×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

FAPTELE APOSTOLILOR

Capitolul 17

Făcându-să roadă multă în Tesalonic, prin propoveduirea lui Pavel, să întărâtă vrajbă de la jidovi asupra lui. Aşijderea şi în Vereea. Pavel să priceaşte cu jidovii şi cu filosofii în Atina şi pre Dionisie Ariopaghitul îl întoarce cătră Hristos, cu alţi oarecarii.

1 Şi, trecând prin Amfipol şi prin Apoloniia, au venit în Tesalonic, unde era sinagoga jidovilor.

2 Şi după obiceaiul său, Pavel au întrat la ei şi, în trei sâmbete, grăia lor din Scripturi.

3 Dovedindu-le şi arătându-le că s-au căzut lui Hrsitso să pătimească şi să înviază din morţi şi cum că: „Acesta easte Hristos Iisus, pre Carele eu vestesc voao”.

4 Şi unii dintr-înşii au crezut şi s-au însoţit cu Pavel şi cu Sila şi mulţime multă din elinii cei cucearnici şi, din muierile ceale de frunte, nu puţine.

5 Iară, umplându-să de pizmă jidovii cei necredincioşi şi, luând dintre proşti pre nişte bărbaţi răi şi făcând gloată, au întărâtat cetatea şi, năvălind asupra casii lui Iason, căuta să-i scoaţă pre ei la norod.

6 Şi, neaflându-i pre ei, trăgea pre Iason şi pre unii din fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că: „Cei ce turbură lumea, aceia şi aici au venit,

7 Pre carii i-au priimit Iason, şi aceştia toţi împrotiva rânduialelor chesariului fac, zicând că easte alt împărat”.

8 Şi au turburat pre norod şi pre mai-marii cetăţii, carii auzea aceastea.

9 Şi, luând destulă facere de la Iason şi de la ceialalţi, i-au slobozit pre ei.

10 Iară fraţii îndată noaptea au trimis pre Pavel şi pre Sila la Vereea, carii, venind, au întrat în sinagoga jidovilor.

11 Şi aceştia era mai de bun neam decât alţii, carii era în Tesalonic, carii au priimit cuvântul cu toată osârdiia, în toate zilele cercând Scripturile, de sânt aceastea aşea.

12 Mulţi, dară, din ei au crezut şi din muierile ceale de cinste, elineşti, şi din bărbaţi, nu puţini.

13 Iară, deacă au înţăles jidovii cei din Tesalonic că şi în Vereea s-au vestit de la Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi acolo, turburând gloatele.

14 Şi îndată, atunci, fraţii au slobozit pre Pavel să meargă până la mare; iară acolo au rămas Sila şi Timoteiu.

15 Iară ca să scape pre Pavel, l-au dus până la Atina şi, luând poruncă cătră Sila şi cătră Timoteiu ca cât mai curând să vină la el, s-au dus.

16 Iară aşteptându-i pre ei Pavel în Atina, să aprindea duhul lui întru el, văzind cetatea slujitoare idolilor.

17 Să întreba, drept aceaea, în sinagoga cu jidovii şi cu cei ce credea şi în târg, în toate zilele, cătră cei ce să întâmpla.

18 Iară unii din epicuri şi din stoici filosofi să întreba cu el, şi unii zicea: „Oare ce va să zică acest sămănătoriu de cuvinte?” Iară alţii: „Să pare a fi vestitoriu de dimoni străini, pentru că pre Iisus şi înviiarea Lui vestea lor”.

19 Şi, prinzindu-l pre el, l-au dus la Ariopag, zicând: „Oare putea-vom şti ce easte această învăţătură noao, carea spui tu?

20 Că străine oarecare bagi în urechile noastre. Vom, drept aceaea, a şti ce vor să fie aceastea?”

21 Că atineanii toţi şi oaspeţii carii vinea acolo la nimica altă nu să zăbovea, fără numai să zică sau să auză ceva nou.

22 Iară Pavel, stând în mijlocul Ariopagului, au zis: „Bărbaţi atineani, întru toate vă văz eu pre voi ca cum aţi fi mai cucearnici.

23 Că trecând şi văzind închinăciunile voastre, aflat-am şi un jertvenic, întru carele era scris «Necunoscutului Dumnezeu», pre Carele, dară, neştiindu-L, cinstiţi, pre Acesta eu vestesc voao.

24 Dumnezeu, Cel ce au făcut lumea aceasta şi toate ceale ce sânt în ea, fiind Domnul ceriului şi al pământului, nu în besearici de mâni făcute lăcuiaşte,

25 Nici de mâni omeneşti I să slujeaşte, nelipsindu-I ceva, de vreame ce El dă tuturor viiaţă şi suflare şi toate.

26 Şi au făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc să lăcuiască preste toată faţa pământului, aşezind vremile ceale mai înainte rânduite şi hotar lăcuinţăi lor.

27 Să caute pre Domnul, ca doară L-ar simţi pre El şi L-ar afla, macar că nu easte departe, de la unul fieştecarele dintre noi fiind.

28 Că întru El viem şi ne mişcăm şi sântem, precum şi oarecarii ai voştri poetici au zis că: «A lui şi neam sântem».

29 Neam, dar, a lui Dumnezeu fiind noi, nu să cade să socotim că dumnezeirea easte aseamenea aurului sau argintului sau pietrii, ciopliturii cu meşteşug şi din gândul omului.

30 Că anii necunoştinţii aceştiia, părăsindu-i Dumnezeu, acum vesteaşte tuturor oamenilor, pretutindinea, să se pocăiască.

31 Pentru că au pus zi, întru carea va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul întru Carele au rânduit, credinţa dând tuturor, înviindu-L pre Dânsul din morţi”.

32 Şi aşea Pavel au ieşit din mijlocul lor.

33 Iară auzind înviiarea morţilor, unii îşi bătea joc, iară alţii au zis: „Te vom auzi iarăşi pre tine de aceasta”.

34 Iară oarecarii bărbaţi, lipindu-să de el, au crezut, întru carii era şi Dionisie Ariopaghitul şi şi o muiare, anume Damar, şi alţii cu dânşii.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.