×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ÎNŢELEPCIUNEI

Capitolul 14

De folos e aflarea corăbiei, cu carea şi în vreamea potopului s-au mântuit sămânţa omenească. Iară idolul e blăstămat şi cel ce-l face pre dânsul. Care au fost începutul idolilor şi a închinării lor. Şi ce răutăţi purced din închinarea de idoli.

1 Iară altul, vrând să meargă pre apă şi să călătorească prin valuri cumplite, să roagă la lemn mai putred decât luntrea carea-l poartă pre el.

2 Că pre acela pofta câştigului l-au gândit, şi meşterul cu înţălepciune l-au cioplit.

3 A Ta, Părinte, purtare de grije ocârmuiaşte aceasta, că ai dat în mare cale şi în valuri cărare nerătăcită,

4 Arătând că din tot lucrul poţi mântui, macar şi fără de meşteşug, de va întra neştine.

5 Ci, ca să nu fie deşearte lucrurile înţălepciunii Tale, pentru aceaea şi la un lemn mic îşi încredinţază oamenii sufletele sale şi, trecând valul cu plută, s-au mântuit.

6 Că şi la început, când au perit uriiaşii cei trufaşi, nădeajdea lumii pre plută scăpând, au lăsat veacului sămânţa neamului, cu a Ta mână fiind ocârmuită.

7 Că binecuvântat e lemnul prin carele să face dreptate.

8 Iară cel făcut de mână blăstămat easte el şi cel ce l-au făcut pre el, că acesta l-au lucrat, iară cel putred s-au numit dumnezeu.

9 Că întocma sânt urâte lui Dumnezeu şi cel ce păgâneaşte şi păgânătatea lui.

10 Că ceaea ce s-au făcut cu cel ce o au făcut, să vor pedepsi.

11 Pentru aceaea, şi întru idolii neamurilor va fi cercetare, că întru făptura lui Dumnezeu lucru de urâciune s-au făcut şi împiedecare sufletelor oamenilor şi cursă picioarelor celor fără de minte.

12 Că începutul curviei e gândirea idolilor şi aflarea lor e stricarea vieţii.

13 Că nici din început n-au fost, nici în veac nu vor fi.

14 Că prin deşearta mărire a oamenilor au întrat în lume, şi, pentru aceaea, scurt s-au socotit sfârşitul lor.

15 Că cu amară jeale întristându-să tatăl pentru fiiul său, cel degrab răpit, i-au făcut chipul lui, pre carele atunci ca pre un om mort, iară acum ca pre un dumnezeu l-au cinstit şi au dat celor supuşi taine şi jertve.

16 După aceaea, cu vreame întărindu-să acest păgânesc obiceaiu, ca o leage s-au păzit şi din poruncile tiranilor să da cinste celor cioplite.

17 Şi pre cei ce de faţă nu putea să-i cinstească oamenii, pentru că lăcuia departe, chipul cel de departe tipărindu-l, au făcut arătat chipul împăratului, pre carele-l cinstea, ca, cu sârguinţa sa, pre cel ce nu era de faţă să-l cinstească, ca cum ar fi de faţă.

18 Şi spre cinstea acestora, şi pre cei ce nu ştiia i-au tras mândriia meşterului.

19 Pentru că, vrând a plăcea domnitoriului, s-au silit cu meşteşugul, ca să facă asămănarea mai frumoasă.

20 Iară mulţimea, înşelându-să pentru frumseaţa lucrului, pre cel ce mai înainte îl cinstea ca pre un om, acum, dumnezeu l-au socotit.

21 Şi aceastea au fost înşelăciune vieţii omeneşti, că, fiind oamenii au în primejdie au slujind tirăniei, numele acela care altor lucruri nu să putea împărtăşi l-au pus pietrilor şi leamnelor.

22 Apoi, nu au fost destul a rătăci întru cunoştinţa lui Dumnezeu, ci şi, în mare luptă a neştiinţii vieţuind, atâtea reale pace le numea.

23 Că au pre fiii săi, omorând, îi jertvea, sau taine ascunse sau nebuneşti beţii din obiceaiuri străine făcea.

24 Şi nici viiaţa, nici nuntele nu le mai păzesc curate, ci unul pre altul viclenind omoară sau, preacurvind, fac întristare.

25 Toate amestecate sânt, sângele şi uciderea, furtişeagul şi vicleşugul, stricăciunea şi necredinţa, gâlceava şi jurământul strâmb şi turburarea celor bune.

26 Neaducerea-aminte de facerea de bine, spurcăciunea sufletelor, schimbarea neamului, amestecarea nuntelor, preacurviia şi necurăţiia,

27 Că închinăciunea idolilor, carii nici a să numi nu ar trebui, easte începutul a tot răul şi pricina şi sfârşitul.

28 Că, când să veselesc, au nebunesc, au prorocesc minciuni, au trăiesc cu nedreptate, au curând joară strâmb.

29 Că cei ce nădăjduiesc în idolii cei fără de suflet, când joară strâmb, nu să tem că li să va dovedi nedreptatea.

30 Şi pentru amândoao după dreptate să vor pedepsi, şi pentru că rău au înţăles de Dumnezeu, închinându-să idolilor, şi pentru că cu nedreptate au jurat, cu vicleşug, nebăgând samă de cuviinţă.

31 Pentru că nu putearea celor ce jură, ci judecata celor ce greşesc ceartă pururea călcarea nedrepţilor.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.