvârşască.

30 Iară Macaveiu, văzând pre Nicanor, mai aspru răspunzindu-i lui şi petreacerea cea obicinuită mai sălbatecă avându-o, au socotit cum că nu easte spre bine asprirea aceasta şi, strângând nu puţini dintr-ai săi, s-au ascuns de Nicanor.

31 Deci, cunoscând el că bărbatul ca un viteaz au cunoscut vicleşugul, s-au dus la marea şi sfânta besearică, când aducea preoţii jertvele ceale cuvioase, şi au poruncit să-i dea pre bărbatul.

32 Iară ei s-au jurat, zicând că pre cel ce-l caută nu ştiu unde easte. Întinzind dreapta spre besearică, aceastea au jurat:

33 „De nu-mi veţi da mie legat pre Iuda, această Casă a lui Dumnezeu câmp o voiu face şi jertvenicul îl voiu săpa şi aici voiu face lui Dionis besearică vestită”.

34 Şi după ce au zis aceastea, s-au dus. Iară preoţii, întinzind mâinile cătră ceriu, chema pre Apărătoriul cel de pururea al neamului nostru, aceastea zicând:

35 „Tu, Doamne, Cel ce de nimica nu ai lipsă, bine ai voit să se facă besearică lăcaşului Tău, întru noi.

36 Şi acum, Sfinte a toată sfinţeniia, Doamne, păzeaşte până în veac nespurcată casa aceasta, carea de curând s-au curăţit şi astupă toată gura nedreaptă”.

37 Iară oarecarele, anume Razis, din bătrânii ierusalimneanilor, carele era bărbat iubitoriu de cetate şi cu nume bun, cât, pentru bună-voinţa ce avea, părinte jidovilor să chema,

38 Pentru că în vremile ceale mai dinainte ale neamestecării era, purtând judecata jidoviei şi trupul şi sufletul pentru jidovime şi-l puseasă cu toată nevoinţa.

39 Deci, vrând Nicanor să areate ura carea avea cătră jidovi, au trimis mai mulţi decât cinci sute să-l prinză,

40 Că socotea cum că, de va prinde pre acela foarte mare, nevoie va face jidovilor.

41 Şi mulţimea, vrând ca să ia turnul, bătea uş şi poruncea să aducă foc să aprinză uşile, şi, când era mai prins, el singur pre sine s-au junghiiat cu sabiia.

42 Vrând mai bine să moară cu cinste, decât păgânilor să se supuie şi împrotiva cinstii sale să paţă ocări nevreadnice,

43 Ci, pentru graba, nenimerindu-să bine a să junghiia şi mulţimea năvălind pre uşe înlăuntru, el alergând pre zid vitejeaşte, s-au aruncat pre sine la mulţime vitejeaşte.

44 Iară mulţimea, curând, dându-să îndărăpt ca să facă loc căderii lui, au căzut tocma pre foale.

45 Şi, fiind încă viu şi înfierbântat, s-au sculat cu mâinile, iară sângele din el cura ca şipotele şi, greu rănindu-să, au alergat trecând printră mulţime.

46 Şi, stând pre o piiatră despicată, după ce i-au curs tot sângele, şi-au scos maţele şi, prinzindu-le cu amândoao mâinile, le-au aruncat spre mulţime şi, rugându-să Celui ce stăpâneaşte preste viiaţă şi preste duh, ca aceastea iarăşi să i le dea, într-acest chip s-au mutat.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.