×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎNTĂIU A MACAVEILOR

Capitolul 10

Întâmplările de la anul 153 până la anul 165 şi prieteniia lui Ionatan cu împăratul Alexandru.

1 Şi în anul o sută şeasezeci, s-au suit Alexandru, feciorul lui Antioh Epifan, şi au luat Ptolomaida şi l-au priimit pre el şi au împărăţit acolo.

2 Şi au auzit Dimitrie, împăratul, şi au adunat oaste multă foarteşi au ieşit întru întimpinarea lui la războiu.

3 Şi au trimis Dimitrie la Ionatan cărţi cu cuvinte de pace, ca să-l mărească pre el.

4 Că zicea: „Să apucăm a pune pace cu el mai înainte decât va pune el cu Alexandru împrotiva noastră.

5 Că-şi va aduce aminte de toate răutăţile care le-am făcut asupra lui şi asupra fraţilor lui şi asupra neamului lui”.

6 Şi i-au dat lui puteare a strânge oaste şi a face arme, ca să fie el soţ lui, şi pre cei ce era zălog, carii era în cetate, au zis să-i dea lui.

7 Şi au venit Ionatan în Ierusalim şi au cetit cărţile la auzirea a tot norodului şi a celor ce era în cetate.

8 Şi s-au temut cu frică mare, auzind că i-au dat lui împăratul puteare să strângă oşti.

9 Şi cei ce era în cetate au dat lui Ionatan pre cei ce era zălog şi i-au dat pre ei părinţilor lor.

10 Şi au lăcuit Ionatan în Ierusalim şi au început a zidi şi a înnoi cetatea.

11 Şi au zis cătră cei ce făcea lucrurile să zidească zidurile şi muntele Sionului primpregiur din pietri cu patru muchi spre întărire; şi au făcut aşea.

12 Şi au fugit cei de alt neam, carii era în cetăţile care le-au fost zidit Vakhid.

13 Şi au lăsat fieştecarele locul său, şi s-au dus în pământul său.

14 Numai în Vetsura au rămas oarecarii din cei ce au lăsat leagea şi poruncile, pentru că le era lor aceasta de scăpare.

15 Şi au auzit Alexandru împărat făgăduinţele, câte au trimis Dimitrie lui Ionatan, şi i-au povestit lui războaiele şi vitejiile, care le-au făcut el şi fraţii lui, şi ostenealele care s-au ostenit.

16 Şi au zis: „Au afla-vom noi un om ca acesta? Şi acum să-l facem pre el priiatin şi soţ noao”.

17 Şi au scris cărţi şi au trimis lui cu aceaste cuvinte, zicând:

18 „Împăratul Alexandru, fratelui Ionatan, bucurie.

19 Auzit-am de tine că eşti bărbat tare cu putearea şi vreadnic a fi noao priiatin.

20 Şi acum te-am pus astăzi pre tine să fii arhiereu neamului tău şi priiatin împăratului să te chemi (şi i-au trimis lui porfiră şi cunună de aur), ca să te uneşti cu noi şi să ţii prieteşug cu noi”.

21 Şi s-au îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă, în luna a şeaptea, în anul o sută şeasezeci, în sărbătoarea figerii corturilor, şi au strâns oaste şi au făcut arme multe.

22 Şi au auzit Dimitrie cuvintele aceastea şi s-au întristat şi au zis:

23 „Ce am făcut aceasta, de au apucat mai înainte de noi Alexandru a pune prieteşug cu jidovii spre întărire?

24 Scrie-voiu şi eu lor cuvinte de mângăiare şi de înălţime şi de daruri, ca să-mi fie mie întru ajutoriu”.

25 Şi au trimis lor după cuvintele aceastea: „Împăratul Dimitrie, neamului iudeilor, bucurie!

26 De vreame ce aţi ţinut legătura carea aţi făcut cu noi şi aţi rămas în prieteniia noastră şi nu v-aţi lipit de vrăjmaşii noştri, am auzit şi ne-am bucurat.

27 Şi acum, rămâneţi încă a ţinea credinţa cătră noi, şi vom răsplăti voao bune pentru ceale ce faceţi cu noi.

28 Şi vom lăsa voao care trebuie a să lăsa multe şi vom da voao daruri.

29 Şi acum, vă sloboz pre voi şi iert pre toţi jidovii de biruri şi de preţul sării şi de cununi.

30 Şi a treia parte din sămânţă şi jumătate din rodurile pomilor, ce mi să cuvinea mie a lua, iert de astăzi înainte să nu să mai ia din pământul Iudei şi din ceale trei ţinuturi ce s-au adaos lui, din Samaritida şi din Galileea, din zioa de astăzi şi până în veac.

31 Şi Ierusalimul să fie sfânt şi slobod, şi hotarăle lui zeciuialele şi vămile.

32 Las şi stăpânirea cetăţii ceii din Ierusalim şi o dau arhiereului, ca să puie într-însa bărbaţi, pre carii va voi el, să o păzască.

33 Şi pre tot sufletul jidovilor, care din pământul Iudei s-au adus robi în toată împărăţiia mea, îl las slobod în dar, şi toţi să fie slobozi de birurile lor şi a dobitoacelor lor.

34 Şi toate sărbătorile şi sâmbetele şi lunile noao şi zilele ceale rânduite şi trei zile mai nainte de sărbătoare şi trei zile după sărbătoare, toate zilele aceastea să fie scutite şi slobode tuturor jidovilor celor ce sânt întru împărăţiia mea.

35 Şi nimene nu va avea puteare a face ceva sau a sminti pre cineva dintru ei pentru tot lucru.

36 Şi să se scrie din jidovi în oastea împăratului la treizeci de mii de bărbaţi, şi să vor da lor lefi, cum să cuvine la toate oştile împăratului.

37 Şi să vor pune dintru ei în cetăţile ceale întărite şi mari ale împăratului, iară alţii să vor pune preste trebile împărăţiei, care sânt de credinţă, şi căpeteniile, carii vor fi preste ei, să fie dintru ei şi să umble după legile sale, precum au şi poruncit împăratul în pământul Iudei.

38 Şi ceale trei ţinuturi, care s-au adaos la Iudeea de la ţara Samariei, să se adaogă la Iudeea, ca să se socotească şi să fie supt unul şi să nu asculte de alt stăpân, fără numai de arhiereu.

39 Ptolemaida şi ţinutul ei o am dat dar celor sfinţi din Ierusalim, pentru cheltuiala carea să cuvine la ceale sfinte.

40 Şi eu dau pre an cincisprăzeace mii de sicli de argint din viniturile împăratului din locurile lui.

41 Şi tot ce au rămas, ce n-au dat cei ce era preste vinituri în anii trecuţi, de acum vor da la lucrurile casii.

42 Şi afară de aceastea, cinci mii de sicli de argint, carii lua din viniturile besearicii în toţi anii, şi aceştia să lasă, că să cad aceştia preoţilor celor ce slujesc.

43 Şi oricine va scăpa în besearica cea din Ierusalim şi în toate hotarăle ei, fiind detori împărăteşti sau pentru orice lucru, să se sloboază şi toate ceale ce sânt ale lor, întru împărăţiia mea.

44 Şi la zidirea şi la înnoirea lucrurilor sfintelor, cheltuiale să vor da din veniturile împăratului.

45 Şi la zidirea zidurilor Ierusalimului şi la întărirea împregiur, cheltuială să va da din venitul împăratului, şi la zidirea zidurilor celor din Iudea”.

46 Şi, deaca au auzit Ionatan şi norodul cuvintele aceastea, nu le-au crezut, nici le-au priimit, pentru că-şi aducea aminte de răutatea cea mare, carea făcusă în Ierusalim şi-i năcăjisă foarte.

47 Şi le-au plăcut Alexandru, pentru că el au început a grăi cu ei cuvinte de pace, şi i-au fost lui într-ajutoriu în toate zilele.

48 Şi au adunat împăratul Alexandru oaste mare şi au tăbărât împrotiva lui Dimitrie.

49 Şi au dat războiu aceşti doi împăraţi; şi au fugit tabăra lui Dimitrie şi l-au gonit pre el Alexandru şi l-au biruit.

50 Şi s-au întărit războiul foarte până au apus soarele, şi au căzut Dimitrie în zioa aceaea.

51 Şi au trimis Alexandru la Ptolomeu, împăratul Eghiptului, soli, după cuvintele aceastea, zicând:

52 „Fiindcă m-am înturnat la pământul împărăţiei meale şi am şezut pre scaonul părinţilor miei şi am dobândit împărăţiia şi am biruit pre Dimitrie şi am stăpânit ţara noastră,

53 Şi am făcut războiu cu el şi s-au înfrânt el şi tabăra lui de noi şi am şezut pre scaonul împărăţiei lui,

54 Şi acum, să aşezăm întră noi prieteşug; şi-mi dă pre fata ta să o iau mie muiare, şi voiu fi ginere ţie şi voiu da ţie şi ei daruri vreadnice de tine”.

55 Şi au răspuns Ptolomeu împărat, zicând: „Bună au fost zioa în carea te-ai întors la pământul părinţilor tăi şi ai şezut pre scaonul împărăţiei lor.

56 Şi acum voiu face ţie ceale ce ai scris, ci vino să ne tâlnim la Ptolomaida, ca să ne vedem unul cu altul, şi te voiu face ginere, precum ai zis”.

57 Şi au ieşit Ptolomeu din Eghipt, el şi Cleopatra, fata lui, şi au venit în Ptolomaida în anul o sută şeasezeci şi doi.

58 Şi s-au tâlnit cu Alexandru împărat şi i-au dat lui pre Cleopatra, fata sa, şi au făcut nunta ei la Ptolomaida, cum fac împăraţii, cu mărire mare.

59 Şi au scris împăratul Alexandru lui Ionatan să vie întru întimpinarea lui.

60 Şi au mers cu mărire la Ptolomaida şi s-au întâlnit cu acei doi împăraţi şi le-au dat lor argint şi aur şi priiatinilor lor daruri multe, şi au aflat har înaintea lor.

61 Şi s-au strâns asupra lui bărbaţi ucigaşi din Israil, oameni fără de leage, să-l pârască pre el, ci nu i-au ascultat împăratul.

62 Şi au poruncit împăratul şi au dezbrăcat pre Ionatan de hainele lui şi l-au îmbrăcat pre el cu porfiră, şi au făcut aşea.

63 Şi l-au pus împăratul de au şezut cu sine şi au zis boiarilor săi: „Ieşiţi cu el în mijlocul cetăţii şi strigaţi, ca nimene să nu-l pârască pre el de nici un lucru şi nimenea să nu-l supere pentru tot cuvântul”.

64 Şi au fost deaca au văzut cei ce-l pârea pre el mărirea lui, precum s-au strigat şi îmbrăcat cu porfiră, au fugit toţi.

65 Şi l-au mărit pre el împăratul şi l-au scris pre el întră priiatinii cei mai de frunte, şi l-au pus povăţuitoriu şi părtaş domnilor.

66 Şi s-au întors Ionatan la Ierusalim cu pace şi cu bucurie.

67 Iară în anul o sută şeasezeci şi cinci, au venit Dimitrie, feciorul lui Dimitrie din Crit, în pământul părinţilor săi.

68 Şi au auzit Alexandru împărat, şi s-au măhnit foarte şi s-au întors la Antiohiia.

69 Şi au pus Dimitrie povăţuitoriu pre Apolonie, carele era preste Chilisiria, şi au adunat puteare mare şi au tăbărât la Iamniia şi au trimis la Ionatan, arhiereul, zicând:

70 „Tu singur te râdici asupra noastră; şi eu m-am făcut de râs şi de batjocură pentru tine, şi pentru ce faci tu puteare asupra noastră în munţi?

71 Acum, dară, de nădăjduieşti în puterile tale, pogoară-te la noi la câmp şi să ne batem amândoi acolo, că cu mine easte putearea cetăţilor.

72 Întreabă şi înţăleage cine sânt eu şi ceialalţi, carii ajută noao? Şi zic că nu pot să stea picioarele voastre de cătră faţa noastră, că de doao ori s-au înfrânt părinţii tăi în pământul lor.

73 Şi acum, nu vei putea sta înaintea călărimei şi a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu easte piiatră nici petricică, nici loc de fugă”.

74 Şi deaca au auzit Ionatan cuvintele lui Apolonie, s-au pornit cu cugetul şi au ales zeace mii de bărbaţi şi au ieşit din Ierusalim, şi l-au întimpinat Simon, fratele lui, spre ajutoriu lui.

75 Şi au tăbărât la Iopi şi l-au închis pre el afară de cetate, că paza lui Apolonie era la Iopi, şi au dat războiu asupra ei.

76 Şi, temându-să cei din cetate, i-au deşchis lui şi au stăpânit Ionatan Iopi.

77 Şi au auzit Apolonie şi au tăbărât aproape cu trei mii de călăreţi şi cu puteare multă, şi au mers la Azot, ca cum ar călători, şi împreună au ieşit la câmp, că avea el mulţime de călăreţi şi nădăjduia într-înşii.

78 Şi au alergat Ionatan dinapoia lui la Azot şi s-au lovit taberile dinapoia lui la războiu.

79 Şi au lăsat Apolonie o mie de călăreţi ascunşi dinapoia lor.

80 Şi au cunoscut Ionatan că sânt aleşuiri dinapoia sa şi au încunjurat tabăra lui şi au aruncat săgeţi asupra norodului de dimineaţa până seara.

81 Iară norodul sta, precum i-au fost poruncit Ionatan, şi s-au ostenit călăreţii lor.

82 Şi au tras Simon putearea sa şi s-au lovit cu mulţimea, pentru că călărimea să ostenisă, şi i-au zdrobit pre ei şi au fugit.

83 Şi călărimea s-au râsipit prin câmp şi au fugit la Azot şi au întrat în Vitdagon, capiştea lor, ca să scape.

84 Şi au aprins Ionatan Azotul şi cetăţile ceale dimpregiurul lui, şi au luat prăzile lor şi besearica lui Dagon, şi pre toţi cei ce au fugit într-însa i-au ars cu foc.

85 Şi au fost cei ce au căzut de sabie împreună cu cei ce s-au ars ca la opt mii de bărbaţi.

86 Şi s-au sculat Ionatan de acolo şi au tăbărât la Ascalon şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu mărire mare.

87 Şi s-au înturnat Ionatan la Ierusalim cu cei ce era cu el, având prăzi multe.

88 Şi au fost deaca au auzit împăratul Alexandru cuvintele aceastea, au adaos a mări pre Ionatan.

89 Şi i-au trimis copce de aur, precum easte obiceaiul a să da rudelor împăraţilor, şi i-au dat lui Acaronul şi toate hotarăle lui să-i fie moşie.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.