×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA CEA DINTĂIU A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CĂTRĂ CORINTEANI

Capitolul 15

Învaţă că au înviiat Hristos din morţi, şi multora S-au arătat, mai pre urmă şi lui Pavel, care să zice pre sine mai mic întră apostoli. Şi aici întemeiază a învierii noastre rânduială şi modru, împreună cu osăbirea slavei celor ce vor înviia, nu numai în suflet, ci şi în trup. Iară moartea să va sorbi de înviiare.

1 Iară cunoscută fac voao, fraţilor, Evangheliia carea am vestit voao, carea o aţi şi primit, întru carea şi staţi.

2 Prin carea vă şi mântuiţi; de o ţineţi, precum o am vestit voao, numai de nu aţi crezut în deşert.

3 Că am dat voao întâiu, carea am şi luoat, cum că Hristos au murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

4 Şi cum că S-au îngropat şi S-au sculat a treia zi după Scripturi;

5 Şi cum că S-au arătat lui Chifa, apoi celor doisprăzeace;

6 După aceaea, S-au arătat la mai mulţi decât cinci sute de fraţi deodată, din carii mulţi sânt până acum. Iară unii au şi adormit.

7 După aceaea, S-au arătat lui Iacov, apoi apostolilor tuturor.

8 Iară mai pre urmă decât toţi, ca unui născut fără de vreame, S-au arătat şi mie.

9 Că eu sânt mai-micul apostolilor, carele nu sânt vreadnic a mă chema apostol, pentru că am gonit besearica lui Dumnezeu.

10 Iară cu darul lui Dumnezeu sânt ce sânt. Şi darul Lui, care easte întru mine, nu au fost înzădarnic, ci mai mult decât toţi aceia m-am ostenit, însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu, care easte cu mine.

11 Iară ori eu, ori aceia, aşea propoveduim, şi aşea aţi crezut.

12 Iară de vreame ce Hristos Să propoveduiaşte că S-au sculat din morţi, în ce chip zic unii între voi că înviiare morţilor nu easte?

13 Iară de nu easte înviiare morţilor, nici Hristos nu au înviiat.

14 Iară de nu au înviiat Hristos, înzădarnică easte propoveduirea noastră şi înzădarnică easte şi credinţa voastră.

15 Şi ne aflăm şi noi mărturii mincinoase a lui Dumnezeu, că am mărturisit împrotiva lui Dumnezeu că au înviiat pre Hristos, pre Carele nu L-au înviiat, deaca nu învie morţii.

16 Că de nu învie morţii, nici Hristos n-au înviiat.

17 Iară deaca n-au înviiat Hristos, înzădarnică easte credinţa voastră şi încă sânteţi în păcatele voastre.

18 Încă şi cei ce au adormit întru Hristos au perit.

19 Şi de nădăjduim în Hristos numai în viiaţa aceasta, mai ticăloşi decât toţi oamenii sântem.

20 Iară acum, Hristos S-au sculat din morţi, începătură morţilor S-au făcut.

21 Că, de vreame ce prin om s-au făcut moartea, prin om şi înviiarea morţilor.

22 Că precum întru Adam toţi mor, aşea şi întru Hristos toţi vor înviia.

23 Fieştecarele întru a sa rânduială, începătura Hristos, după aceaea, cei ce sânt a lui Hristos, întru venirea Lui.

24 Apoi, sfârşitul, cându-şi va da împărăţiia lui Dumnezeu şi Tatălui, când va strica toată domniia şi toată stăpâniia şi putearea.

25 Că să cade Lui a împărăţi, până ce va pune pre toţi vrăjmaşii Săi supt picioarele Sale.

26 Vrăjmaşul cel mai de pre urmă, moartea, să va surpa.

27 „Că toate le-au supus supt picioarele Lui”. Iară când zice că: „Toate sânt supusă Lui”, adevărat easte că afară de Cel ce I-au supus Lui toate.

28 Iară deaca să vor supune Lui toate, atunci şi Însuşi Fiiul Să va supune Celui ce au supus Lui toate, ca să fie Dumnezeu toate, întru toate.

29 Că ce vor face cei ce să botează pentru cei morţi? Deaca nu să vor scula morţii, nicidecum, pentru ce să şi botează pentru cei morţi?

30 Pentru ce, dară, şi noi avem primejdie în tot ceasul?

31 În toate zilele moriu pentru lauda voastră, carea am în Hristos Iisus, Domnul nostru.

32 De m-am şi luptat ca un om cu fierile în Efes, ce folos îmi easte, deaca morţii nu să vor scula? Să mâncăm şi să bem, că mâne vom muri.

33 Să nu vă înşelaţi! Strică pre obiceaiurile ceale bune vorbele ceale reale.

34 Trezviţi-vă cu dreptate şi să nu greşiţi, că unii au necunoştinţa lui Dumnezeu, spre ruşinare voao grăiesc.

35 Ci va zice cineva:Cum să vor scula morţii, şi cu ce trup vor veni?

36 Nebune, tu ce sameni nu înviiază, de nu va muri.

37 Şi ce sameni, nu sameni acel trup care va să fie, ci numai grăunţul gol, de să tâmplă de grâu sau de altceva din cealelalte.

38 Iară Dumnezeu dă lui trup, precum voiaşte, şi fieştecării sămânţă trupul ei.

39 Nu tot trupul easte acelaşi trup, ci altul e trupul oamenilor şi altul trupul dobitoacelor şi altul al peştilor şi altul al păsărilor.

40 Şi sânt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; ci alta e mărirea celor cereşti, şi alta a celor pământeşti.

41 Alta e mărireaa soarelui şi alta mărirea lunii şi alta e mărirea stealelor, că stea de stea să osibeaşte întru mărire.

42 Aşea şi înviiarea morţilor: samănă-să întru stricăciune, scula-să-va întru nestricăciune.

43 Samănă-să întru nemărire, scula-să-va întru mărire. Samână-să întru slăbiciune, scula-să-va întru puteare.

44 Samână-să trup vieţuitoriu, scula-să-va trup duhovnicesc. Easte trup vieţuitoriu, easte şi trup duhovnicesc.

45 Aşea şi scris easte: „Făcutu-s-au omul cel dintâiu, Adam, cu suflet viu; iară Adam, cel de pre urmă, cu duh de viiaţă făcătoriu”.

46 Ci nu întâiu duhovnicesc, ci vieţuitoriu, apoi duhovnicesc.

47 Omul cel dintâiu din pământ pământesc, al doilea om, Domnul din ceriu.

48 În ce chip e cel din pământ, aşea şi cei pământeşti, şi în ce chip e cel ceresc, aşea sânt şi cei cereşti.

49 Şi precum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.

50 Iară aceasta zic, fraţilor, că carnea şi sângele împărăţiia lui Dumnezeu să moştenească nu vor putea, nici stricăciunea pre nestricăciune nu va moşteni.

51 Iată, taină zic voao, că nu toţi vom adormi; iară toţi ne vom schimba.

52 Întru o cirtă în clipeala ochiului, în trâmbiţa cea de apoi, pentru că va trâmbita, şi morţii să vor scula nestricaţi, şi noi ne vom schimba.

53 Că să cade stricăciosului acestuia să se îmbrace întru nestricăciune, şi cel muritoriu întru nemurire.

54 Iară când să va îmbrăca stricăciosul acesta întru nestricăciune şi muritoriul acesta să va îmbrăca întru nemurire, atunci va fi cuvântul cel scris: „Înghiţitu-s-au moartea întru biruinţă.

55 Unde easte, moarte, boldul tău? Unde-ţi easte, iadule, biruinţa?”

56 Şi boldul morţii, păcatul, iară putearea păcatului easte leagea.

57 Iară lui Dumnezeu, mulţămită, Carele ne-au dat noao biruinţă prin Domnul nostru Iisus Hristos.

58 Drept aceaea, iubiţii miei fraţi, fiţi statornici, neclătiţi, sporind întru lucrul Domnului pururea, ştiind că osteneala voastră nu easte deşartă în Domnul.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.