×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA MARCO

Capitolul 6

De învăţătura lui Hristos în moşiia Lui să minunează, măcar că pentru a lor necredinţă puţine minuni au făcut acolo. Pre ucenici, trimiţindu-i a propovedui, îi învaţă ce trebuie să facă. Irod, auzind veastea lui Iisus, zice a fi înviiat Ioan Botezătoriul, a căruia cap fămeii jucătoare pentru jurământ l-au fost dat. Cu cinci pâni şi doi peşti, cinci mii de bărbaţi satură în pustie. Umblând pre mare, viforul domoleaşte. În pământul Ghenisaretului, cu atingerea tiviturii veşmântului, pre mulţi tămăduiaşte.

1 Şi au ieşit de acolo şi au venit la moşiia Sa şi după Dânsul au mers ucenicii Lui.

2 Şi, fiind sâmbătă, au început a învăţa în sinagoga şi mulţi, auzind, să mira, zicând: „De unde Acestuia sânt aceastea? Şi carea e înţălepciunea cea dată Lui şi puteri ca aceastea să fac prin mânile Lui?

3 Au nu easte Acesta teslariul, Fiiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosie şi a lui Iudii şi a lui Simon? Au, doară, nu sânt şi sororile Lui aici, la noi?” Şi să smintea întru El.

4 Iară Iisus le zicea lor că: „Nu easte proroc necistit, fără numai în moşiia sa şi întru rudenii şi în casa sa”.

5 Şi nu putea acolo să facă nici o puteare, numai ce au tămăduit puţintei neputincioşi, puind mânile preste ei.

6 Şi Să mira pentru necredinţa lor şi umbla împregiur prin sate, învăţind.

7 Şi au chemat pre cei doisprăzeace şi au început a-i trimite pre ei câte doi şi le-au dat lor puteare preste duhurile ceale necurate.

8 Şi le-au poruncit lor să nu ia nimica pre cale, ci numai toiag, nici traistă, nici pâne, nici bani în pungăa,

9 Ci încălţaţi cu încălţăminte, şi să nu să îmbrace cu doao haine.

10 Şi zicea lor: „Ori în ce casă veţi întra, acolo rămâneţi, până ce veţi ieşi de acolo.

11 Şi oricâţi nu vă vor priimi pre voi, nici vor asculta pre voi, ieşind de acolo scuturaţi praful cel de supt picioarele voastre, spre mărturie lor. Amin zic voao, mai uşor va fi sodomleanilor şi gomoreanilor în zioa judeţului, decât cetăţii aceiia”.

12 Şi, ieşind ei, propoveduia ca să se pocăiască.

13 Şi draci mulţi scotea şi ungea cu untdelemn pre mulţi bolnavi şi-i vindeca.

14 Şi au auzit împăratul Irod (că să vădisă numele Lui) şi zicea că Ioan Botezătoriul s-au sculat din morţi şi pentru aceasta să lucrează puteri întru el.

15 Alţii zicea că Iie easte; iară alţii zicea că proroc easte sau ca unul din proroci.

16 Şi, auzind Irod, au zis că: „Acesta easte Ioan, pre carele eu l-am tăiat, acela s-au sculat din morţi”.

17 Că Irod acesta, trimiţind, au prins pre Ioan şi l-au legat pre el în temniţă pentru Irodiiada, muiarea lui Filip, fratelui său, căci luoasă pre ea muiare.

18 Că zicea Ioan lui Irod că: „Nu ţi să cade ţie să ţii muiarea fratelui tău”.

19 Iară Irodiiada cugeta piiarderea lui şi vrea să-l omoară şi nu putea.

20 Că Irod să temea de Ioan, ştiindu-l pre el bărbat drept şi sfânt şi-l socotea pre el, şi, ascultându-l pre dânsul, multe făcea şi cu drag asculta pre el.

21 Şi, întâmplându-să o zi cu prilej bun, când Irod făcea ospăţul naşterii sale boiarilor săi şi căpitanilor şi celor mai mari ai Galileii,

22 Şi, întrând fata Irodiiadei şi jucând şi plăcând lui Irod şi celor ce şădea cu dânsul, au zis împăratul cătră fată: „Ceare de la mine ce vei vrea şi voiu da ţie”.

23 Şi s-au jurat ei că: „Orice vei ceare de la mine voiu da ţie până la jumătate din împărăţiia mea”.

24 Iară ea, ieşind, au zis mumii sale: „Ce să ceiu?” Iară ea au zis: „Capul lui Ioan Botezătoriul”.

25 Şi, întrând, îndată, cu degrab la împăratul au cerut, zicând: „Voiu să-mi dai, acum, în tipsie, capul lui Ioan Botezătoriul”.

26 Şi s-a întristat împăratul, dar, pentru jurământul şi pentru cei ce şădea împreună cu dânsul, nu au vrut să o scârbească pre ea.

27 Şi, îndată trimiţind împăratul pre străjuitorul, au poruncit să aducă capul lui.

28 Iară el, mergând, i-au tăiat capul lui în temniţă şi l-au adus în tipsie şi l-au dat featei şi fata l-au dat mâne-sa.

29 Şi, auzind ucenicii lui, au venit şi au luat trupul lui şi l-au pus în mormânt.

30 Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi i-au spus Lui toate câte făcuse ei şi câte învăţase.

31 Şi au zis lor: „Veniţi voi înşivă deosebi în loc pustiiu şi vă odihniţi puţintel”. Că era mulţi carii venea şi să ducea şi nici vreame să mănânce nu avea.

32 Şi s-au dus în loc pustiiu, singur cu corabiia.

33 Şi i-au văzut noroadele pre ei mergând, şi L-au cunoscut pre El mulţi şi alerga pedestri acolo, de prin toate cetăţile, şi au sosit înaintea lor şi s-au adunat la Dânsul.

34 Şi, ieşind, Iisus au văzut norod mult şi I S-au făcut milă de ei, pentru că era ca oile care nu au păstoriu, şi au început a-I învăţa pre ei multe.

35 Şi, iată, fiind vreame multă, s-au apropiiat la Dânsul ucenicii Lui şi au zis că: „Locul easte pustiiu şi vreame au trecut multă.

36 Slobozeaşte-i pre ei, ca să meargă în satele de primpregiur şi în oraşe, să-şi cumpere pâni, că nu au ce mânca”.

37 Iară El, răspunzind, au zis lor: „Daţi-le voi lor să mănânce”. Şi au zis ei Lui: „Poate, mergând, vom cumpăra pânie de doao sute de dinari şi le vom da lor să mănânce”.

38 Iară El au zis lor: „Câte pâni aveţi? Meargeţi şi vedeţi”. Şi, după ce au văzut, I-au zis Lui: „Cinci pâni şi doi peşti”.

39 Şi au poruncit lor să-i aşeaze pre toţi, rânduri, rânduri, pre iarbă vearde.

40 Şi au şezut ceate, ceate, câte o sută şi câte cincizeci.

41 Şi, luând ceale cinci pâni şi cei doi peşti, căutând la ceriu, le-au blagoslovit şi au frâmt pânile şi le-au dat ucenicilor Săi ca să le puie lor, şi cei doi peşti i-au împărţit tuturor.

42 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.

43 Şi au luat doaosprăzeace coşuri pline de sfărmituri şi din peşti.

44 Şi era cei ce mâncase pânile ca cinci mii de bărbaţi.

45 Şi îndată au silit pre ucenicii Săi să între în corabie şi să meargă înaintea Lui, de ceaea parte, cătră Vitsaida, până ce va slobozi El norodul.

46 Şi, slobozindu-i pre ei, S-au dus în munte să Se roage.

47 Şi, făcându-să seară, era corabiia în mişlocul mării şi El sângur pre pământ.

48 Şi au văzut pre ei trudindu-să vânslind (că era vântul împrotiva lor) şi cătră a patra strajă a nopţii au venit la ei, umblând pre mare, şi voia să treacă pre lângă ei.

49 Iară ei, văzând pre El umblând pre mare, le părea că easte nălucă şi au strigat.

50 (Că toţi L-au văzut pre El şi s-au turburat). Şi El îndată au vorbit cu ei şi le-au zis lor: „Cutezaţi! Eu sânt, nu vă teameţi”.

51 Şi au întrat la ei în corabie şi au încetat vântul şi foarte preste măsură să spăimânta întru sine şi să mira.

52 Că nu au fost înţăles din pâni, că era inima lor împietrită.

53 Şi, trecând, au venit în pământul Ghenisaretului şi ieşiră la vad.

54 Şi, ieşind ei din corabie, îndată au cunoscut pre El.

55 Şi, încungiurând ei toată laturea aceaea, au început cu paturile a aduce bolnavii, unde auzea că easte El, acolo.

56 Şi, oriunde întra în sate, sau în cetăţi, sau în oraşe, punea la uliţe pre cei bolnavi şi-L ruga pre El, măcar de poalele hainelor Lui să se atingă. Şi câţi să atingea de El să mântuia.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.