×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA IUDITEI

Capitolul 9

Iudit, măhnindu-să şi smerindu-să pentru mântuirea norodului, căzind la pământ, să roagă şi ceare ajutoriu, să poată piiarde pre Olofern.

1 Iară Iudit au căzut pre faţa sa şi au pus cenuşă pre capul său şi s-au dezbrăcat de sacul cu carele era îmbrăcată, când să aducea în Ierusalim în Casa Domnului tămâiarea serii aceiia.

2 Şi au strigat cu glas mare Iudit, şi au zis:„Doamne Dumnezeul părintelui mieu, Simeon, căruia i-ai dat sabie spre izbândirea celor de alt neam, carii au deşchis zgăul fecioarei spre pângăriciune şi au golit coapsa spre ruşine şi au spurcat zgăul spre ocară.

3 Că ai zis că: „Nu va fi aşea!» Şi au făcut ei lucruri pentru care ai dat pre boiarii lor la perire, carea aşternutul lor, cel cu înşelăciune amestecat, l-au stropit cu sânge.

4 Şi ai bătut pre slugi cu cei putearnici şi pre cei putearnici pre scaonele lor, şi ai dat muierile lor spre pradă şi featele lor în robie şi toate dobânzile lor spre jeaf fiilor celor iubiţi de Tine,

5 Carii au şi răvnit râvna Ta şi s-au scârbit de pângăriciunea sângelui său şi Te-au chemat pre Tine spre ajutoriu.

6 Dumnezeule, Dumnezeul mieu, ascultă-mă pre mine, văduva!

7 Că Tu ai făcut ceale mai înainte de acealea şi ceale după acealea şi ceale de acum. Şi ceale viitoare le ştii şi s-au făcut ceale ce ai sfătuit, şi au zis: «Iată, sântem de faţă!»

8 Că toate căile Tale sânt gata, şi judecăţile Tale mai înainte cunoscute.

9 Că, iată, asiriianii s-au înmulţit întru putearea lor şi s-au fălit în cai şi în călăreţi şi s-au sumeţit întru braţul celor pedestri; nădăjduit-au în pavăză şi în suliţă şi în arc şi în praştie, şi n-au cunoscut că Tu eşti Domnul, Cel ce sfăramă războaiele. Domnul e numele Tău!

10 Tu zdrobeaşte putearea lor cu putearea Ta şi calcă tăriia lor cu mâniia Ta, că s-au sfătuit să spurce sfintele Tale, să pângărească lăcaşul odihnii numelui mărirei Tale şi să surpe cu fier cornul jertvenicului Tău.

11 Caută spre trufiia lor şi trimite măniia Ta asupra capetelor lor. Dă în mâna mea, văduvei, tăriia carea o am cugetat! Bate pre rob cu domn, prin buzele înşelăciunii meale, şi pre domn cu robul lui. Frânge cu mână de fămeaie cerbicea lor cea râdicată!

12 Că nu întru mulţime easte tăriia Ta, nici putearea Ta în cei tari, ci a celor smeriţi eşti Tu Domn, şi a celor mai mici eşti ajutoriu, a celor neputincioşi sprijinitoriu, şi a celor nebăgaţi în samă acoperitoriu, şi a celor fără de nădeajde mântuitoriu.

13 Aşea, aşea, Dumnezeul părintelui mieu şi Dumnezeul moştenirei lui Israil, Doamne al ceriului şi al pământului, făcătoriul apelor, Împărate a toată zidirea Ta, Tu ascultă rugăciunea mea şi fă ca cuvântul mieu să fie spre înşelăciune şi spre rană şi spre struncinătură celor ce împrotiva aşezemântului Tău de leage şi a Casii Tale ceii sfinte şi a muntelui Sionului şi a casii moştenirii fiilor Tăi au sfătuit reale!

14 Şi fă ca tot neamul Tău şi toată seminţiia să cunoască şi să ştie că Tu eşti Dumnezeu a toată putearea şi tăriia, şi nu easte altul, carele acopere pre neamul lui Israil, fără numai Tu!”

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.