×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA LUCA

Capitolul 1

Preotului Zaharie vesteaşte Gavriil zămislirea lui Ioan din Elisavet cea stearpă, care, necrezând îngerului, amuţeaşte. Şi acelaşi Gavriil vesteaşte Mariei zămislirea lui Iisus, Fiiului lui Dumnezeu, cea din Duhul Sfânt. La închinăciunea Mariei saltă Ioan în pântece şi Elisavet proroceaşte. Şi însuşi Mariia cântă Domnului laudă de mulţămită. La tăiarea lui Ioan împrejur, Zahariia, tatăl său, dobândind graiul, face laudă de mulţămită.

1 De vreame ce mulţi au început să facă vorbă de lucrurile ceale ce s-au plinit la noi,

2 Precum au dat noao cei ce din început însuşi au fost văzători şi slugi cuvântului,

3 Am voit şi eu, deplin cunoscând toate aceastea,din început,şi pre rând a ţi le scrie ţie, preabune Teofile.

4 Ca să cunoşti adeverinţa cuvintelor întru care te-ai învăţat.

5 Fost-au în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un preot, anume Zahariia, din rânduiala preoţiei lui Avie, şi muiarea lui din featele lui Aaron, şi numele ei Elisavet.

6 Şi era drepţi amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile şi dreptăţile Domnului nevinovaţi.

7 Şi nu avea ei fii, pentru că Elisavet era stearpă, şi amândoi era trecuţi în zilele sale.

8 Şi au fost când slujiia el întru orânduiala săptămânii sale, înaintea lui Dumnezeu,

9 După obiceaiul preoţiei. I s-au întâmplat să tămâiază, întrând în besearica Domnului.

10 Şi toată mulţimea norodului era, rugându-să afară, la vreamea tămâierii.

11 Şi îngerul Domnului s-au arătat lui, stând de-a dreapta oltariului tămâierii.

12 Şi s-au spăimântat Zahariia văzând şi frică au căzut pre dânsul.

13 Iară îngerul au zis cătră dânsul: „Nu te teame, Zaharie, pentru că s-au auzit rugăciunea ta. Şi muiarea ta, Elisavet, va naşte ţie fiiu şi vei pune numele lui Ioan.

14 Şi va fi ţie bucurie şi veselie şi mulţi de naşterea lui să vor bucura.

15 Că va fi mare înaintea Domnului; şi vin şi beutură beţivă nu va bea; şi să va umplea de Duhul Sfânt, încă din pântecele mumă-sa.

16 Şi pre mulţi din fiii lui Israil va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

17 Şi el va mearge înaintea Lui, cu Duhul şi cu putearea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor cătră feciori şi pre cei necredincioşi întru înţelepciunea drepţilor, să gătească Domnului norod desăvârşit”.

18 Şi au zis Zahariia cătră înger: „Din ce voiu cunoaşte aceasta? Că eu sânt bătrân şi muiarea mea trecută în zilele ei”.

19 Şi, răspunzind, îngerul au zis lui: „Eu sânt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, şi sânt trimis a grăi cătră tine şi a binevesti ţie aceastea.

20 Şi, iată, vei tăcea şi nu vei putea grăi până în zioa aceaea ce vor fi aceastea, pentru că n-ai crezut cuvintelor meale, care să vor umplea la vreamea lor”.

21 Şi aştepta norodul pre Zahariia şi să mira, căci să zăbovea el în besearică.

22 Şi, ieşind, nu putea să grăiască către dânşii şi au cunoscut că vedenie au văzut în besearică; şi le făcea lor seamne cu mâna şi-au rămas mut.

23 Şi au fost deacă s-au umplut zilele slujbei lui, au mers la casa sa.

24 Iară după zilele acealea, au purces grea Elisavet, muiarea lui, şi s-au ascuns în cinci luni, zicând

25 Că: „Aşa mi-au făcut mie Domnul, în zilele întru care au socotit să ia ocara mea dintre oameni”.

26 Iară în luna a şeasa, trimis au fost îngerul Gavriil de la Dumnezeu în cetatea Galileii (a căriia nume era Nazaret),

27 La fecioara cea logodită cu bărbat, al căruia nume Iosif, din casa lui David, şi numele fecioarei, Mariia.

28 Şi, întrând îngerul la dânsa, au zis: „Bucură-te, ceaea ce eşti plină de dar, Domnul e cu tine. Blagoslovită eşti întră muieri”.

29 Iară ea văzând, s-au spăimântat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce închinare ar fi aceasta?”

30 Şi au zis îngerul ei: „Nu te teame, Marie, că ai aflat dar la Dumnezeu.

31 Şi, iată, vei luoa în pântece şi vei naşte fiiu şi vei chema numele Lui Iisus.

32 Acesta va fi mare şi Fiiul Celui Preaînalt Să va chema şi-I va da Lui Domnul Dumnezeu scaunul lui David, tătâne-Său.

33 Şi va împărăţi în casa lui Iacov în veaci şi împărăţiei Lui nu va fi sfârşit”.

34 Iară Mariia au zis cătră înger: „Cum va fi aceasta, de vreame ce eu nu ştiu de bărbat?”

35 Şi, răspunzând, îngerul au zis ei: „Duh Sfânt va pogorî preste tine şi putearea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceaea, şi Sfântul cela ce Să va naşte dintru tine Să va chema Fiiul lui Dumnezeu.

36 Şi, iată, Elisavet, rudeniia ta, şi ea au zămislit fiiu la bătrâneaţele ei; şi a şeasa lună easte ei aceasta, ceii ce să chema stearpă.

37 Că la Dumnezeu nici un cuvânt nu easte cu neputinţă”.

38 Iară Mariia au zis: „Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Şi s-au dus de la dânsa îngerul.

39 Iară sculându-să Mariia, mers-au la munte cu degrabă, în cetatea Iudei.

40 Şi au întrat în casa Zahariei şi s-au închinat Elisavetei.

41 Şi au fost când au auzit Elisavet închinăciunea Mariei, săltat-au pruncul în pântecele ei. Şi s-au umplut de Duhul Sfânt, Elisavet.

42 Şi au strigat cu glas mare şi au zis: „Blagoslovită eşti tu între muieri şi blagoslovit e rodul pântecelui tău.

43 Şi de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului mieu la mine?

44 Că, iată, cum fu glasul închinării tale întru urechile meale, săltă pruncul cu bucurie în pântecele mieu.

45 Şi fericită e carea au crezut că va fi săvârşirea celor zise ei de la Domnul”.

46 Şi au zis Mariia: „Măreaşte sufletul mieu pre Domnul.

47 Şi s-au bucurat duhul mieu de Dumnezeu, Mântuitoriul mieu.

48 Că au căutat spre smereniia slujnicii Sale; Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

49 Că mi-au făcut mie mărire Cel Putearnic şi sfânt numele Lui.

50 Şi mila Lui din neam în neam, spre cei ce să tem de El.

51 Făcut-au tărie în braţul Său; răsipit-au pre cei mândri cu cugetul inimii lor.

52 Pogorât-au pre cei putearnici de pre scaune şi au rădicat pre cei smeriţi.

53 Pre cei flămânzi i-au umplut de bunătăţi şi pre cei bogaţi i-au scos afară, deşărţi.

54 Luat-au pre Israil, sluga Sa, ca să pomenească mila.

55 Precum au grăit cătră părinţii noştri, lui Avraam şi săminţiei lui până în veac”.

56 Şi au rămas Mariia împreună cu dânsa ca la trei luni; şi s-au întors la casa sa.

57 Iară Elisavetii i s-au umplut vreamea să nască; şi au născut fiiu.

58 Şi au auzit cei ce lăcuia împrejur şi rudele ei că au mărit Domnul mila Sa cu dânsa şi s-au bucurat împreună cu dânsa.

59 Şi au fost în zioa a opta, venit-au să taie împrejur pruncul şi-l chema pre numele tătâne-său, Zahariia.

60 Şi, răspunzând muma lui, au zis: „Ba, ci să se chiiame Ioan”.

61 Şi au zis cătră dânsa că: „Nimenea nu easte întru rudeniia ta carele să se chiiame cu numele acesta”.

62 Şi au făcut semn tătâne-său, cum ar vrea să-l chiiame pre dânsul.

63 Şi, cerşind panechidă, au scris, zicând: „Ioan să fie numele Lui”; şi să mira toţi.

64 Şi i s-au deşchis gura lui îndată şi limba şi au grăit, lăudând pre Dumnezeu.

65 Şi s-au făcut frică spre toţi cei ce lăcuia împrejurul lor; şi întru tot ţinutul de prin munţii Iudeii s-au vestit toate cuvintele aceastea.

66 Şi au pus toţi cei ce auziia, în inima sa, zicând: „Oare ce va să fie pruncul acesta?” Şi mâna Domnului era cu dânsul.

67 Şi Zahariia, tatăl lui, s-au umplut de Duhul Sfânt şi au prorocit, zicând:

68 „Bine e cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că au cercetat şi au făcut mântuinţă norodului Său.

69 Şi au rădicat corn de mântuire noao în casa lui David, slugii Sale.

70 Precum au grăit prin gura sfinţilor celor din veac proroci ai Lui;

71 Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pre noi.

72 Să facă milă cu părinţii noştri şi să-Şi aducă aminte de legătura Lui cea sfântă;

73 De jurământul care S-au jurat cătră Avraam, părintele nostru, să ne dea noao,

74 Ca, fără de frică, din mânile vrăjmaşilor noştri izbăviţi, să-I slujim Lui,

75 Întru sfinţenie şi întru dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieţii noastre.

76 Şi tu, pruncule, prorocul Celui Preaînalt te vei chema; că vei mearge înaintea feaţii Domnului, să găteşti căile Lui,

77 Ca să dai cunoştinţa mântuirii norodului Lui, întru iertarea păcatelor lor.

78 Pentru milostivirile milii Dumnezeului nostru, în carea ne-au cercetat pre noi Răsăritul cel din Înălţime,

79 Ca să lumineaze celor ce şedea întru întunearec şi în umbra morţii să îndrepteaze picioarele noastre în calea păcii”.

80 Iară pruncul creştea şi să întărea cu duhul. Şi au fost în pustie, până în zioa arătării lui cătră Israil.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.