×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA LUCA

Capitolul 6

Pre ucenici, căci smulgea spice sâmbăta, îi mântuiaşte. Într-altă sâmbătă, vindecă o mână uscată. Pre cei doisprăzeace, pre carii i-au ales, îi numeaşte apostoli şi cu ei şi cu mulţime multă, stând în loc pustâiu, învaţă fericirile şi alte sfaturi şi porunci evangheliceşti. De oţapocul în ochiul fratelui şi pomul bun şi rău din rod a-l cunoaşte. Cel ce aude cuvintele lui Hristos, cui să asamănă, de le va plini, şi cui, de nu le va va plini.

1 Şi au fost în sâmbăta a doao, întâiu, trecând El prin sămănături şi rumpea ucenicii Lui spice şi mânca, frecând cu mânile.

2 Iară oarecarii din farisei le-au zis lor: „Ce faceţi care nu să cade a face sâmbăta?”

3 Şi, răspunzind, Iisus au zis lor: „Dar nici aceasta nu aţi cetit, ce au făcut David când au flămânzit el însuşi şi cei ce era cu el?

4 Cum au întrat în Casa lui Dumnezeu şi au luoat pânile punerii înainte şi au mâncat şi au dat şi celor ce era cu el care nu să cădea să le mânce, fără numai preoţii”.

5 Şi zicea lor că: „Fiiul Omenesc easte Domn şi sâmbetei”.

6 Şi au fost într-altă sâmbătă, că au întrat El în sinagoga şi au învăţat. Şi era acolo un om a căruia mâna, cea dreaptă, era uscată.

7 Şi privea cărturarii şi fariseii de va vindeca sâmbăta, ca să afle vină asupra Lui.

8 Iară El ştiia gândurile lor şi au zis omului carele avea mâna uscată: „Scoală şi stăi în mijloc”. Iară el, sculându-să, au stătut.

9 Şi au zis Iisus cătră ei: „Întreba-voiu pre voi ce să cade sâmbăta? A face bine, au a face rău? Suflet a mântui, au a piiarde?”

10 Şi, căutând spre toţi, au zis omului: „Întinde mâna ta”. Iară el au făcut aşea. Şi s-au făcut mâna lui sănătoasă, ca şi ceaealaltă.

11 Iară ei s-au umplut de nebunie şi vorbea între sine ce să facă lui Iisus.

12 Şi au fost în zilele acealea, au ieşit la munte să Se roage şi toată noaptea au fost acolo întru rugăciunea lui Dumnezeu.

13 Iară deaca s-au făcut ziuo, au chemat pre ucenicii Săi şi au ales dintru dânşii doisprăzeace (pre carii şi apostoli i-au numit).

14 Pre Simon, pre carele l-au numit Petru, şi pre Andreiu, fratele lui, şi pre Iacov şi pre Ioan şi pre Filip şi pre Vartolomeiu,

15 Şi pre Mateiu şi pre Toma şi pre Iacov a lui Alfeiu şi pre Simon, carele să cheamă Zilot.

16 Pre Iuda, a lui Iacov, şi pre Iuda din Iscariot, carele au fost şi vânzătoriu.

17 Şi, pogorându-Să cu dânşii, au stătut în loc şes şi mulţimea ucenicilor Lui şi mulţime multă de norod din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pre lângă Marea Tirului şi a Sidonului, carii venisă să-L auză pre El şi să se tămăduiască de neputinţăle sale.

18 Şi cei ce să chinuia de duhuri necurate şi să vindeca.

19 Şi toată gloata căuta să se atingă de El, că puteare ieşiia din El şi vindeca pre toţi.

20 Iară El, râdicându-Şi ochii Săi spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi cei săraci, că a voastră easte împărăţiia lui Dumnezeu.

21 Fericiţi carii flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi carii plângeţi acum, că veţi râde.

22 Fericiţi veţi fi când vă vor urî pre voi oamenii şi când vă vor despărţi pre voi şi vă vor batjocori şi vor lăpăda numele vostru, ca un rău pentru Fiiul Omenesc.

23 Bucuraţi-vă întru acea zi şi săltaţi, că, iată, plata voastră multă easte la ceriu. Că după aceastea făcea prorocilor părinţii lor.

24 Însă, vai, voao, bogaţilor, că vă luoaţi mângăiarea voastră.

25 Vai, voao, cei ce sânteţi acum sătui, că veţi flămânzi. Vai, voao, cei ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui.

26 Vai, voao, când vă vor zice toţi oamenii bine, că întru acest chip făcea părinţii lor prorocilor celor mincinoşi.

27 Ci voao grăiesc, celor ce auziţi: Iubiţi pre vrăjmaşii vostri, bine faceţi celor ce vă urăsc pre voi.

28 Binecuvântaţi pre cei ce vă blastămă pre voi. Şi vă rugaţi pentru cei ce vă fac voao năcaz.

29 Celui ce te bate preste o faţă a obrazului, dă-i lui şi ceaealaltă. Şi celui ce-ţi ia haina, nu-i opri lui şi cămaşea.

30 Şi oricui ceare de la tine dă-i. Şi de la cel ce ia ale tale nu le ceare.

31 Şi precum vreaţi să vă facă voao oamenii, şi voi să le faceţi lor aseamenea.

32 Şi de iubiţi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce dar easte voao? Că şi păcătoşii iubesc pre cei ce-i iubesc pre ei.

33 Şi de faceţi bine celor ce vă fac voao bine, ce dar easte voao? Că şi păcătoşii aceaeaşi fac.

34 Şi de daţi împrumut de la carii aşteptaţi a luoa, ce dar easte voao? Că şi păcătoşii păcătoşilor dau împrumut, ca să ia întocma.

35 Însă iubiţi pre vrăjmaşii vostri şi faceţi bine. Şi daţi împrumut nimica aşteptând. Şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fiii a Celui de Sus, că El easte bun spre cei nemulţămitori şi spre cei răi.

36 Deci, fiţi milostivi cum şi Tatăl vostru easte milostiv.

37 Şi nu judecaţi şi nu vă veţi judeca. Nu osândiţi şi nu vă veţi osândi. Iertaţi şi vă veţi ierta.

38 Daţi şi să va da voao măsură bună, îndesată şi scuturată, şi vărsându-să vor da în sânul vostru. Că, cu acea măsură cu carea veţi măsura, să va măsura voao”.

39 Şi le-au zis lor pildă: „Au, doară, poate orb pre orb să poarte? Au nu vor cădea amândoi în groapă?

40 Nu easte ucenicul preste dascalul său; iară tot cel desăvârşit va fi ca şi dascalul lui.

41 Şi ce vezi gozul care easte în ochiul fratelui tău, iară bârna carea easte în ochiul tău nu o sâmţi?

42 Sau cum poţi zice fratelui tău: «Frate, lasă să scoţ gozul care easte în ochiul tău», însuţi nevăzând bârna carea easte în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâiu bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea să scoţi gozula din ochiul fratelui tău.

43 Că nu easte pom bun care face rod rău. Nici pom rău care face rod bun.

44 Că tot pomul din rodul său să cunoaşte, că nu adună smochine din spini, nici din rug culeg struguri.

45 Omul bun din vistieriia cea bună a inimii sale scoate ceale bune, şi omul cel rău din vistieriia cea rea a inimii sale scoate ceale reale. Că din prisosinţa inimii grăiaşte gura lui.

46 Iară ce Mă chemaţi: «Doamne, Doamne», şi nu faceţi ceale ce vă zic?

47 Tot cel ce vine la Mine şi aude cuvintele Meale şi le face voiu arăta voao cui easte aseamenea.

48 Aseamenea easte omului carele-şi zideaşte casă, carele au săpat afund şi au pus temeliia pre piiatră; iară, vărsându-să apele, s-au lovit râul în casa aceaea şi nu au putut să o clătească, pentru că era zidită pre piiatră.

49 Iară cel ce au auzit şi nu au făcut aseamenea easte omului carele şi-au zidit casa sa pre pământ, fără de temelie. În carea au lovit râul şi îndată au căzut şi s-au făcut sfărmarea casei aceiia mare”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.