×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

APOCALIPSUL SFÂNTULUI IOAN APOSTOL

Capitolul 12

Muiarea, privind la ea bălaurul, au născut fiiu şi, după ce au născut, s-au răpit de la ea fiiul ei la Dumnezeu. Atunci, făcându-să războiu în ceriu, au căzut bălaurul şi au început a goni sămânţa muierii.

1 Şi semn mare s-au văzut în ceriu: muiare îmbrăcată cu soarele şi supt picioarele ei luna şi pre capul ei cunună din doaosprăzeace steale.

2 Şi având în pântece, striga chinuindu-să şi muncindu-să să nască.

3 Şi s-au văzut alt semn în ceriu: şi, iată, un bălaur mare roşu, având şeapte capete şi zeace coarne, şi pre capetele sale şeapte cununi.

4 Şi coada lui trăgea a treia parte din stealele ceriului şi le-au aruncat pre pământ. Şi bălaurul au stătut înaintea muierii ceii ce era să nască, ca, deacă va naşte, să mânânce pre fiiul ei.

5 Şi au născut fiiu, bărbat, care era să pască toate neamurile cu toiag de fier. Şi s-au răpit fiiul ei la Dumnezeu şi la scaonul Lui.

6 Şi muiarea au fugit în pustie, unde are loc gătit de la Dumnezeu, ca acolo să o hrănească pre ea, o mie doao sute şeasăzeci de zile.

7 Şi s-au făcut războiu în ceriu: Mihail şi îngerii lui să războia cu bălaurul; şi bălaurul să războia, şi îngerii lui.

8 Şi nu au biruit, nici s-au aflat mai mult locul lor în ceriu.

9 Şi s-au aruncat bălaurul acel mare, şearpele cel de demult, care să chiiamă diavol şi sătana, cel ce înşeală toată lumea, s-au aruncat pre pământ şi îngerii lui cu el s-au aruncat.

10 Şi am auzit glas mare zicând în ceriu: „Acum s-au făcut mântuirea şi putearea şi împărăţiia Dumnezeului nostru şi putearea Hristosului Lui, că s-au lăpădat pârâtoriul fraţilor noştri, cel ce pârea pre ei înaintea Dumnezeului nostru, zioa şi noaptea.

11 Şi l-au biruit pre el pentru sângele Mielului şi pentru cuvântul mărturisirii sale şi nu ş-au iubit sufletele sale, până la moarte.

12 Pentru aceasta, bucuraţi-vă, ceriurile şi cei ce lăcuiesc într-însăle! Vai, celor ce lăcuiesc pre pământ şi în mare, că s-au pogorât diiavolul la voi, având mânie mare, ştiind că puţină vreame are”.

13 Şi deacă au văzut bălaorul că s-au lăpădat pre pământ, au gonit pre muiare carea au născut bărbat.

14 Şi muierii s-au dat doao aripi de vultur mare, ca să zboare în pustie, la locul său, unde să hrăneaşte acolo vreame şi vremi şi jumătate de vreame, de cătră faţa şearpelui.

15 Şi au slobozit şearpele după muiare din gura sa apă ca un râu, ca să o ducă râul.

16 Şi au ajutat pământul muierii şi ş-au deşchis pământul gura sa şi au înghiţit apa, carea o au aruncat bălaurul din gura sa.

17 Şi s-au măniiat bălaurul pre muiare şi s-au dus să se războiască cu ceialalţi din sămânţa ei, carii păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturisirea lui Iisus Hristos.

18 Şi am stat pre năsipul mării.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.