×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA LUI TOVIT

Capitolul 10

Părinţii lui Tovie să îngrija pentru întârziiarea lui; iară el, dobândind slobozenie de la Raguil şi luându-şi zeastrea şi mireasa, şi de la Raguil binecuvântare şi învăţătură cum să se poarte Sara şi să cinstească pre părinţii săi, purceade.

1 Iară Tovit, tatăl lui, număra toate zilele.

2 Şi după ce s-au plinit zilele călătoriei şi nu au venit, au zis Tovit: „Să nu cumva să se fie ruşinat? Au să nu fie cumva murit Gavail şi nimenea nu easte, carele să-i dea lui argintul?” Şi s-au întristat foarte.

3 Şi i-au zis lui muiarea: „Perit-au pruncul, de vreame ce zăboveaşte!” Şi au început a-l plânge pre el şi au zis: „Vai, rău îmi pare, fiiule, că te-am lăsat, lumina ochilor miei!”

4 Iară Tovit i-au zis ei: „Taci, nu te supăra, că sănătos easte!” Şi ea au zis lui „Taci, nu mă înşela! Perit-au pruncul mieu!”

5 Şi mergea în toate zilele afară la drumul pre care s-au fost dus. Şi zioa pâine nu mânca şi nopţile toate nu înceta a plânge pre Tovia, fiiul său, până ce s-au sfârşit ceale patrusprăzeace zile de nuntă, care s-au jurat Raguil să le petreacă el acolo.

6 Şi au zis Tovia lui Raguil: „Slobozi-mă, că tatăl mieu şi mumă-mea mai mult nu nădăjduiesc că mă vor mai vedea”.

7 Şi i-au zis lui socrul său: „Rămâi la mine şi eu voiu trimite la tatăl tău şi îl voiu înştiinţa de rândul tău”.

8 Iară Tovia au zis: „Ba, ci mă slobozi la tatăl mieu!”

9 Şi sculându-să Raguil, i-au dat lui pre Sara, muiarea lui, şi jumătate din avuţii, oameni şi dobitoace şi argint, şi binecuvântându-i pre ei, i-au slobozit, zicând:

10 „Dumnezeul ceriului să vă fericească pre voi, fiilor, mai înainte de ce voiu muri eu”.

11 Iară featei i-au zis: „Cinsteaşte pre socrii tăi, că ei sânt acum părinţii tăi! Să auz de tine veaste bună!” Şi o au sărutat pre ea.

12 Şi Edna au zis cătră Tovia: „Frate iubite, Domnul ceriului să te aşeaze şi să-mi dea mie să văz pre fiii tăi din Sara, fata mea, ca să mă veselesc înaintea Domnului.

13 Şi, iată, puiu la tine, ca pre un odor, pre fiica mea; şi să nu o măhneşti pre ea”.

14 După aceastea, s-au dus, şi Tovie, binecuvântând pre Domnul, că au îndreptat calea sa, şi bine au cuvântat pre Raguil şi pre Edna, muiarea lui.

15 Şi au mers până ce s-au apropiiat ei de Ninevi.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.