×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA CEA SĂBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV

Capitolul 1

Învaţă folosul ispitelor şi a ceare, cu îndrăzneală, înţelepciune de la Dumnezeu. Dumnezeu nu easte ispititoriu sau începătoriu păcatului, ci de la El purceade toată dăruirea bună. Îndeamnă să fie grabnici a auzi, iară a grăi şi a să măniia, târzii. Nici e destul a auzi adevărul, de nu să va plini cu fapta; adaoge şi care easte adevărată şi fără prihană slujbă dumnezeiască.

1 Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor doaosprăzeace neamuri, care sânt întru răsipire, bucurie!

2 Toată bucuriia să aveţi, fraţii miei, când cădeţi în multe fealiuri de ispite.

3 Ştiind că ispita credinţii voastre lucrează răbdare.

4 Iară răbdarea lucru desăvârşit să aibă, ca să fiţi desăvârşit, întregi şi întru nimica lipsiţi.

5 Şi de easte cineva dintre voi lipsit de înţelepciune, să ceară de la Dumnezeu, Carele dă tuturor cu dreptul şi nu înfruntă; şi să va da lui.

6 Iară să ceară cu credinţă, nimica îndoindu-să, că cel ce să îndoiaşte easte aseamenea cu valul mării, care de vânturi să aruncă şi să învăluie.

7 Că să nu gândească omul acela că va luoa ceva de la Domnul.

8 Bărbatul cel îndoit cu gândul nestătătoriu easte întru toate căile sale.

9 Iară să se laude fratele cel smerit întru înălţimea sa,

10 Şi cel bogat întru smereniia sa, căci ca floarea ierbii va treace.

11 Că au răsărit soarele cu zăduful şi au uscat iarba şi floarea ei au căzut şi frumseaţea feaţiei au perit; aşea şi bogatul să va veştezi întru umbletele sale.

12 Fericit bărbatul carele rabdă ispita, pentru că făcându-să lămurit va luoa cununa vieţii, carea o au făgăduit Dumnezeu celor ce-L iubesc pre El.

13 Nimenea fiind ispitit să nu zică că: „De la Dumnezeu mă ispitesc”, că Dumnezeu nu easte ispititoriu celor răi, că El nu ispiteaşte pre nimenea.

14 Ci fieştecarele să ispiteaşte, de a sa poftă fiind tras şi amăgit.

15 După aceaea pofta, zămislind, naşte păcat, iară păcatul, săvârşindu-să, naşte moarte.

16 Nu vă înşelaţi, fraţii miei cei iubiţi.

17 Toată darea bună şi tot darul desăvârşit de sus easte, pogorându-să de la Tatăl luminilor, la Carele nu easte schimbare sau umbră de mutare.

18 Că voind ne-au născut pre noi cu cuvântul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecarea a făpturilor Lui.

19 Drept aceaea, fraţii miei cei iubiţi, să fie tot omul grabnic a auzi şi zăbavnic a grăi, zăbavnic a să măniia.

20 Că măniia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

21 Pentru aceaea, lăpădând toată spurcă-ciunea şi prisoseala răutăţii, întru blândeaţe să priimiţi cuvântul cel sădit, care poate să mântuiască sufletele voastre.

22 Iară fiţi făcători cuvântului şi nu numai ascultători, amăgindu-vă pre voi înşivă.

23 Că de easte cineva ascultătoriul cu vântului şi nu făcătoriu, acesta easte asea-menea omului carele-şi caută faţa naşterii sale în oglindă.

24 Că s-au căutat pre sine şi s-au dus şi îndată ş-au uitat în ce chip era.

25 Iară cel ce priveaşte la leagea cea desăvârşită a slobozeniei şi rămâne într-însa, acela nefiind ascultătoriu cu uitare, ci făcătoriu lucrului, fericit va fi în fapta sa.

26 De să pare cuiva între voi că easte creştin bun şi nu-şi înfrânează limba sa, ci-şi înşală inima sa, aceluia înzădarnică easte creştinătatea.

27 Creştinătatea cea curată şi nespurcată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui aceasta easte: a cerceta pre cei săraci şi pre văduve întru năcazurile lor şi a să păzi pre sine nespurcat de cătră lume.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.