×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎNTĂIU A MACAVEILOR

Capitolul 12

În anul 170, Ionatan, trimiţind soli la Roma, înnoiaşte aşezământul, scriind şi la sparteani. Trifon omoară cu vicleşug pre Ionatan.

1 Şi, văzind Ionatan că-i ajută vreamea, au ales bărbaţi şi i-au trimis pre ei la Roma, să întărească şi să înnoiască cu ei prieteşugul.

2 Şi la sparteani şi la alte locuri au trimis cărţi ca aceastea.

3 Şi au mers la Roma şi au întrat la sfat şi au zis: „Ionatan, arhiereul, şi neamul jidovilor ne-au trimis pre noi, ca să înnoiţi cu ei prieteşugul şi soţietatea, ca şi mai înainte”.

4 Şi le-au dat lor cărţi scrise pre la fieştecare loc, ca să-i petreacă pre ei la pământul Iudei cu pace.

5 Iară izvodul cărţilor care le-au scris Ionatan sparteanilor acesta easte:

6 „Ionatan, arhiereul, şi bătrânimea neamului şi preoţii şi celalalt norod a jidovilor, sparteanilor, fraţilor, bucurie.

7 Încă de demult s-au trimis cărţi la Onia, arhiereul, de la Darie, carele împărăţea la voi, care adeverea că sânteţi fraţii noştri, precum easte scris izvodul.

8 Şi cu cinste au priimit Onia pre bărbatul cel trimis şi au luat cărţile, întru care să arăta soţietatea şi prieteşugul.

9 Drept aceaea, noi, neavând lipsă de aceastea şi având mângăiare cărţile ceale sfinte, care sânt în mâinile noastre,

10 Am ispitit a trimite la voi carii să înnoiască cu voi frăţiia şi prieteşugul, ca să nu ne înstrăinăm de cătră voi, că multe vremi au trecut de când aţi trimis la noi.

11 Noi, dară, neîncetat în toată vreamea, şi la sărbători şi la cealelalte cuvioase zile, vă pomenim pre voi întru jertvele şi rugăciunile care le facem, precum să cade şi să cuvine a ne aduce aminte de fraţi.

12 Şi ne bucurăm de mărirea voastră.

13 Iară pre noi ne-au încungiurat multe năcazuri şi războaie multe, că s-au sculat cu bătaie asupra noastră împăraţii cei de primpregiurul nostru.

14 Ci n-am vrut să vă supărăm pre voi şi pre ceialalţi soţi şi priiatini a noştri cu aceaste războaie.

15 Pentru că avem ajutoriu din ceriu, care ne ajută noao, şi ne-am mântuit de vrăjmaşii noştri şi s-au smerit vrăjmaşii noştri.

16 Drept aceaea, am ales pre Numenie, fiiul lui Antioh, şi pre Antipatru, fiiul lui Iason, şi i-am trimis la romani, ca să înnoiască prieteniia şi soţietatea, cu noi, cea mai dinainte.

17 Şi le-am poruncit lor, ca să meargă şi la voi şi să se închine voao şi să vă dea cărţile ceale de la noi pentru înnoirea frăţiei noastre.

18 Şi acum, bine veţi face de ne veţi răspunde noao la aceastea”.

19 Şi acesta easte izvodul cărţilor celor trimise:

20 „Oniaris, împăratul sparteanilor, lui Onia preotului celui mare, bucurie!

21 Aflatu-s-au în scrisoare pentru sparteani şi pentru jidovi că sânt fraţi şi că sânt din neamul lui Avraam.

22 Şi acum, de când am cunoscut aceastea, bine veţi face scriind noao pentru pacea voastră.

23 Şi noi răspundem cu scrisoare voao, dobitoacele voastre şi avearea voastră a noastre sânt; şi ceale ce sânt ale noastre, ale voastre sânt, poruncim, drept aceaea, ca să vă vestească voao aceastea”.

24 Şi au auzit Ionatan că s-au întors boiarii lui Dimitrie cu puteare mai multă decât mai întâiu, ca să dea războiu asupra lui.

25 Şi, purcezind din Ierusalim, s-au întimpinat cu ei în ţara Amatitei, că nu i-au lăsat pre ei să calce în ţara lui.

26 Şi au trimis iscoade la tabăra lor şi s-au întors, şi i-au spus lui că aşea au aşezat ca să vie preste ei noaptea.

27 Şi, după ce au apus soarele, au poruncit Ionatan celor ce era cu el să priveghiiaze şi să fie întrarmaţi şi gata de bătaie toată noaptea şi au pus străji împregiurul taberii.

28 Şi au auzit vrăjmaşii că Ionatan şi cei ce era cu el s-au gătit de bătaie, şi s-au temut şi s-au spăriiat cu inima sa şi au aprins focuri în tabăra sa.

29 Şi Ionatan şi cei ce era cu el n-au ştiut până dimineaţa că vedea focurile arzind.

30 Şi au gonit Ionatan dinapoia lor, ci nu i-au prins pre ei, pentru că au fost trecut râul Eleterului.

31 Şi s-au abătut Ionatan la arapii, carii să chiiamă zavedii, şi i-au bătut pre ei şi au luat prăzile lor.

32 Şi, purcezind, au venit la Damasc şi au umblat în toată ţara.

33 Iară Simon, ieşind, au umblat până la Ascalon şi la cetăţile ceale de aproape, şi s-au abătut la Iopi şi o au luat mai înainte pre ea.

34 Că au fost auzit că ei vreau să dea cetatea la a lui Dimitrie şi au pus acolo pază, ca să o păzască.

35 Şi s-au întors Ionatan şi au adunat pre bătrânii norodului şi s-au sfătuit cu ei, ca să zidească cetăţi întărite în Iudeea.

36 Şi să înalţă zidurile Ierusalimului şi să înalţă zid mare întră coşteiu şi întră cetate, ca să o desparţă pre ea de cătră oraş, ca să fie despărţit, ca nici să cumpere, nici să vânză.

37 Şi s-au adunat ca să zidească cetatea şi au căzut zidul părăului celui de cătră Apiliot şi au dires ceale ce să chiiamă Hafenata.

38 Şi Simon au zidit Adida în Sefila şi i-au pus porţi şi încuietori.

39 Şi au cercat Trifon să împărăţască el preste Asiia şi să-şi puie stemă şi să-şi puie mâna preste împăratul Antioh.

40 Ci să temea ca nu cumva să nu-l lasă Ionatan şi ca nu cumva să dea războiu asupra lui, şi căuta ca să prinză pre Ionatan şi să-l piiarză pre el şi, sculându-să, au venit în Vetsan.

41 Şi au ieşit Ionatan înaintea lui cu patruzeci de mii de bărbaţi aleşi de războiu şi au venit în Vetsan.

42 Şi, văzind Trifon că au venit Ionatan cu puteare multă, s-au temut a-şi tinde mâinile asupra lui.

43 Şi l-au priimit pre el cu mărire şi l-au împrietenit pre el cu toţi priiatinii săi şi i-au dat lui daruri şi au poruncit puterilor sale să asculte de el, ca şi de sine.

44 Şi au zis lui Ionatan: „Pentru ce ai ostenit tot norodul acesta, nefiind întră noi războiu?

45 Şi, acum, trimite-i pre ei la căsile sale şi-ţi aleage ţie puţini bărbaţi, carii să fie cu tine, şi vino cu mine în Ptolomaida şi ţi-o voiu da pre ea ţie, şi cealealalte cetăţi şi oşti, şi pre toţi cei ce sânt preste trebi şi, întorcându-mă, mă voiu duce înapoi, că pentru aceasta am venit”.

46 Iară Ionatan, crezind lui, au făcut cum i-au zis, că au trimis oştile să meargă în pământul Iudei.

47 Şi au lăsat cu sine trei mii de bărbaţi, dintru carii doao mii i-au lăsat în Galileea, iară o mie au mers cu el.

48 Şi, după ce au întrat Ionatan în Ptolomaida, au închis ptolomaideanii porţile, şi l-au prins pre el, şi pre toţi cei ce venisă cu el i-au omorât cu sabiia.

49 Şi au trimis Trifon oşti şi călărime la Galileea şi la câmpul mare, ca să piiarză pre toţi cei de la Ionatan.

50 Şi au înţeles că Ionatan easte prins şi cum că au perit cei ce era cu el, şi să îndemnară pre sine şi mergea înturnându-să gata de războiu.

51 Şi, văzind cei ce gonea pre ei că ei pentru sufletul lor să vor bate, s-au întors.

52 Şi au venit toţi cu pace în pământul Iudei şi au plâns pre Ionatan şi pre cei ce era cu el, şi s-au temut foarte şi au jelit tot Israilul jeale mare.

53 Şi au cercat toate neamurile ceale de primpregiurul lor ca să-i piiarză pre ei.

54 Că zicea: „Nu au căpetenie şi ajutoriu, acum, dară, să-i batem pre ei şi să piiardem din oameni pomenirea lor”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.