×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA JUDECĂTORILOR

Capitolul 11

Ieftae, după ce s-au făcut judecătoriu, aprinzându-să de Duhul lui Dumnezeu, întâiu să osteaşte cu împăratul amoniteanilor; pre carii, după ce-i învinge, după făgăduinţa fără socoteală făcută, fata sa cea una născută o jertveaşte lui Dumnezeu.

1 Iară Ieftae Galaaditeanul era tare întru vârtute, şi era el fecior de muiare curvă, carea au născut lui Galaad pe Ietae.

2 Şi muiarea lui Galaad i-au născut lui fii, şi, după ce au crescut fiii muierii, au scos pre Ieftae, zicându-i: „Nu vei moşteni în casa tatălui nostru, că tu eşti fecior din muiare curvă”.

3 Şi au fugit Ieftae de la faţa fraţilor săi, şi au lăcuit în pământul Tov, şi s-au adunat la Ieftae oameni făcători de rău, şi au ieşit cu el.

4 Şi au fost după zile când s-au bătut fiii lui Amon cu Israil.

5 Şi au fost după ce s-au bătut cu fiii lui Israil, au mers bătrânii Galaadului să ia pre Ieftae din pământul Tov.

6 Şi au zis lui Ieftae: „Vino şi fii noao povăţuitoriu mai mare, ca să dăm războiu asupra fiilor lui Amon”.

7 Şi au zis Ieftae cătră bătrânii Galaadului: „Au, nu voi m-aţi urât şi m-aţi scos din casa tatălui mieu, şi m-aţi gonit de la voi? Şi pentru ce veniţi la mine acum, când vă năcăjiţi?”

8 Şi au zis bătrânii Galaadului către Ieftae: „Nu aşea, ne-am întors acum la tine ca să mergi cu noi, şi vom da războiu asupra fiilor lui Amon, şi vei fi noao mai mare preste toţi cei ce lăcuiesc în Galaad”.

9 Şi au zis Ieftae cătră bărbaţii Galaadului: „De mă întoarceţi pre mine voi, pentru ca să dau războiu asupra fiilor lui Amon, şi-i va da pre ei Domnul în mâinile meale, eu să vă fiu voao mai mare”.

10 Şi au zis bătrânii Galaadului cătră Ieftae: „Domnul, Cel ce aude aceastea, El mijlocitoriu şi mărturie easte că vom face după cuvântul tău aşea”.

11 Şi au mers Ieftae cu bătrânii Galaadului, şi l-au pus norodul preste sine cap, şi mai mare povăţuitoriu, şi au grăit Ieftae toate cuvintele sale înaintea Domnului în Masifa.

12 Şi au trimis Ieftae sol la împăratul fiilor lui Amon, zicând: „Ce e mie şi ţie, că ai venit tu la mine să dai războiu în pământul mieu?”

13 Şi au răspuns împăratul fiilor lui Amon cătră solii lui Ieftae: „Pentru că Israil, când s-au suit din Eghipt, au luat pământul mieu, de la Arnon până la Iavoc şi până la Iordan, şi acum întoarce-l cu pace, şi mă voiu duce”.

14 Şi s-au întors solii la Ieftae, şi au mai trimis Ieftae soli la împăratul fiilor lui Amon.

15 Carii au zis lui: „Aşea zice Ieftae: «Nu au luat Israil pământul lui Moav, nici pământul fiilor lui Amon.

16 Căci, când s-au suit ei din Eghipt, au mers Israil prin pustie până la Marea Roşie, şi au venit în Cadis.

17 Şi au trimis Israil soli la împăratul Edomului, zicând: ‚Lasă-mă să trec prin pământul tău’. Şi nu au ascultat împăratul Edomului, încă şi la împăratul lui Moav au trimis, şi nu au voit, şi au şezut Israil în Cadis.

18 Apoi s-au dus în pustie, şi au încungiurat pământul Edomului şi pământul lui Moav, şi au venit cătră răsăritul soarelui pământului lui Moav, şi au tăbărât dincolo de Arnon, şi nu au întrat în hotarul lui Moav, că Arnon easte hotarul lui Moav.

19 Şi au trimis Israil soli la Sion, împăratul amoreului, împăratul Esevonului, şi au zis Israil cătră el: ‚Lasă-mă să trec prin pământul tău până la locul mieu’.

20 Şi nu au vrut Sion să lasă pre Israil să treacă prin hotarul său, şi au adunat Sion tot norodul său, şi au tăbărât la Iasa, şi au dat războiu cu Israil.

21 Şi au dat Domnul Dumnezeu lui Israil pre Sion, şi pre tot norodul lui în mâna lui Israil, şi l-au bătut pre el, şi au moştenit Israil tot pământul amoreului, celui ce lăcuia în pământul acela.

22 Şi au moştenit tot hotarul amoreului, de la Arnon până la Iavoc, şi de la pustie până la Iordan.

23 Şi acum, Domnul Dumnezeul lui Israil au râdicat pre amoreul de la faţa norodului Său, Israil, şi tu vei moşteni pre el.

24 Au nu câte ţ-au dat ţie, Hamos, dumnezăul tău, acealea le vei moşteni? Şi noi sântem moşteani tuturor, pre carii i-au râdicat Domnul Dumnezeul nostru de la faţa noastră, şi ni i-au dat moştenire.

25 Şi acum, au mai bun eşti tu decât Valac, fiiul lui Sepfor, împăratul lui Moav? Carele s-au bătut cu Israil, şi nu l-au biruit pre el.

26 Când au lăcuit Israil în Esevon, şi în hotarăle luia, şi în pământul Aroir, şi în hotarăle lui, şi în toate cetăţile ceale de lângă Iordan trei sute de ani, şi pentru ce într-atâta vreame nu le-aţi scos?

27 Şi acum eu nu am greşit ţie, şi faci cu mine rău, ca să dai războiu asupra mea, Domnul, Cel ce easte judecătoriu, să judece astăzi întră fiii lui Israil şi întră fiii lui Amon»”.

28 Şi nu au ascultat împăratul fiilor lui Amon de cuvintele lui Ieftae, care le-au trimis la el.

29 Şi Duhul Domnului au fost preste Ieftae, şi încungiurând Galaadul şi pre Manasi, au trecut piscul lui Galaad, şi de la piscul lui Galaad, dincolo de fiii lui Amon.

30 Şi s-au făgăduit Ieftae făgăduinţă Domnului, şi au zis: „De vei da pre fiii lui Amon în mâna mea.

31 Şi va fi, oricarele va ieşi din uşile casii meale mai întâiu înaintea mea, când mă voiu întoarce cu pace de la fiii lui Amon, aduce-l-voiu pre el ardere de tot Domnului”.

32 Şi au trecut Ieftae la fiii lui Amon, ca să dea războiu asupra lor, şi i-au dat pre ei Domnul în mâna lui.

33 Şi i-au bătut pre ei de la Aroir până unde să vine în Semenit, doaozăci de cetăţi, şi până la viile lui Avel, cu bătaie mare foarte, şi s-au înfrânt fiii lui Amon de la faţa fiilor lui Israil.

34 Şi întorcându-să Ieftae în Masifa la casa sa, fata lui înainte i-au ieşit lui întru întâmpinare cu tâmpine şi cu danţuri, şi aceasta era fată una născută a lui iubită, şi afară de ea, nici fecior, nici fată nu avea.

35 Şi au fost, deaca o au văzut pre ea, şi-au rupt hainele sale, şi au zis: „Vai de mine, fiica mea, m-ai împiedecat, piiadecă te-ai făcut întru ochii miei, că eu am deşchis gura mea pentru tine cătră Domnul, şi nu voiu putea să întorc”.

36 Iară ea au zis cătră el: „Deaca ai deşchis gura ta cătră Domnul, fă cu mine după cuvântul care au ieşit din gura ta, pentru care au făcut ţie Domnul izbândă din vrăjmaşii tăi, din fiii lui Amon”.

37 Şi au zis ea cătră tatăl său: „Fă mie lucrul acesta: lasă-mă doao luni să mă duc şi să umblu preste munţi, ca să-mi plâng fecioriia mea, eu şi soaţăle meale”.

38 Şi i-au zis ei: „Du-te”. Şi o au slobozit pre ea doao luni, şi s-au dus ea şi soaţele ei, şi au plâns fecioriia sa în munţi.

39 Şi după ce s-au sfârşit aceale doao luni şi s-au întors ea la tatăl său, el au făcut cu ea după cum s-au fost făgăduit, şi ea nu au fost cunoscut bărbat.

40 Şi s-au făcut obiceaiu întru Israil, de în tot anul să aduna featele lui Israil să plângă pre fata lui Ietfae Galaaditeanului, patru zile într-un an.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.