×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎNTĂIU A MACAVEILOR

Capitolul 6

Antioh Eupator, căzind în grea boală, moare fiind tare chinuit.

1 Iară împăratul Antioh, umblând prin ţările ceale de sus, au auzit că easte în Elimaida, la Persia, cetate mărită, cu avuţie, cu argint şi cu aur,

2 Şi besearica cea dintr-însa, bogată foarte; şi cum că sânt acolo acoperemânturi de aur şi zale şi arme, carele au fost lăsat acolo Alexandru, fiiul lui Filip, împăratul machidoneanilor, carele au împărăţit întâiu întră elini.

3 Şi au venit, cercând să ia cetatea şi să o prade, şi n-au putut, că au fost înţeleşi cetăţeanii de cuvântul acesta.

4 Şi s-au sculat asupra lui cu războiu, şi au fugit şi s-au dus de acolo cu întristare mare, întorcându-să la Vavilon.

5 Şi au venit oarecarele, în Persida, carele i-au spus că s-au înfrânt taberile care s-au fost dus în pământul Iudei.

6 Şi au mers Lisiia cu puteare tare, întâiu, şi au fugit de cătră faţa lor şi au biruit cu arme şi cu puteare şi cu prăzi multe, care au luat din taberile care le-au tăiat.

7 Şi au stricat urâciunea, carea au fost zidit deasupra jertvenicului în Ierusalim, şi sfinţeniia, ca şi întâiu, o au încungiurat cu ziduri înalte şi Vetsura, cetatea sa.

8 Şi au fost după ce au auzit împăratul cuvintele aceastea, s-au spăimântat şi s-au turburat tare, şi au căzut pre pat şi au căzut în boală de voie rea, căci nu s-au făcut lui precum gândea.

9 Şi au fost acolo zile multe, pentru că s-au înnoit într-însul măhnire mare, şi au gândit că va muri.

10 Şi au chemat pre toţi priiatinii săi şi au zis cătră ei: „Luatu-s-au somnul de la ochii miei şi mi-au scăzut inima de grijă.

11 Şi am zis întru inima mea: «Până la ce năcaz am venit şi fortună mare, întru carea acum sânt? Cel ce eram bun şi iubit întru stăpâniia mea,

12 Iară acum îmi aduc aminte de răutăţile care am făcut la Ierusalim, luând toate vasele ceale de aur şi ceale de argint, care era într-însul şi am trimis ca să piiarză, fără de pricină, pre cei ce lăcuiesc în Iudea.

13 Cunosc eu că pentru acealea m-au aflat pre mine răutăţile aceastea, şi iată că pier de mare voie rea şi în pământ străin»”.

14 Şi au chemat pre Filip, carele era unul din priiatinii săi, şi l-au pus pre el preste toată împărăţiia sa.

15 Şi i-au dat lui stema şi veşmântul său şi inelul, ca să aducă pre Antioh, fiiul său, şi să-l crească pre el, ca să împărăţască.

16 Şi au murit acolo Antioh împăratul, în anul o sută patruzeci şi noao.

17 Şi cunoscând Lisie că au murit împăratul şi au pus pre Antioh, feciorul lui, împărat în locul lui, pre carele de tinerel l-au crescut, şi i-au numit numele lui Eupator.

18 Iară cei din cetate închidea pre Israil împregiurul sfintelor şi căuta răutăţi în toată vreamea şi tărie neamurilor.

19 Şi au gândit Iuda să-i piiarză pre ei. Şi au adunat tot norodul, ca să-i încungiure pre ei,

20 Şi s-au adunat împreună şi i-au încungiurat pre ei, în anul o sută şi cincizeci, şi au făcut asupra lor stare săgetătorilor şi meşteşuguri.

21 Şi, ieşind unii dintr-înşii din închisoare, s-au lipit lângă ei o samă din cei necredincioşi din Israil, şi au mers la împăratul şi au zis:

22 „Până când nu vei face judecată şi vei izbândi pre fraţii noştri?

23 Noao ne-au plăcut a sluji tătâne-tău şi a umbla întru poruncile lui şi a asculta de aşezământurile lui, măcar de să înstrăina de la noi pentru aceasta cei ce sânt din norodul acesta.

24 Şi, oriunde afla pre cineva dintră noi, îl omorea şi moştenirile noastre le jefuia.

25 Şi nu numai preste noi au întins mâna, ci şi preste toate hotarăle lor.

26 Şi, iată, au tăbărât astăzi asupra cetăţii în Ierusalim, ca să-l ia, şi sfinţeniia şi Vetsura o au întărit.

27 Şi, de nu vei apuca mai înainte degrab, mai mari decât aceastea vor face şi nu-i vei putea birui pre ei”.

28 Şi s-au măniiat împăratul, deaca au auzit, şi au adunat pre toţi priiatinii săi, căpeteniile puterii sale şi pre cei ce era preste călărime.

29 Şi de la alţi împăraţi şi de la ostroavele mărilor au venit la el oşti năimite.

30 Şi au fost numărul puterii lui o sută de mii de pedestri şi doaozeci de mii de călăraşi şi treizeci şi doi de elefanţi învăţaţi la războiu.

31 Şi au venit prin Idumeea şi au tăbărât asupra Vetsurii şi au dat războiu în multe zile şi au făcut meşteşuguri, şi ieşiră şi le arsă pre eale cu foc, şi au dat războiu bărbăteaşte.

32 Şi s-au sculat Iuda de la cetate şi au tăbărât la Vetzaharia, în preajma taberii împăratului.

33 Şi, sculându-să împăratul de dimineaţă, au râdicat tabăra şi au pornit spre calea Vetzahariei, şi s-au împărţit oştile la războiu şi au trâmbiţat cu trâmbiţele.

34 Şi elefanţilor le-au arătat sânge de strugur şi de mure, ca să-i agerească la războiu.

35 Şi au împărţit fierile în rânduri şi au pus lângă fieştecare elefant o mie de bărbaţi înzăoaţi cu lanţuri şi coifuri de aramă preste capetele lor, şi cinci sute de călăreţi aleşi era rânduiţi la fieştecarea fiiară.

36 Aceştia, mai înainte de vreame, oriunde era fiiara era şi ei, şi oriunde mergea, mergea cu ea şi nu să despărţea de ea.

37 Şi turnuri de lemn ţapene era preste eale şi acoperea pre fieştecarea fiiară, încinsă preste ea cu unealte, şi, preste fieştecarea, treizeci şi doi de bărbaţi, carii da războiul de preste ei, şi indiianul ei.

38 Şi ceaealaltă călărime, dincoace şi dincolo, o au aşezat de amândoao părţile taberii, clătindu-să şi astupându-să în văi.

39 Şi, când strălucea soarele preste scuturile ceale de aur, sclipea munţii de eale şi strălucea ca făcliile aprinse.

40 Şi s-au întins o parte din tabăra împăratului preste munţii cei înalţi, iară alta preste locurile ceale de jos, şi mergea cu pază şi cu rânduială.

41 Şi să cutremura toţi cei ce auzea glasul mulţimei lor, şi păşirea mulţimei şi lovirea armelor, că era tabăra mare foarte şi tare.

42 Şi s-au apropiiat Iuda şi tabăra lui la războiu şi au căzut din tabăra împăratului şease sute de bărbaţi.

43 Şi au văzut Eleazar Avaronul o fiiară dintră cealealalte, înzoată cu zauo împărătească, şi era mai înaltă decât toate fierile, şi i s-au părut că întru aceaea easte împăratul.

44 Şi s-au dat pre sine, ca să mântuiască pre norodul său şi să-şi câştige şie nume veacinic.

45 Şi alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, şi omorea de-a dreapta şi de-a stânga şi cădea de la el, încoace şi încolea.

46 Şi s-au vârât supt elefant şi s-au pus supt el şi l-au omorât pre el; şi au căzut pre pământ deasupra lui şi au murit acolo.

47 Şi, văzind putearea împăratului şi năvălirea oştilor, s-au abătut de la ei.

48 Iară cei din tabăra împăratului s-au suit asupra lor la Ierusalim, şi au tăbărât împăratul la Iudea şi la Muntele Sionului.

49 Şi au făcut pace cu cei din Vetsura şi au ieşit din cetate, că nu le era lor acolo hrană, ca să se închiză într-însa, că sâmbătă era pământului aceluia.

50 Şi au luat împăratul Vetsura şi au pus acolo pază, ca să o păzască pre ea.

51 Şi au tăbărât asupra sfinţeniei zile multe, şi au făcut acolo stări săgetătorilor şi mahini şi aruncătoare de foc şi zvârlitoare de pietri şi scorpidii, ca să zvârlească săgeţi şi praştii.

52 Şi au făcut şi ei mahini împrotiva mahinilor lor, şi au dat războiu zile multe.

53 Şi bucate nu era în vase, pentru că era anul al şeaptelea, şi cei ce au scăpat în Iudea de la neamuri au mâncat rămăşiţa punerii.

54 Şi au rămas întru ceale sfinte bărbaţi puţini, că i-au biruit pre ei foamea şi s-au râsipit fieştecarele la locul său.

55 Şi au auzit Lisia cum că Filip, pre carele l-au fost pus împăratul Antioh, încă fiind viu, să crească pre Antioh, fiiul lui, ca să-l facă împărat,

56 S-au întors de la Persida şi de la Midia, şi oştile împăratului ceale ce s-au fost dus cu el, şi cum că cearcă să ia lucrurile,

57 S-au grăbit şi s-au învitat, ca să se ducă din cetate şi să zică cătră împă atul şi cătră povăţuitorii puterii şi cătră bărbaţi: „Ne împuţinăm în toate zilele şi hrană avem puţină, iară locul unde sântem tăbărâţi easte tare şi sânt preste noi grijile împărăţiei.

58 Acum, dară, să dăm direapta oamenilor acestora şi să facem pace cu ei şi cu tot neamul lor.

59 Şi să le aşezăm lor ca să umble după legile lor ca şi mai înainte, că pentru legiuirile lor, care le-am râsipit, s-au mâniiat şi au făcut toate aceastea”.

60 Şi au plăcut cuvântul înaintea împăratului şi a boiarilor şi au trimis la ei să facă pace, şi ei au priimit.

61 Şi s-au jurat lor împăratul şi boiarii pentru aceastea şi au ieşit din cetate.

62 Şi au întrat împăratul în Muntele Sionului şi au văzut tăriia locului şi au călcat jurământul care au jurat şi au poruncit şi au surpat zidul împregiur.

63 Şi s-au sculat degrab şi s-au întors la Antiohia şi au aflat pre Filip stăpânind cetatea şi au dat războiu asupra lui şi au luat cetatea cu sila.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.