×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA IOAN

Capitolul 10

Hristos scriind pre păstoriul cel adevărat şi pre cel năimit, Să zice pre Sine a fi uşe oilor şi păstoriu bun, Carele şi alte oi are a le aduce la acelaşi ocol. Sufletul Său pune ca iarăşi să-l ia. Jidovii vreau a-L împroşca cu pietri, că pre Sine din faptele Sale să zice a fi unul cu Tatăl şi Fiiul lui Dumnezeu. Carea o arată a nu fi blăstăm.

1 „Amin, amin zic voao: Cel ce nu întră pre uşe în staulul oilor, ci sare pre airea, acela easte fur şi tălhariu.

2 Iară cel ce întră pre uşe, acela easte păstoriu oilor.

3 Acestuia portariul deschide şi oile ascultă glasul lui şi pre oile sale le strigă pre nume şi le mână.

4 Şi, când mână oile sale, umblă înaintea lor şi oile merg după dânsul, că ştiu glasul lui.

5 Iară după cel străin nu merg, ci fug de la dânsul, că nu cunosc glasul străinilor”.

6 Această pildă le-au zis lor Iisus. Iară ei nu au înţeles ce era ceale ce zicea lor.

7 Şi iară le-au zis lor Iisus: „Amin, amin zic voao că Eu sânt uşa oilor.

8 Toţi câţi au venit mai înainte de Mine furi sânt şi tălhari, ci nu i-au ascultat pre dânşii oile.

9 Eu sânt uşa, prin Mine de va întra cineva, să va mântui; şi va întra şi va ieşi şi păşune va afla.

10 Furul nu vine, ci numai să fure şi să uciză şi să piiarză. Eu am venit ca viiaţă să aibă şi mai mult să aibă.

11 Eu sânt păstoriul cel bun. Păstoriul cel bun sufletul său îşi pune pentru oi.

12 Iară năimitul, şi carele nu easte păstoriu, ale cărui nu sânt oile ale lui, veade lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeaşte pre eale şi răsipeaşte oile.

13 Iară năimitul fuge, că năimit easte şi nu easte lui grije de oi.

14 Eu sânt păstoriul cel bun şi cunosc pre ale Meale şi Mă cunosc de la ale Meale.

15 Precum Mă cunoaşte pre Mine Tatăl şi Eu cunosc pre Tatăl; şi sufletul Mieu Îmi puiu pentru oi.

16 Şi alte oi am, care nu sânt din staulul acesta. Şi acealea Mi să cade a le aduce şi glasul Mieu vor auzi; şi va fi o turmă şi un păstoriu.

17 Pentru aceasta Mă iubeaşte pre Mine Tatăl, că Eu puiu sufletul Mieu ca iară să-L iau.

18 Nimene nu-l ia de la Mine, ci Eu îl puiu de la Mine Însumi. Puteare am să-l puiu şi puteare am iarăşi să-l iau. Această pouncă am luoat de la Tatăl Mieu”.

19 Deci, iară s-au făcut price întră jidovi pentru cuvintele aceastea.

20 Şi zicea mulţi dintru ei: „Drac are şi easte nebun. Pentru ce-L ascultaţi?”

21 Alţii zicea: „Aceaste cuvinte nu sânt de îndrăcit. Au, doară, poate dracul să deşchiză ochii orbului?”

22 Şi era atunci înnoirile în Ierusalim şi era iarnă.

23 Şi umbla Iisus în besearică, în pridvoriul lui Solomon.

24 Deci, L-au ocolit pre Dânsul jidovii şi I-au zis Lui: „Pănă când ţii sufletele noastre îndoite? De eşti Tu Hristos, spune-ne noao de faţă”.

25 Răspuns-au lor Iisus: „Zis-am voao şi nu creadeţi lucrurile care le fac Eu întru numele Părintelui Mieu. Acealea mărturisesc de Mine.

26 Ci voi nu creadeţi, că nu sânteţi din oile Meale, precum am zis voao.

27 Oile Meale glasul Mieu ascultă, şi Eu le cunosc pre eale, şi vin după Mine.

28 Şi Eu le dau lor viiaţă veacinică şi nu vor peri în veaci. Şi nimene nu le va răpi din mâna Mea.

29 Tatăl Mieu, Carele au dat Mie, mai mare decât toţi easte. Şi nimene nu poate să le răpească din mâna Tatălui Mieu.

30 Eu şi Tatăl una sântem”.

31 Deci, jidovii iară au luoat pietri, ca să-L uciză pre El.

32 Răspuns-au lor Iisus: „Multe lucruri bune am arătat voao de la Tatăl Mieu. Pentru care dintru aceale lucruri cu pietri aruncaţi asupra Mea?”

33 Răspuns-au Lui jidovii, zicând: „Pentru lucru bun noi nu aruncăm cu pietri asupra Ta, ci pentru hulă. Şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pre Tine Dumnezeu”.

34 Răspuns-au lor Iisus: „Dar nu easte scris în Leagea voastră: «Eu am zis: dumnezei sânteţi»?

35 Dacă pre aceia i-au zis «dumnezei», cătră carii cuvântul lui Dumnezeu s-au făcut şi nu să poate strica Scriptura,

36 Pre Carele Tatăl M-au sfinţit şi M-au trimis în lume, voi ziceţi că: «Huleşti», pentru că am zis: «Fiiu al lui Dumnezeu sânt?»

37 De nu fac lucrurile Tatălui Mieu, nu-Mi creadeţi Mie.

38 Iară de fac şi măcar de nu-Mi creadeţi Mie, creadeţi lucrurilor Meale, ca să cunoaşteţi şi să creadeţi că Tatăl easte întru Mine şi Eu întru El”.

39 Deci, iarăşi căuta să-L prinză pre El şi au ieşit din mâna lor.

40 Şi au mers iarăşi de ceaea parte de Iordan, unde era Ioan întâiu botezind, şi au rămas acolo.

41 Şi mulţi au venit la Dânsul şi zicea că: „Ioan, cu adevărat, nu au făcut nici un semn. Dar, toate câte au zis Ioan de Acesta, adevă-rate era”.

42 Şi mulţi au crezut acolo întru Dânsul.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.