×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA LUCA

Capitolul 18

Prin pilda despre judecătoriul strâmbătăţii şi văduva cea obraznică, învaţă pururea a să ruga. Iară prin pilda de fariseu şi de vameşi, în ce chip trebuie a să ruga. Opreaşte să nu apere pruncii de la Sine. Bogatul care zicea că din tinereaţe au ţinut toate poruncile, auzind sfatul lui Hristos de-a lăsa toate, s-au dus întristat. Şi ce să va răsplăti celor ce lasă toate pentru Iisus. Vesteaşte patimile Sale şi lângă Ierihon luminează orbul.

1 Şi le-au zis lor şi pildă, că să cade pururea a să ruga şi a nu înceta,

2 Zicând: „Un judecătoriu era întru o cetate, carele nu să temea de Dumnezeu şi de oameni nu să ruşina.

3 Era şi o văduvă în cetatea aceaea şi veniia la dânsul, zicând: «Izbăveaşte-mă de pârâşul mieu».

4 Şi nu vrea în multă vreame; iară după aceaea, au zis întru sine: «De nu mă şi tem de Dumnezeu şi de oameni nu mă ruşinez,

5 Iară pentru căci îmi face supărare văduva aceasta, o voiu izbăvi pre dânsa, ca nu pănă în sfârşit venind să mă năcăjească».

6 Şi au zis Domnul: «Auziţi ce grăiaşte judecătoriul nedreptăţii?»

7 Dară Dumnezeu au nu va face izbândire aleşilor Săi, care strigă către Dânsul zioa şi noaptea? Şi mult îi va suferi pre dânşii?

8 Zic voao că va face izbândirea lor curând. Însă Fiiul Omenesc, venind, au afla-va credinţă pre pământ?”

9 Şi au zis cătră unii, carii să încredea întru sine cum că sânt drepţi şi defăima pre ceialalţi, pilda aceasta:

10 „Doi oameni au întrat în besearică să se roage, unul fariseu şi altul vameş.

11 Fariseul, stând aşea, să ruga întru sine: «Doamne, mulţemescu-Ţi că nu sânt ca ceialalţi oameni, jefuitori nedrepţi, preacurvari, sau ca şi acest vameş.

12 Postesc de doao ori în săptămână, dau zeciuială din toate câte biruiesc».

13 Iară vameşul, de departe stând, nu vrea nici ochii săi la ceriu să rădice, ci-şi bătea pieptul său, zicând: «Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului».

14 Zic voao că s-au pogorât acesta mai îndreptat la casa sa, decât acela. Că tot cel ce să înalţă smeri-se-va; iară cel ce să smereaşte înălţa-se-va”.

15 Şi aducea la El şi pre prunci, ca să se atingă de El. Iară ucenicii Lui, văzind, i-au certat pre dânşii.

16 Iară Iisus, chemând pre ei, au zis: „Lăsaţi pre prunci să vie la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia easte împărăţiia lui Dumnezeu.

17 Adevăr zic, cine nu va priimi împărăţiia lui Dumnezeu ca un prunc nu va întra întru dânsa”.

18 Şi L-au întrebat pre El un domn, zicând: „Învăţătoriule bune, ce voiu face să moştenesc viiaţa veacinică?”

19 Iară Iisus i-au zis lui: „Căci Mă zici bun? Nimenea nu easte bun, fără numai unul Dumnezeu.

20 Poruncile ştii? Să nu curveşti, să nu omori, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteaşte pre tatăl tău şi pre mumă-ta”.

21 Iară el au zis: „Aceastea toate le-am păzit din tinereaţele meale”.

22 Iară Iisus, auzind aceastea, au zis lui: „Încă una-ţi lipseaşte: toate câte ai le vinde şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceriu şi vino după Mine”.

23 Iară el, auzind aceastea, s-au întristat, că era bogat foarte.

24 Şi, văzindu-l pre el Iisus că s-au întristat, au zis: „Cât de anevoie vor întra întru împărăţiia lui Dumnezeu cei ce au bani.

25 Că mai lezne easte cămilii prin ureachiia acului a treace, decât bogatului a întra întru împărăţiia lui Dumnezeu”.

26 Iară cei ce auzisă aceastea au zis: „Dară cine să poate spăsi?”

27 El au zis: „Ceale ce nu sânt cu putinţă la oameni sânt cu putinţă la Dumnezeu”.

28 Iară Petru au zis: „Iată, noi am lăsat toate şi am venit după Tine”.

29 Iară El au zis lor: „Adevăr zic voao că nimenea nu easte, carele ş-au lăsat casa sau părinţii sau fraţii sau muiarea sau feciorii pentru împărăţiia lui Dumnezeu,

30 Şi să nu ia cu mult mai multe în vreamea aceasta, şi în veacul cel viitoriu, viiaţa veaci-nică”.

31 Şi, luând pre cei doisprezeace, au zis cătră ei: „Iată, ne suim în Ierusalim şi se vor umplea toate ceale scrise de proroci pentru Fiiul Omenesc.

32 Că Să va da păgânilor şi-L vor batjocori şi-L vor ocărî şi-L vor scuipi.

33 Şi, bătându-L, Îl vor omorî pre El şi a treia zi va înviia”.

34 Iară ei nimic dintru aceastea nu au înţeles; şi era cuvântul acesta ascuns de la ei şi nu cunoştea ceale ce să grăia.

35 Şi au fost când S-au apropiiat El de. Ierihon, un orb şedea lângă cale, cerşind.

36 Şi, auzind norodul trecând, au întrebat Marco ce easte aceasta

37 Şi i-au spus lui că Iisus Nazarineanul treace.

38 Şi au strigat, zicând: „Iisuse, Fiiul lui David, miluiaşte-mă”.

39 Iară cei ce mergea înainte certa pre el să tacă; iară el cu mult mai vărtos striga: „Fiiul lui David, miluiaşte-mă”.

40 Şi, strigând, Iisus au poruncit să-l aducă pre el la Sine; iară apropiindu-să el de Dânsul, l-au întrebat,

41 Zicând: „Ce vei să-ţi fac?” Iară el au zis: „Doamne, să văz”.

42 Şi Iisus i-au zis lui: „Vezi, credinţa ta te-au mântuit”.

43 Şi îndată au văzut şi au mers după El, slăvind pre Dumnezeu. Şi tot norodul, văzând, au dat laudă lui Dumnezeu.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.