×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

FAPTELE APOSTOLILOR

Capitolul 13

Lui Saul şi Varnavii să porunceaşte de la Duhul Sfânt a să osăbi spre lucrul propoveduirii între limbi. Şi Varisus, sau Elima, vrăjitoriul, carele să împrotivea propoveduirii lor, de cuvântul lui Pavel orbindu-să, creade Serghie Pavel. În Antiohiia Pizidiei, Pavel mai pe larg grăiaşte de Hristos în besearică, ci jidovii hulind şi izgonire deşteptând asupra lor să întorc la limbi, după prorociia Isaiei.

1 Şi era oarecarii în beseareca cea din Antiohiia, proroci şi învăţători, Varnava şi Simon, carele să chema Nigher, şi Luchie Chirineul şi Manain, carele era crescut împreună cu Irod, al patrulea biruitoriu, şi Saul.

2 Şi slujând el Domnului şi ajunând, au zis Duhul Sfânt: „Osăbiţi Mie pre Varnava şi pre Saul la lucru, la carele i-am chemat pre ei”.

3 Atunci, ajunând şi rugându-să şi puindu-şi pre ei mâinile, i-au slobozit.

4 Deci, aceştia, trimişi de Duhul Sfânt, s-au pogorât în Seleochiia şi de acolo au corăbiiat la Chipru.

5 Şi venind în Salamin, vestea cuvântul lui Dumnezeu în sinagogurile jidovilor şi avea şi pre Ioan slugă.

6 Şi străbătând ostrovul, până la Paf, au aflat pre oarecarele vrăjitoriu, proroc mincinos jidov, căruia era numele Varisus,

7 Carele era împreună cu deregătoriul Serghie Pavel, bărbat înţălept. Acesta, chemând pre Varnava şi pre Saul, poftea să auză cuvântul lui Dumnezeu.

8 Iară le sta lor împrotivă Elima, vrăjitoriul, (că aşa să tâlcuiaşte numele lui), căutând să întoarcă pre deregătoriul de la credinţă.

9 Iară Saul (carele şi Pavel), plin de Duhula Sfânt, căutând la el,

10 Au zis: „O, pline de toată vicleniia şi de toată răutatea, fiiul diiavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta răzvrătind căile Domnului ceale dreapte?

11 Şi acum, iată mâna Domnului preste Tine, şi vei fi orb, nevâzând soarele, până la o vreame”. Şi îndată au căzut preste El ceaţă şi întunearec şi, umblând împrejur, căuta povăţuitoriu.

12 Atunci, văzând deregătoriul ce s-au făcut, au crezut, mirându-să de învăţătura Domnului.

13 Şi purcezând de la Pafa, Pavel şi cei ce era cu el au venit în Perga Pamfiliei. Iară Ioan, despărţindu-să de ei, s-au întors în Ierusalim.

14 Iară ei, trecând din Perghiia, au venit în Antiohiia Pisidiei şi, întrând în sinagoga într-o zi de sâmbătă, au şezut.

15 Iară după cetirea Legii şi a Prorocilor, au trimis mai-marii sinagoghei la ei, zicându-le: „Bărbaţi fraţi, de easte întru voi cuvânt de mângăiare cătră norod, grăiţi!”

16 Iară Pavel, sculându-să şi făcându-le cu mâna să tacă, au zis: „Bărbaţi israilteani şi carii vă teameţi de Dumnezeu, ascultaţi!

17 Dumnezeul poporului acestuia, a lui Israil, au ales pre părinţii noştri şi pre popor l-au înălţat, când era lăcuitoriu în pământul Eghiptului, şi cu braţ înalt i-au scos pre ei dintr-însul.

18 Şi ca la o vreame de patruzeci de ani, au răbdat năravurile lor în pustie.

19 Şi pierzind neamuri şeapte în pământul lui Hanaan, le-au împărţit lor cu soarte pământul acelora.

20 Şi după aceastea, ca la patru sute şi cincizăci de ani, le-au dat judecători, până la Samuil, prorocul.

21 Şi după aceaea au cerut împărat şi le-au dat lor Dumnezeu pre Saul, feciorul lui Chis, bărbat din săminţiia lui Veniamin, patruzeci de ani.

22 Şi schimbându-l pre el, le-au râdicat lor pre David să le fie împărat, de carele au şi zis, mărturisind: «Aflat-am pre David a lui Ieseiu, bărbat după inima Mea, carele va face toate voile Meale».

23 Din sămânţa acestuia, Dumnezeu făgăduinţă au rădicat lui Israil Mântuitoriu pre Iisus.

24 Propoveduind Ioan, înaintea feaţii venirii Lui, botezul pocăinţii tot poporului lui Israil.

25 Iară deacă şi-au plinit Ioan călătoriia, zicea: «Cine mă socotiţi că sânt? Nu sânt eu, ci, iată, vine după mine, a Căruia nu sânt eu vreadnic să dezleg încălţămintele picioarelor».

26 Bărbaţi fraţi, fiii neamului lui Avraam şi cei ce între voi să tem de Dumnezeu, voao cuvântul mântuirii aceştiia s-au trimis.

27 Pentru că cei ce lăcuiesc în Ierusalim şi domnii lor neştiind pre Acesta şi glasurile prorocilor ceale ce în toată sâmbăta să cetesc, judecându-L, au plinit.

28 Şi nice o vină de moarte aflând într-Însul, au cerut de la Pilat să-L omoară.

29 Şi deacă au săvârşit toate ceale pentru El scrise, luându-L de pre lemn, L-au pus în mormânt.

30 Iară Dumnezeu L-au înviiat din morţi.

31 Carele, în multe zile, s-au arătat celor ce împreună cu El S-au suit din Galileea în Ierusalim, carii sânt Lui mărturii cătră norod.

32 Şi noi binevestim voao făgăduinţa cea făcută cătră părinţi, că pre aceasta Dumnezeu o au plinit noao, fiilor acelora, înviind pre Iisus.

33 Precum şi în psalmul al doilea scris easte: «Fiiul Mieu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut pre Tine».

34 Iară cum că L-au înviiat pre El din morţi, ca mai mult să nu Să întoarcă în stricăciune, aşea au zis, că: «Voiu da voao ceale cuvioase a lui David, ceale credincioase».

35 Pentru aceaea şi într-alt loc zice: «Nu vei da pre Cel cuvios al Tău să vază stricăciune».

36 Că David, în neamul său slujind sfatului lui Dumnezeu, au adormit şi s-au adaos la părinţii săi şi au văzut stricăciune.

37 Iară pre Care Dumnezeu L-au înviiat n-au văzut stricăciune.

38 Drept aceaea, în ştire să fie voao, bărbaţi fraţi, că prin Acesta să vesteaşte voao iertarea păcatelor.

39 Şi de toate de care n-aţi putut în Leagea lui Moisi a vă îndrepta, întru Acesta tot cel ce creade să îndreptează.

40 Vedeţi, dară, ca să nu vie preste voi ce s-au zis prin proroci:

41 «Vedeţi, cei nebăgători de seamă, şi vă miraţi şi periţi, că lucru lucrez Eu în zilele voastre, lucru căruia nu veţi creade de va povesti cineva voao»”.

42 Şi ieşind ei din sinagoga jidovilor, s-au rugat neamurile ca în ceaealaltă sâmbătă să le grăiască acealeaşi cuvinte.

43 Şi după ce s-au răsipit sinagoga, mulţi din jidovi şi din veneticii cei cucearnici au mers după Pavel şi după Varnava, carii, grăind, îndemna pre ei să rămâie în darul lui Dumnezeu.

44 Iară în ceaealaltă sâmbătă, mai toată cetatea s-au adunat ca să auză cuvântul lui Dumnezeu.

45 Şi văzând jidovii gloatele, s-au umplut de pizmă şi grăia împrotiva celor ce să zicea de la Pavel, împotrivindu-să şi hulind.

46 Iară, îndrăznind, Pavel şi Varnava au zis: „Voao să cădea mai întâiu a grăi cuvântul lui Dumnezeu; iară de vreame ce-l lăpădaţi pre el şi nevreadnici vă judecaţi pre voi de viiaţa cea veacinică, iată, ne întoarcem la neamuri.

47 Că aşea ne-au poruncit noao Domnul: «Pusu-Te-am pre Tine spre lumină neamurilor, ca să fii spre mântuire până la marginea pământului»”.

48 Şi auzind neamurile s-au bucurat şi mărea cuvântul Domnului şi au crezut câţi era mai nainte rânduiţi spre viiaţa veacinică.

49 Şi să purta cuvântul lui Dumnezeu prin toată ţara.

50 Iară jidovii învitară pre muierile ceale cucearnice şi cu bun chip şi pre cei de frunte ai cetăţii, şi au rădicat goană asupra lui Pavel şi a lui Varnava şi i-au scos pre ei din hotarăle sale.

51 Iară ei, scuturând pulberea picioarelor sale asupra lor, au venit în Iconiia.

52 Iară ucenicii să umplea de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.