×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA LUCA

Capitolul 9

Trimiţind pre ucenici a propovedui, le dă porunci să le ţie. Auzind Irod de veastea lui Hristos, pofteaşte a-L vedea. Cu cinci pâini şi doi peşti satură Iisus cinci mii de bărbaţi. Petru Îl mărturiseaşte a fi Hristosul lui Dumnezeu. Vesteaşte patimile Sale şi de a-Şi lua crucea Sa. Schimbându-Să la faţă, stă împreună Moisi şi Ilie, întru mărire. La rugăciunea tatălui, scoate dracul din fiiu. Să face price întră apostoli, care ar fi mai mare. Fiii lui Zevedeiu vreau a amistui pre samarineani cu foc din ceriu, căci n-au cuprins pre Iisus. Pre cel ce vrea a-I urma nu-l priimeaşte, iară pre altul îl chiiamă. Nici îl lasă să îngroape întâiu pre tatăl său.

1 Şi, chemând pre cei doisprăzeace ucenici ai Săi, le-au dat lor puteare şi stăpânire preste toţi dracii şi a vindeca boalele.

2 Şi i-au trimis pre ei să propoveduiască împărăţiia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pre cei bolnavi.

3 Şi au zis cătră ei: „Nimic să nu luoaţi pre cale, nici toiag, nici traistă, nici pâne, nici argint, nici doao haine să aveţi.

4 Şi, ori în ce casă veţi întra, acolo să petreaceţi şi de acolo să ieşiţi.

5 Şi oricâţi nu vă vor priimi pre voi, ieşind din cetatea aceaea, praful de pre picioarele voastre să-l scuturaţi, spre mărturie asupra lor.

6 Şi, ieşind, umbla împregiur, prin sate, propoveduind şi tămăduind pretutindinea.

7 Şi au auzit Irod, tetrarhul, toate ceale ce să făcea de la Iisus şi nu să pricepea, pentru că zicea unii că Ioan s-au sculat din morţi;

8 Iară alţii că Ilie s-au arătat, iară alţii că unul din prorocii cei de demult au înviiat.

9 Şi au zis Irod: „Pre Ioan eu l-am tăiat, dar Acesta cine easte, de Carele auz eu unele ca aceastea?” Şi căuta să-L vază pre El.

10 Şi, întorcându-se apostolii, au spus Lui toate câte au făcut. Şi, luându-i pre ei, s-au dus singur în loc pustiiu al cetăţii, carea să chiiamă Vitsaida.

11 Iară noroadele, înţelegând, au mers după Dânsul şi, priimindu-i pre ei, le grăia lor de împărăţiia lui Dumnezeu, şi pre cei ce le trebuia tămăduire îi vindeca.

12 Iară zioa începusă a să pleca. Şi, apropiindu-să cei doisprăzeace, au zis Lui: „Slobozeaşte norodul, ca, mergând în satele şi în oraşele ceale de primprejur, să se abată şi să-şi afle bucate, că aici sântem în loc pustiiu”.

13 Iară El au zis cătră ei: „Daţi-le lor voi să mânce”. Iară ei au zis: „Nu easte la noi mai mult decât cinci pâni şi doi peşti; poate că vom mearge noi să cumpărăm bucate la tot norodul acesta”.

14 Că era ca cinci mii de bărbaţi. Şi au zis cătră ucenicii Săi: „Puneţi pre ei ceate, câte cincizeci”.

15 Şi au făcut aşea şi i-au aşezat pre ei, pre toţi.

16 Deci, luând ceale cinci pâni şi acei doi peşti şi, căutând la ceriu, le-au blagoslovit şi le-au sfrânt şi le-au dat ucenicilor să puie înaintea norodului.

17 Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luoat din sfârmiturile care rămăsease lor, doaosprăzeace coşuri.

18 Şi au fost când să ruga El singur, era cu El ucenicii Lui, şi i-au întrebat pre ei, zicând: „Cine Mă zic noroadele pre Mine că sânt?”

19 Iară ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătoriul, iară alţii Ilie, iară alţii că oarecare proroc din cei de demult au înviiat”.

20 Şi le-au zis lor: „Dară voi cine Mă ziceţi că sânt?” Iară Petru, răspunzind, au zis: „Hristos a lui Dumnezeu”.

21 Iară El, dojenindu-i pre dânşii, le-au poruncit ca nimănui să nu spuie aceasta,

22 Zicând că: „Să cade Fiiului Omenesc mult a pătimi şi a Să defăima de bătrâni şi de arhierei şi de cărturari şi a Să omorî şi a triia zi a înviia”.

23 Şi zicea cătră toţi: „Oricine vrea să vie după Mine să se leapede de sine şi să ia crucea sa în toată zioa şi să vie pre urma Mea.

24 Că oricine va vrea să-şi mântuiască sufletul său piiarde-l-va; iară cine-şi va piiarde sufletul său pentru Mine, acesta-l va mântui.

25 Că ce folos easte omului de va dobândi lumea toată, iară pre sine să se piiarză sau să se păgubească?

26 Că, oricine să va ruşina de Mine şi de cuvintele Meale, şi Fiiul Omenesc Să va ruşina de acesta, când va veni întru mărirea Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27 Şi zic voao cu adevărat, sânt unii, din cei ce stau aici, carii nu vor gusta moarte, până când vor vedea împărăţiia lui Dumnezeu”.

28 Şi au fost, după cuvintele aceastea, mai opt zile şi, luând pre Petru şi pre Ioan şi pre Iacov, S-au suit în munte să Se roage.

29 Şi s-au făcut, când Să ruga El, vedearea feaţii Lui alta şi haina Lui albă, strălucind.

30 Şi, iată, doi bărbaţi vorbea cu Dânsul, carii era Moisi şi Ilie,

31 Carii, văzându-să întru mărire, spunea ieşireaa Lui, carea era să o plinească în Ierusalim.

32 Iară Petru şi cei ce era cu Dânsul să îngreoiase de somn şi, deşteptându-se, văzut-au mărirea Lui şi pre cei doi bărbaţi, carii sta cu Dânsul.

33 Şi au fost când s-au despărţit ei de la Dânsul, zis-au Petru cătră Iisus: „Învăţătoriule, bine easte noao a fi aici, şi să facem trei colibi, una Ţie, şi una lui Moisi, şi una lui Ilie”, neştiind ce grăiia.

34 Şi, grăind el aceastea, s-au făcut nor şi i-au umbrit pre dânşii şi s-au spăriiat, când au întrat ei în nor.

35 Şi glas au fost din nor, zicând: „Acesta easte Fiiul Mieu cel iubit, pre Acesta ascultaţi!”

36 Şi când s-au făcut glasul, S-au aflat Iisus singur şi ei au tăcut şi nimănui nu au spus în zilele acealea nimic de ceale ce văzuse.

37 Şi au fost a doo zi, pogorându-se ei din munte, i-au întâmpinat pre ei norod mult.

38 Şi, iată, un bărbat din norod au strigat, zicând: „Dascale, rogu-Te caută spre fiiul mieu, că unul născut easte mie.

39 Şi iată-l apucă pre el duh şi de năpraznă strigă şi-l trânteaşte şi să tăvăleaşte cu spume şi anevoie să duce de la el, sfărmându-l pre el.

40 Şi m-am rugat de ucenicii Tăi să-l scoaţă şi nu au putut”.

41 Iară Iisus, răspunzând, au zis: „O, neam necredincios şi îndărăptnic, până când voiu fi cu voi şi voiu răbda pre voiu? Ado pre fiiul tău încoace”.

42 Şi, încă apropiindu-să el, l-au trântit pre el dracul şi l-au scuturat. Iară Iisus au certat pre duhul cel necurat şi au tămăduit pruncul, şi l-au dat tătâne-său.

43 Şi să mira toţi de mărimea lui Dumnezeu; iară, mirându-să ei de toate care le făcea Iisus, au zis cătră ucenicii Săi:

44 „Puneţi voi în urechile voastre cuvintele aceastea, că: Fiiul Omenesc Să va da în mânile oamenilor”.

45 Iară ei nu au înţeles cuvântul acesta şi era acoperit de cătră ei, ca să nu-l priceapă, şi să temea să-L întreabe pre El de cuvântul acesta.

46 Şi au întrat gând întru ei:Cine ar fi dintru ei mai mare?

47 Iară Iisus, ştiind gândul inimii lor, luând un prunc, l-au pus pre el lângă Sine.

48 Şi au zis lor: „Oricine va priimi pruncul acesta întru numele Mieu pre Mine priimeaşte. Iară cine priimeaşte pre Mine priimeaşte pre Cel ce M-au trimis pre Mine; că cine easte întru voi mai mic acesta va fi mare”.

49 Iară Ioan, răspunzind, au zis: „Învăţătoriule, am văzut pre unul în numele Tău scoţind dracii şi l-am oprit pre el, pentru că nu umblă cu noi”.

50 Şi au zis Iisus cătră el: „Nu-l opriţi, că cine nu easte împrotiva noastră pentru noi easte”.

51 Şi au fost când s-au plinit zilele suirei Lui şi El Şi-au întărit faţa Sa, ca să meargă în Ierusalim.

52 Şi au trimis soli înaintea feaţii Sale şi, mergând, au întrat în cetatea samarineanilor, să-I gătească Lui.

53 Şi nu L-au priimit pre Dânsul, că faţa Lui era mergând în Ierusalim.

54 Şi, văzind ucenicii Lui, Iacov şi Ioan, au zis Lui: „Doamne, voia-Ţi easte să zicem să se pogoară foc din ceriu şi să-i amistuiască pre ei, cum şi Ilie au făcut”.

55 Iară, întorcându-să, Iisus i-au certat pre ei şi au zis: „Nu ştiţi al cărui duh sânteţi voi?

56 Că Fiiul Omenesc nu au venit să piiarză sufletele oamenilor, ci să le mântuiască”. Şi au mers într-alt sat.

57 Şi au fost când mergea ei pre cale, zis-au oarecine cătră Dânsul: „Voiu să merg după Tine, oriunde vei mearge, Doamne”.

58 Şi i-au zis Iisus lui: „Vulpile au vizunii şi pasările ceriului cuiburi, iară Fiiul Omenesc nu are unde să-Şi pleace capul”.

59 Şi au zis cătră altul: „Vino după Mine”. Iară el au zis: „Doamne, lasă-mă mai întâiu să merg să îngrop pre tatăl mieu”.

60 Şi i-au zis Iisus lui: „Lasă pre morţi să-şi îngroape morţii lor, iară tu mergi de vesteaşte împărăţiia lui Dumnezeu”.

61 Zis-au şi altul: „Voiu să merg după Tine, Doamne, numai întâiu mă lasă să tocmesc ceale ce sânt în casa mea”.

62 Iară Iisus au zis cătră El: „Nimene, puind mâna sa pre plug şi căutând îndărăpt, easte îndreptat întru împărăţiia lui Dumnezeu”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.