×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎNŢELEPCIUNEI

Capitolul 17

Eghipteanii, pătimind întunearec de 3 zile, cu frică şi cu mare groază. Ceaealaltă parte a lumii strălucea cu lumină.

1 Că mari sânt judecăţile Tale şi nespuse, pentru aceaea sufletele ceale necertate au rătăcit.

2 Că socotind să asuprească pre neamul cel sfânt, cei fără de leage, legaţii întunearecului şi legaţii nopţii ceii lungi, închizindu-să cu acoperemânturi, pribeagi de la purtarea de grije cea veacinică au zăcut.

3 Căci, când gândea că să vor pitula prin păcatele ceale ascunse, acoperiţi cu întunecat norul uitării s-a râsipit, spăimântaţi cu groază şi cu năluciri turburaţi.

4 Că nici peştera, ceaea ce îi ţinea pre ei, i-au păzit fără de frică, ci sunete, turburându-i pre ei, răsuna primpregiur şi năluciri posomorâte să arăta feaţelor celor supărate.

5 Şi nici o puteare de foc putea să lumineaze, nici flacărele ceale strălucite a stealelor suferea a lumina acea întunecată noapte.

6 Ci să vedea la ei numai foc grabnic, plin de frică, şi spăriindu-să de acea vedeare, ce nu să vedea, ceale ce să vedea le socotea a fi mai reale.

7 Şi batjocurile meşteşugului vrăjitoresc zăcea, şi sumeţiia, cea de mare înţălepciune, le era lor mustrarea cu batjocură.

8 Că cei ce făgăduia că vor goni frica şi turburările de la sufletul înspăimântat, aceştia era cuprinşi de frică plină de râsa.

9 Că şi când nici un lucru turburătoriu nu-i înfricoşea pre ei, de treacerea fierilor şi de şuierarea şerpilor îngrozindu-să, perea tremurând şi să lăpăda a vedea aerul, de carele necăiri nu putea scăpa.

10 Că groaznic lucru easte, când însuşi răutatea mărturiseaşte şi vinovăţeaşte.

11 Şi pururea au luat ceale reale, ţiindu-să cunoştinţa.

12 Că nimica nu easte frica, fără numai lipsirea ajutorinţelor celor de la minte.

13 Şi când înlăuntru e mai mică aşteptarea, mai mare socoteaşte neştiinţa pricinii, ceiia ce dă munca.

14 Iară aceia carii, în noaptea cea cu adevărat neputincioasă, care şi din fundurile neputinciosului iad au venit, tot acelaşi somn dormind,

15 De o parte cu groaza nălucirilor să gonea, şi de altă parte cu lipsirea sufletului slăbea, că fără de veaste şi când nu aştepta le-au venit lor frică.

16 Şi, după aceasta, oricarele cădea acolo să păzea închis în temniţa cea fără de fier.

17 Că ori plugariu de era neştine, ori păstoriu, ori lucrătoriu de la pustie, fiind apucat, răbda această nevoie de carea nu să putea feri.

18 Pentru că, cu un lanţ al întunearecului, toţi era legaţi.

19 Ori vânt şuierând, au glasul pasărilor, cel cu bun viers de pre ramurile ceale dease, sau repeziş de apă mergând cu silă, sau lovitură cumplită de pietri surpate, alergarea cea nevăzută a dobitoacelor celor ce saltă, au glasul cumplitelor hiiară, celor ce răcnesc, i-au făcut de au leşinat, au răsunarea munţilor, carea să frânge întru sine, îi făcea să se sfârşească de frică.

20 Că toată lumea cu lumină limpede să lumina şi cu neîmpiedecate lucruri să ţinea.

21 Şi numai la aceaea s-au întins noapte grea, carea era chipul întunearecului, celui ce va să-i priimească pre ei, şi ei şieşi îşi era mai grei decât întunearecul.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.