×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA IUDITEI

Capitolul 4

Foarte înfricoşindu-să fiii lui Israil de Olofern, din îndemnul lui Ioachim, preotului, să întăresc şi, smerindu-şi trupul cu post şi cu rugăciuni, cer ajutoriu de la Dumnezeu.

1 Şi au auzit fiii lui Israil, carii lăcuia în Iudeea, toate câte au făcut neamurilor Olofern, mai-marele oştilor lui Navohodonosor, împăratului asiriianilor, şi cum au prădat toate besearicile lor şi le-au stricat.

2 Şi s-au înfricoşat foarte de faţa lui, şi pentru Ierusalim şi pentru besearica Domnului Dumnezeului lor s-au turburat,

3 Că nu demult să era întors din robie, şi de curând tot norodul Iudeii să adunasă, şi vasele şi jertvenicul şi casa să sfinţisă de spurcăciune.

4 Şi au trimis în tot hotarul Samariei şi în satele ei şi în Vetor şi în Velmen şi în Ierihon şi în Hova şi în Esora şi în Valea Salimului. Şi au cuprins toate vârvurile munţilor celor înalţi, şi au încungiurat cu zid satele ceale dintr-însele şi au pus acolo hrană pentru gătirea războiului, că de curând era câmpurile lor săcerate.

5 Şi Ioachim, preotul cel mare, carele era în zilele acealea în Ierusalim, au scris celor ce lăcuia în Vetuliia, şi din Vetumetam, carea easte în preajma ezdrileanilor, despre faţa câmpului celui aproape de Dotaim, zicând să apuce suişurile munţilor, că prin acealea trebuia a întra la Iudeea şi lezne era a-i opri pre ei suindu-să, doi (i)nşi să stea asupra tuturor bărbaţilor, fiind strâmtă trecătoarea.

6 Şi au făcut fiii lui Israil precum le-au poruncit lor Ioachim, preotul cel mare, şi bătrânimea a tot norodul lui Israil, carii şedea în Ierusalim.

7 Şi au strigat tot bărbatul lui Israil cătră Dumnezeu cu osârdie mare şi ş-au smerit sufletele sale cu nevoinţă mare, ei şi muierile lor,

8 Şi pruncii lor şi dobitoacele lor şi tot nemearnicul şi năimitul, şi cel cumpărat pre argint al lor au pus saci preste mijloacele sale, şi tot bărbatul şi toată muiarea şi pruncii.

9 Şi cei ce lăcuia în Ierusalim au căzut înaintea feaţii besearicii şi au preserat cu cenuşe capetele sale şi au întins sacii săi înaintea feaţii Domnului, şi jertvenicul cu saci l-au învălit.

10 Şi au strigat cătră Dumnezeul lui Israil toţi împreună, cu strigare mare, ca să nu dea spre jaf pre fiii lor şi pre muierile lor spre pradă, şi cetăţile moştenirei lor spre perire şi sfintele spre spurcăciune şi spre ocară şi spre bucurie neamurilor.

11 Şi au ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, şi au văzut necazul lor, şi au postit norodul zile multe în toată Iudeea şi în Ierusalim, înaintea sfintelor Domnului Atotţiitoriului.

12 Şi Ioachim, preotul cel mare, şi toţi cei ce sta înaintea Domnului, preoţii şi toţi cei ce slujiia Domnului, cu saci încinşi la mijloacele sale, aducea arderea de tot a neîncetării şi rugăciunile şi darurile ceale de bună voie ale norodului. Şi avea cenuşe preste mitrele sale şi striga cătră Domnul din toată putearea, ca să caute cu milă spre toată casa lui Israil.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.