×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CĂTRĂ CORINTEANI A DOAO

Capitolul 11

Pentru apostolii cei mincinoşi, carii răzvretea pro-poveduirea lui Pavel, temându-să în Corint, arată pentru ce nici un ajutoriu de la ei nu au luoat. După aceaea, ca să areate că mai mult trebuie să-i crează lui decât altora, numără laudele sale, şi mai întâiu supărările carele au răbdat propoveduind credinţa lui Hristos, şi ostenealele şi grijile.

1 Încă de aţi fi suferit puţin neînţelepţiia mea, ci tot să mă suferiţi!

2 Că vă iubesc pre voi cu mare dragostea lui Dumnezeu, că v-am logodit unui bărbat, fecioară curată să vă puiu înaintea lui Hristos.

3 Ci mă tem ca nu cumva, precum şearpele au înşălat pre Eva cu vicleşugul său, aşa să se strice şi minţile voastre de cătră adeverinţa cea întru Hristos.

4 Că de ar veni cineva să propoveduiască pre alt Iisus, pre carele nu am propoveduit, sau de aţi luoa alt duh, care nu aţi luoat, sau altă Evanghelie, carea nu aţi priimit, bine l-aţi suferi.

5 Că socotesc cum că cu nimic nu sânt mai de jos decât apostolii cei mai mari.

6 Că de sânt şi prost cu cuvântul, iară nu cu ştiinţa; ci pretutindinea am fost arătaţi întru toate la voi.

7 Au, doară, păcat am făcut smerindu-mă pre mine, ca voi să vă înălţaţi? Că în dar am propoveduit Evangheliia lui Hristos voao?

8 Alte besearici am jefuit, luând de cheltuială, ca să vă slujesc voao; şi venind la voi şi fiind lipsit, nimărui nu am făcut supărare.

9 Că lipsa mea o au plinit fraţii carii venisă de la Machidoniia, şi întru toate m-am păzit pre mine voao fără de supărare şi mă voiu păzi.

10 Easte adevărul lui Hristos întru mine, că lauda aceasta nu să va opri de mine în laturile Ahaiei.

11 Pentru ce? Pentru că, doară, nu vă iubesc pre voi? Dumnezeu ştie.

12 Iară de fac, încă voiu face, ca să taiu pricina celor ce poftesc pricină, ca întru ceaea ce să laudă să se afle ca şi noi.

13 Că de acest fealiu sânt apostolii cei mincinoşi, lucrători, înşălători, închipuindu-să în chipul apostolilor lui Hristos.

14 Şi nu e minune că însuşi satana să preface în îngerul luminei.

15 Nu easte, dară, lucru mare de să prefac şi slujitorii lui ca slujitorii dreptăţii, a cărora sfârşit va fi după faptele lor.

16 Iară zic, ca să nu mă socotească cineva că sânt fără de minte; iară de nu, priimiţi-mă măcar ca pre un neînţălept, ca puţin ceva să mă laud şi eu.

17 Iară ce grăiesc nu grăiesc după Domnul, ci ca întru neînţălepţie în statul acesta al laudei.

18 De vreame ce mulţi să laudă după trup, şi eu mă voiu lăuda.

19 Că bucuroşi suferiţi pre cei neînţălepţi, fiind voi înţălepţi.

20 Că suferiţi de vă supune cineva robiei, de vă mănâncă cineva, de vă ia cineva, de să înalţă cineva, de vă bate cineva preste obraz.

21 Defăimându-vă, zic, ca cum noi am fi neputincioşi. Întru ce îndrăzneaşte cineva (întru neînţălepţie, zic), îndrăznesc şi eu.

22 De sânt evrei, şi eu; de sânt israilteani, şi eu; sămânţa lui Avraam de sânt, şi eu.

23 De sânt slugi a lui Hristos (nu ca un înţelept grăiesc), mai ales eu; întru oste-neale mai mult, în bătăi preste măsură, în temniţă mai mult, în morţi de multe ori.

24 De la jidovi, de cinci ori câte patruzeci fără una am luoat.

25 De trei ori cu toiage am fost bătut. O dată am fost împroşcat cu pietri, de trei ori s-au sfărmat corabiia cu mine, o noapte şi o zi întru adânc am petrecut.

26 În călătorii adease, cu primejdii în ape, în năcazuri de cătră tâlhari, în necazuri de cătră neam, în necazuri de cătră păgâni, în nevoi în cetăţi, în nevoi în pustie, cu primejdie în mare, în nevoi între fraţii cei mincinoşi;

27 În osteneale şi în supărare, în pri-vegheri de multe ori, în foame şi în seate, în posturi de multe ori, în frig şi în golătate.

28 Fără de ceale din afară; năvălire asupra mea în toate zilele şi grije de toate besearicile.

29 Cine e neputincios, şi eu să nu fiu neputincios? Cine să sminteaşte, şi eu să nu mă aprinz?

30 De mi să cade să mă laud, de neputinţele meale mă voiu lăuda.

31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce easte binecuvântat în veaci, ştie că nu minţ.

32 În Damasc, mai-marele norodului a lui Areta, împăratul, păzea cetatea Damascului, vrând să mă prinză.

33 Şi pre o fereastră întru o coşniţă m-am slobozit preste zid şi am scăpat din mâinile lui.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.