×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

A DOAOA LEAGE

Capitolul 1

Scurtă tâlcuire celor ce s-au întâmplat lui Israil în pustie, şi pedeapsa necredinciosului norod, a morţii sau a nemerniciei, prin patruzeci de ani.

1 Aceastea sânt cuvintele, care le-au grăit Moisi la tot Israilul dincolo de Iordan, în pustiia cea de cătră apus, aproape de Marea Roşie, întră Faran şi întră Tofol şi întră Lovon şi întră Avlon şi întră Văile ceale de Aur.

2 Unsprăzeace zile din Horiv, cale pre muntele Siir, până la Cadisul Varnei.

3 Şi au fost în anul al patruzecilea, în luna a unsprăzeacea, în zioa dintâiu a lunei, au grăit Moisi cătră toţi fiii lui Israil, după toate câte i-au poruncit lui Domnul să le spuie lor.

4 După ce au bătut pre Sion, împăratul amoreilor, carele au lăcuit în Esevon, şi pre Og, împăratul Vasanului, carele au lăcuit în Astarot, şi în Edrain,

5 Dincolo de Iordan, în pământul lui Moav, au început Moisi a spune leagea aceasta, zicând:

6 „Domnul Dumnezeul nostru au grăit noao în Horiv, zicând: «Destul aţi lăcuit în muntele acesta.

7 Întoarceţi-vă şi meargeţi, şi întraţi în muntele amoreilor, şi la toţi lăcuitorii Araviei, în munte şi în câmp, şi cătră amiiazăzi, şi pre pământul cel de lângă mare, a hananeilor, şi în preajma Livanului, până la râul cel mare al Eufratului.

8 Vedeţi, am pus înaintea voastră pămân-tul, care s-au jurat Domnul părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, să-l dea lor şi seminţiei lor după dânşii».

9 Şi am zis cătră voi în vreamea aceaea, zicând: «Nu voiu putea singur să vă port pre voi.

10 Domnul Dumnezeul vostru v-au înmulţit pre voi, şi, iată, sânteţi astăzi ca stealele ceriului de mulţi.

11 Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să va adaogă pre voi, ca să fiţi cu mii de părţi mai mulţi, şi să vă blagoslovească, după cum au grăit voao.

12 Cum voiu putea singur purta necazul vostru şi greutatea voastră şi pricile voastre?

13 Aleageţi dintru voi bărbaţi, carii sânt înţelepţi şi ştiutori, şi cu minte întru neamurile voastre, şi voiu pune pre ei povăţuitori preste voi».

14 Şi mi-aţi răspuns, şi aţi zis: «Bun easte cuvântul care ai grăit să-l faci».

15 Şi am luat dintră voi bărbaţi înţelepţi şi ştiutori şi cu minte, şi i-am pus pre ei preste voi să vă povăţuiască, preste mii, şi preste sute, şi preste cincizeci, şi preste zeci, şi ispravnicia judecătorilor voştri.

16 Şi am poruncit judecătorilor voştri în vreamea aceaea, zicând: «Ascultaţi întră fraţii voştri, şi judecaţi drept întră om şi întră fratele lui, şi întră nemearnicul lui.

17 Să nu cunoşti faţa la judecată, pre cel mic şi pre cel mare întocma să-l judeci, să nu te sfieşti de faţa omului, că judecata a lui Dumnezeu easte, şi lucrul care va fi voao greu îl veţi aduce la mine şi-l voiu auzi eu».

18 Şi am poruncit voao în vreamea aceaea toate cuvintele care să le faceţi.

19 Şi, purcezind din Horiv, am mers toată pustiia cea mare şi groaznică, carea o aţi văzut, calea muntelui amoreului, după cum au poruncit Domnul Dumnezeul nostru noao, şi am venit până în Cadisul Varni.

20 Şi am zis cătră voi: «Venit-aţi până la muntele amoreului, care-l dă noao Domnul Dumnezeul nostru.

21 Vedeţi, au dat Domnul Dumnezeul vostru înaintea feaţii voastre pământul, suindu-vă, moşteniţi-l, în ce chip au zis voao Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, nu văteameţi, nici vă spăriiaţi».

22 Şi aţi venit toţi la mine şi aţi zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră şi să cearce pământul, şi să ne spuie noao răspuns, pre carea cale să ne suim într-însul şi în care cetăţi să întrăm».

23 Şi au plăcut înaintea mea cuvântul, şi am luat dintră voi doisprăzeace bărbaţi, din fieştecare neam un bărbat.

24 Şi, mergând, s-au suit în munte, şi au venit până la Valea Strugurului, şi l-au privit pre el.

25 Şi, luând în mâinile sale din rodul pământului, au adus la noi şi au zis: «Bun easte pământul care-l dă noao Domnul Dumnezeul nostru».

26 Şi nu aţi vrut să vă suiţi, ci aţi călcat cuvântul Domnului Dumnezeului vostru.

27 Şi aţi cârtit în corturile voastre, şi aţi zis: «Pentru că ne-au urât pre noi Domnul, pentru aceaea ne-au scos din pământul Eghiptului, ca să ne dea în mâinile amoreilor, să ne piiarză pre noi.

28 Unde ne suim noi?» Fraţii voştri v-au întors inima voastră, zicând: «Neam mare şi mult şi mai tare decât noi, şi cetăţi mari şi zidite până la ceriu, încă şi feciori de uriiaşi am văzut acolo».

29 Şi am zis cătră voi: «Să nu vă teameţi, nici să vă spăriiaţi de ei.

30 Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce mearge înaintea feaţii voastre, El va bate pre ei împreună cu voi, după toate câte au făcut noao, în pământul Eghiptului.

31 Şi în pustiia aceasta, carea o aţi văzut, cum te-au hrănit cu hrană Domnul Dumnezeul tău, cum ar fi purtat cu hrană vreun om pre fiiul său, în toată calea, carea aţi umblat, până ce aţi venit la locul acesta».

32 Şi în cuvântul acesta nu aţi crezut Domnului Dumnezeului vostru,

33 Carele mearge înaintea voastră în calea aceasta, ca să vă aleagă voao loc, povăţuindu-vă pre voi noaptea cu foc, ca să vă arate calea, pre carea să meargeţi, şi cu nor zioa.

34 Şi au auzit Domnul glasul cuvintelor voastre, şi, măniindu-Să, S-au jurat, zicând:

35 «De va vedea cineva din oamenii aceştia pământul cel bun, care M-am jurat părinţilor lor,

36 Afară de Halev, fiiul lui Iefoni, el îl va vedea, şi lui voiu da pământul, pre care s-au suit, şi fiilor lui, pentru că el întru toate au ascultat pre Domnul».

37 Şi pre mine s-au măniiat Domnul pentru voi, zicând: «Nici tu nu vei întra acolo,

38 Iisus, fiiul lui Navi, cel ce stă înaintea ta, acesta va întra acolo, pre el îl întăreaşte, că el va împărţi lui Israil pământul cu soarte.

39 Şi pruncii voştri, de carii aţi zis că vor fi de jeaf, şi tot pruncul tinăr, carele nu ştie astăzi rău au bun. Aceştia vor întra acolo, şi-l voiu da lor şi-l vor moşteni pre el.

40 Şi voi vă întoarceţi şi meargeţi în pustie pre calea cea despre Marea Roşie».

41 Şi aţi răspuns şi aţi zis: «Păcătuit-am înaintea Domnului Dumnezeului nostru. Noi, suindu-ne, vom face războiu după toate, câte au poruncit Domnul Dumnezeul nostru noao». Şi, luând fieştecarele armele sale şi adunându-vă, v-aţi suit în munte.

42 Şi au zis Domnul cătră mine: «Zi lor: ‚Nu vă suiţi, nici faceţi războiu, că Eu nu sânt cu voi, şi să nu periţi înaintea vrăjmaşilor voştri’».

43 Şi am grăit voao, şi nu m-aţi ascultat şi aţi călcat cuvântul Domnului, şi, sumeţindu-vă, v-aţi suit în munte.

44 Şi, ieşind amoreul cel ce lăcuia în muntele acela întru întimpinarea voastră, v-au gonit pre voi, cum fac albinele, şi v-au tăiat pre voi, de la Siir până la Erma.

45 Şi, şezind, aţi plâns înaintea Domnului Dumnezeului nostru, şi nu au auzit Domnul glasul vostru, nici au căutat spre voi.

46 Şi aţi şezut în Cadis zile multe, cât au fost zile multe, câte aţi şezut acolo.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.