×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA LUI TOVIT

Capitolul 12

Tovit, auzind facerile de bine care le făcusă lor Rafail, să sfătuiaşte cu fiiul său să-i dea jumătate din toate câte au adus. Iară el, netăinuindu-să de cătră dânşii a fi îngerul Domnului şi alte taine descoperindu-le, să râdică la ceriu, carea văzind ei cad la pământ şi pre Domnul binecuvintează.

1 Şi au chemat Tovit pre Toviia, feciorul său, şi i-au zis lui: „Vezi, fiiule, de plăteaşte simbriia omului celui ce au mers cu tine! Şi a adaoge lui trebuie”.

2 Şi Toviia au zis: „Tată, nu-mi pare rău de voiu da lui jumătate din ceale ce am adus, că pre mine m-au adus ţie sânătos şi pre muiarea mea o au tămăduit; şi argintul mieu l-au adus, şi pre tine, aşijderea, te-au vindecat”.

3 Şi au zis bătrânul: „Cu dreptul să cade lui!” Şi au chemat pre înger şi i-au zis lui: „Ia jumătate din toate câte aţi adus şi mergi sânătos!”

4 Atunci, îngerul, chemând pre amândoi într-ascuns, le-au zis lor: „Binecuvântaţi pre Dumnezeu şi vă mărturisiţi Lui şi daţi mărire Lui şi vă mărturisiţi Lui înaintea tuturor celor vii, pentru ceale ce au făcut cu voi.

5 Bine e a binecuvânta pre Dumnezeu şi a preaînălţa numele Lui. Cuvintele lucrurilor lui Dumnezeu cu cinste arătându-le! Şi nu vă leneviţi a vă mărturisi Lui.

6 Taina împăratului bine easte a o ascunde, iară lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi mărire easte.

7 Faceţi bine şi răul nu va afla pre voi!

8 Bună e rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate; mai bine easte puţin cu dreptate, decât mult cu strâmbătate.

9 Mai bine e a face milostenie, decât a strânge aur, că milosteniia din moarte izbăveaşte, şi aceasta curăţă tot păcatul.

10 Cei ce fac milostenie şi dreptate umplea-să-vor de viiaţă. Iară cei ce păcătuiesc vrăjmaşi sânt vieţii sale.

11 Nu voiu ascunde de cătră voi nici un cuvânt,

12 Că am zis că taina împăratului bine easte a o ascunde, iară lucrurile lui Dumnezeu a le descoperi mărire easte.

13 Deci, când te rugai tu şi noru-ta, Sara, eu am adus pomenirea rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt şi când îngropai pre cei morţi, aşijderea, eram de faţă cu tine.

14 Şi când nu te-ai lenevit a te scula şi a lăsa prânzul tău, ca să mergi să îngropi pre cel mort, nu era necunoscută mie fapta ta cea bună, ci împreună cu tine eram.

15 Şi acum, m-au trimis pre mine Dumnezeu, să te vindec pre tine şi pre noru-ta, Sara.

16 Eu sânt Rafail, unul din cei şeapte îngeri sfinţi, carii aduc rugăciunile sfinţilor, şi ies înaintea mărirei Celui Sfânt”.

17 Şi s-au turburat amândoi şi au căzut pre feaţele sale, că să înfricoşeasă.

18 Şi le-au zis lor: „Nu vă teameţi! Că pace va fi voao! Iară pre Dumnezeu binecuvântaţi, că nu cu darul mieu, ci cu voia Dumnezeului nostru am venit, pentru aceaea bine-L cuvântaţi pre El în veaci.

19 În toate zilele mă arătam voao şi nu am mâncat, nici am beut, ci numai vedeare vedeaţi voi. Iară acum, mărturisiţi-vă lui Dumnezeu, că mă suiu la Cel ce m-au fost trimis şi scrieţi în carte toate câte s-au făcut”.

20 Şi s-au sculat şi mai mult nu l-au văzut. Şi mărturisea lucrurile ceale mari şi minunate ale lui Dumnezeu, cum s-au arătat lor îngerul Domnului.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.