×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

APOCALIPSUL SFÂNTULUI IOAN APOSTOL

Capitolul 16

La vărsarea celor şeapte blide pre pământ şi în mare şi în fântâni şi în soare şi în scaonul fierii şi în Eufrat şi în aer multe bătăi răsar pre pământ.

1 Şi am auzit glas mare din besearică zicând celor şeapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi fialele mâniei lui Dumnezeu pre pământ!”

2 Şi s-au dus cel dintâiu şi au vărsat fiiala sa pre pământ. Şi s-au făcut rană mare şi rea în oamenii cei ce avea semnul fierii şi s-au închinat chipului ei.

3 Şi îngerul cel de al doilea au vărsat fiiala sa în mare şi s-au făcut sânge ca de mort şi tot sufletul viu au murit în mare.

4 Şi al treilea înger au vărsat fiiala sa în râuri şi în izvoarăle apelor şi s-au făcut sânge.

5 Şi am auzit pre îngerul apelor zicând: „Drept eşti, Doamne, Cel ce eşti şi Cel ce erai şi Cel cuvios, că ai judecat aceastea:

6 Că sângele sfinţilor şi al prorocilor l-au vărsat şi le-ai dat lor sânge să bea. Că vreadnici sânt!”

7 Şi am auzit pre altul, din oltariu, zicând: „Aşea, Doamne Dumnezeule, Atotţiitoriule, adevărate şi dreapte sânt judecăţile Tale!”

8 Şi al patrulea înger au vărsat fiiala sa în soare şi i s-au dat lui cu căldură să năcăjească pre oameni şi cu foc.

9 Şi s-au înnăduşit oamenii cu zăduf mare, şi au hulit numele lui Dumnezeu, Cel ce are puteare preste năcazurile aceastea, şi nu s-au pocăit ca să dea mărire Lui.

10 Şi al cincea înger au vărsat fiala sa pre scaonul fiiarii şi s-au făcut împărăţiia ei întunecoasăa şi îşi muşca limbile sale de dureare.

11 Şi au hulit pre Dumnezeul ceriului de durerile şi de ranele sale şi nu s-au pocăit de faptele sale.

12 Şi îngerul cel de al şeaselea au vărsat fiiala sa în râul cel mare al Eufratului şi au săcat apa lui, ca să se gate cale împăraţilor de la răsăritul soarelui.

13 Şi am văzut din gura bălaurului şi din gura fiiarăi şi din gura prorocului celui mincinos trei duhuri necurate, aseamenea broaştelor.

14 Că sânt duhurile dracilor, care fac seamne, care merg la împăraţii pământului şi la toată lumea, ca să-i adune pre ei la războiul zilii ceii mari a lui Dumnezeu Atotţiitoriului.

15 „Iată, viu ca furul. Fericit e cel ce priveghează şi păzeaşte veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vază ruşinea lui!”

16 Şi i-au strâns pre ei la locul ce să chiiamă, jidoveaşte, Armaghedon.

17 Şi al şeaptelea înger au vărsat fiiala în aer şi au ieşit glas mare din besearica scaon, zicând: „S-au făcut!”

18 Şi s-au făcut glasuri şi fulgeri şi tunete, şi cutrămur de pământ mare s-au făcut, ca care nu au fost de când sânt oamenii pre pământ, ca acest cutremur de pământ aşea mare.

19 Şi s-au făcut cetatea cea mare în trei părţi, şi cetăţile neamurilor au căzut, şi Vavilonul cel mare au venit în minteb, înaintea lui Dumnezeu, ca să-I dea Lui păharul vinului măniei iuţimei Lui.

20 Şi tot ostrovul au fugit şi munţii nu s-au aflat.

21 Şi grindine mare, ca talant, s-au pogorât din ceriu pre oameni. Şi au hulit oamenii pre Dumnezeu de năcazul grindinii, că mare foarte easte necazul ei.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.