×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

A DOAOA LEAGE

Capitolul 32

A doao cântare a lui Moisi, cu carea aduce aminte facerile de bine a lui Dumnezeu şi nemulţămirea norodului, cea de multe ori de la Dumnezeu pedepsită. Să porunceaşte lui Moisi să se suie în muntele Avarim, să vază Pământul Făgăduinţii.

1 „Ia aminte, ceriule, şi voiu grăi, şi să auză pământul cuvintele din gura mea!

2 Să aşteapte ca ploaia răspunsul mieu şi să se pogoară ca roaoa graiurile meale, ca ploia pre troscot şi ca roaoa pre buruiane.

3 Că numele Domnului am chemat. Daţi mărire Dumnezeului nostru!

4 Dumnezeu, adevărate-s lucrurile Lui şi toate căile Lui, judecăţi. Dumnezeu e credincios şi nu easte nedreptate întru Dânsul, drept şi cuvios e Domnul.

5 Greşit-au, nu sânt a Lui fiii cei cu prihană, neam întort şi răzvrătit.

6 Au aceastea Domnului răsplătiţi? Acest norod e nebun şi neînţelept. Au nu însuşi Acesta, Părintele tău, te-au agonisit pre tine, şi te-au făcut şi te-au zidit?

7 Aduceţi-vă aminte de zilele veacului, socotiţi anii neamului neamurilor, întreabă pre tatăl tău şi va povesti ţie, şi pre cei bătrâni ai tăi şi-ţi vor spune ţie.

8 Când au împărţit Cel Preaînalt neamurile, cum au sămănat pre fiii lui Adam, au pus hotarăle neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu.

9 Şi s-au făcut partea Domnului norodul Său, Iacov, funea moştenirii Sale, Israil.

10 L-au îndestulat pre el în pustie întru seate de ardere în pământ fără de apă, încungiuratu-l-au pre el şi l-au învăţat, şi l-au păzit ca lumina ochiului.

11 Ca un vultur Şi-au acoperit cuibul Său, şi spre puii Săi au dorit, întinzindu-Şi arepile Sale i-au priimit pre ei şi i-au râdicat pre umerii Săi.

12 Domnul singur i-au povăţuit pre ei, şi nu era cu dânşii dumnezeu străin.

13 Suitu-i-au pre ei la vârtutea pământului, hrănitu-i-au pre ei cu rodurile ţarinilor, supt-au miiare din piiatră şi untdelemn din piiatră vârtoasă.

14 Unt de vaci şi lapte de oi cu grăsimea mieilor şi a berbecilor, a fiilor de tauri şi de ţapi, cu grăsime din măduha grâului, şi sânge de strugur au beut, vin.

15 Şi au mâncat Iacov şi s-au săturat, şi s-au lăpădat de Cel Iubit. Îngroşeatu-s-au, îngrăşeatu-s-au, lăţitu-s-au şi au părăsit pre Dumnezeul, Cel ce l-au făcut pre el, şi s-au depărtat de la Dumnezeu, mântuitoriul său.

16 «Mâniiatu-M-au întru cei străini, întru urâciunile sale M-au amărât».

17 Jertvit-au dracilor şi nu lui Dumnezeu, dumnezăilor pre carii nu i-au ştiut, noi şi de curând au venit, pre carii nu i-au ştiut părinţii lor.

18 Pre Dumnezeu, Cel ce te-au născut, ai părăsit şi ai uitat pre Dumnezeu, Cel ce te hrăneaşte.

19 Şi au văzut Domnul şi I-au părut rău, şi S-au scârbit pentru mâniia fiilor Săi şi a featelor Sale.

20 Şi au zis: «Întoarce-voiu faţa Mea despre dânşii şi voiu arăta ce va fi lor în zilele ceale de apoi, că neam întort easte, fii la carii nu easte credinţă într-înşii.

21 Ei M-au întărâtat pre Mine întru cel ce nu easte Dumnezeu, mâniiatu-M-au întru idolii săi, şi Eu voiu întărâta pre ei întru cel ce nu e neam, întru neamul cel neînţelegătoriu voiu urghisi pre ei.

22 Că foc s-au aprins din mâniia Mea, arde-va până la iadul cel mai de jos, mânca-va pământul şi rodurile lui, arde-va temeliile munţilor.

23 Aduna-voiu la ei reale, şi săgeţile Meale voiu sfârşi întru dânşii.

24 Topindu-să de foame şi de mâncarea pasărilor, şi gârbovire nevindecată, dinţi de fiiară voiu trimite asupra lor, cu mâniia celor ce să târăsc pre pământ.

25 Din afară va sterpi pre ei sabiia şi din cămări frica, tinărul cu fecioara, sugătoriul cu bătrânul ce stă lângă el».

26 Zis-am: «Râsipi-voiu pre ei şi voiu face să înceteaze dintru oameni pomenirea lor».

27 Fără numai pentru mâniia vrăjmaşilor, ca să nu-şi lungească anii şi ca să nu li să puie asupra protivnici, ca să nu zică: «Mâna voastră e înaltă, şi nu Domnul au făcut aceastea toate».

28 Că neam ce şi-au pierdut sfatul easte, şi nu easte întru dânşii ştiinţă.

29 Nu au gândit să înţăleagă, aceastea toate să le ia în vreamea cea viitoare.

30 Cum va goni unul o mie şi doi vor goni zeace mii, de nu i-ar fi dat Dumnezeu pre dânşii? Şi Domnul i-au dat pre ei.

31 Că nu sânt dumnezeii lor ca Dumnezeul nostru, şi vrăjmaşii noştri sânt neînţălegători.

32 Că din viia Sodomului easte viia lor, şi viţa lor din Gomora, strugurul lor strugur de fiiare, poamă de amărăciune lor.

33 Mânie de bălaur e vinul lor şi mânie de aspidă nevindecată.

34 Au, doară, nu, iată, aceastea toate s-au adunat la Mine şi s-au pecetluit în vistieriile Meale?

35 În zioa izbândirei voiu răsplăti, în vreamea când va rătăci piciorul lor, că aproape easte zioa perirei lor şi sânt de faţă ceale grăite voao.

36 Că va judeca Domnul pre norodul Său şi spre slugile Sale Să va umili, că au văzut pre ei slăbănogiţi şi părăsiţi în primejdii şi neputincioşi.

37 Şi au zis Domnul: «Unde sânt dumnezeii spre carii au nădăjduit,

38 Cărora grăsimea jertvelor lor mâncaţi şi beaţi vinul pomeanelor lor? Scoale-să şi să vă ajute voao şi să se facă voao acoperitori.

39 Vedeţi, vedeţi, că Eu sânt, şi nu easte Dumnezeu afară de Mine: Eu voiu ucide şi voiu face viu, bate-voiu şi Eu voiu vindeca, şi nu easte cine să scoaţă din mâinile Meale!

40 Că voiu râdica la ceriu mâna Mea, şi Mă voiu jura pre dreapta Mea şi voiu zice: ‚Viu sânt Eu în veac!’.

41 Că voiu ascuţi ca fulgerul sabiia Mea, şi va lua judecată mâna Mea, şi voiu răsplăti pedeapsă vrăjmaşilor, şi celor ce Mă urăsc pre Mine voiu răsplăti.

42 Îmbăta-voiu săgeţile Meale de sânge şi sabiia Mea va mânca carne, din sângele celor răniţi şi din robime, din capetele boiarilor neamurilor».

43 Veseliţi-vă, ceriurile, împreună cu El şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu. Veseliţi-vă, neamuri, cu norodul Lui şi să se întărească Lui toţi fiii lui Dumnezeu, că sângelui fiilor Săi face izbândă. Şi va izbândi, şi va răsplăti pedeapsă vrăjmaşilor, şi celor ce-l urăsc pre El va răsplăti, şi va curăţi Domnul pământul norodului Său”.

44 Şi au scris Moisi cântarea aceasta în zioa aceaea, şi au învăţat pre fiii lui Israil.

45 Şi au venit Moisi şi au grăit toate cuvintele legii aceştiia înaintea a tot norodul, el şi Iisus, fiiul lui Navi. Şi au încetat Moisi a grăi cuvintele aceastea la tot Israilul.

46 Şi au zis cătră ei: „Luaţi aminte cu inima voastră la toate cuvintele aceastea care le mărturisesc eu voao astăzi, ca să porunciţi fiilor voştri să păzască şi să facă toate cuvintele legii aceştiia.

47 Că nu easte acesta cuvânt deşert voao, că el easte viiaţa voastră, şi pentru cuvântul acesta veţi îndelunga zilele voastre pre pământul la care treaceţi Iordanul să-l moşteniţi”.

48 Şi au grăit Domnul cătră Moisi în zioa aceaea, zicând:

49 „Suie-te în muntele Avarim, acesta easte muntele Navava, care easte în pământul lui Moav, de cătră faţa Ierihonului, şi vezi pământul lui Hanaan, care-l dau Eu fiilor lui Israil moştenire,

50 Şi mori acolo în muntele în care te sui, şi te adaoge la norodul tău, în ce chip au murit Aaron, fratele tău, în muntele Or, şi s-au adaos la norodul său,

51 Pentru că nu aţi ascultat cuvântul Mieu întru fiii lui Israil, la Apa Pricii, în Cadis, în pustiiul Sin, pentru că nu M-aţi sfinţit pre Mine întru fiii lui Israil.

52 Că din faţă vei vedea pământul, iară acolo nu vei întra”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.