×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA MARCO

Capitolul 5

În ţinutul gadareanilor, vindecă pre cel cumplit îndrăcit de un leghion de draci, cărora le îngăduiaşte a întra în porci. Nici lasă să meargă după El cel ce să mântuisă. Vindecând muiarea de curgerea sângelui, vine la casa lui Iair şi învie fata lui.

1 Şi au venit de ceaea parte de mare, în laturea gadareanilor.

2 Şi ieşind El din corabie, îndată L-au întâmpinat pre El un om din mormânturi, cu duh necurat,

3 Carele lăcuia în mormânturi, pre carele nu putea nimene să leage, nici cu lanţuri de fier.

4 Pentru că de multe ori, fiind el legat cu obezi şi cu lanţuri de fier, să rumpea de la dânsul lanţurile şi obezile să sfărma, şi nimene nu putea să-l domolească pre dânsul;

5 Şi totdeauna, zioa şi noaptea, striga prin munţi şi prin mormânturi şi bătându-se cu pietri.

6 Iară văzând pre Iisus de departe, au alergat şi s-au închinat Lui.

7 Şi, strigând cu glas mare, au zis: „Ce e mie şi Ţie, Iisuse, Fiiul lui Dumnezeu, Celui de Sus? Juru-Te pre Tine, Dumnezeu, să nu mă munceşti pre mine”.

8 Că zicea lui: „Ieşi duh necurat din om!”

9 Şi l-au întrebat pre el: „Care-ţi easte numele?” Şi au răspuns, zicând: „Legheon îmi easte numele, că sântem mulţi”.

10 Şi L-au rugat pre El mult să nu-i trimiţă pre ei afară din ţinut.

11 Şi era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci, de păştea.

12 Şi-L ruga pre El toţi dracii, zicând: „Trimite-ne pre noi în porci, să întrăm într-înşii”.

13 Şi i-au slobozit pre ei Iisus îndată şi, ieşind duhurile ceale necurate, au întrat în porci, şi s-au pornit turma de pre ţermure în mare, şi era ca la doao mii, şi s-au înecat în mare.

14 Iară cei ce păştea porcii au fugit şi au spus în cetate şi în sate şi au ieşit să vază ce s-au făcut.

15 Şi au venit la Iisus şi au văzut pre îndrăcitul şezind şi îmbrăcat şi întreg la minte, carele avuseasă legheon, şi s-au temut.

16 Şi cei ce au văzut le-au spus lor cum s-au făcut celui îndrăcit, şi de porci.

17 Şi au început a-L ruga pre Dânsul ca să se ducă din hotarăle lor.

18 Şi, întrând El în corabie, ruga pre El cel ce fuseasă îndrăcit, ca să fie cu Dânsul.

19 Iară Iisus nu l-au lăsat pre el, ci i-au zis lui: „Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune lor câte ţ-au făcut ţie Domnul şi te-au miluit”.

20 Şi s-au dus şi au început a propovedui în Decapoli câte i-au făcut Iisus lui, şi toţi să mira.

21 Şi, trecând Iisus în corabie, iară dincolo s-au adunat norod mult la El şi era lângă mare.

22 Şi, iată, au venit unul din mai-marii sinagogăi, anume Iair, şi, văzind pre Dânsul, au căzut la picioarele Lui.

23 Şi ruga pre Dânsul mult, zicând că: „Fata mea spre sfârşit easte, vino de-Ţi pune pre dânsa mânile, ca să se mântuiască şi să fie vie”.

24 Şi au mers cu dânsul şi după El mergea noroade multe şi împresura pre Dânsul.

25 Şi o muiare, fiind întru curgerea sângelui de doisprăzeace ani,

26 Şi mult chinuind de la mulţi doftori, şi cheltuindu-şi ale sale toate şi neaflând nici un folos, ci mai vărtos în mai rău viind,

27 Auzind de Iisus, au venit în norod, dinapoi, şi s-au atins de haina Lui.

28 Că zicea că: „Măcar de mă voiu atinge de hainele Lui, mă voiu mântui”.

29 Şi îndată s-au oprit izvorul sângelui ei şi au simţit cu trupul că s-au vindecat de boală.

30 Şi îndată, cunoscând Iisus întru Sine putearea care ieşisă dintru Dânsul, întorcându-Să cătră norod, au zis: „Cine s-au atins de hainele Meale?”

31 Şi au zis Lui ucenicii Lui: „Vezi norodul împresurându-Te şi zici: «Cine s-au atins de Mine?»”

32 Şi căuta împregiur, să vază pre ceaea ce au făcut aceasta.

33 Iară muiarea, temându-să şi tremurând, ştiind ce să făcusă ei, au venit şi au căzut înaintea Lui şi au spus Lui tot adevărul.

34 Iară El au zis ei: „Fată, credinţa ta te-au mântuit, mergi cu pace şi fii sănătoasă de boala ta”.

35 Şi, încă grăind El, au venit de-ai mai-marelui sinagogăi, zicând că: „Fata ta au murit, ce mai osteneşti pre Învăţătoriul?”

36 Iară Iisus îndată, auzind cuvântul ce să zicea, au zis mai-marelui sinagogăi: „Nu te teame, ci numai creade”.

37 Şi pre nici unul nu l-au lăsat să meargă după Sine, numai pre Petru şi pre Iacov şi pre Ioan, fratele lui Iacov.

38 Şi au venit în casa mai-marelui sinagoghii şi au văzut gâlceavă, plângând şi văietându-să mult.

39 Şi, întrând, au zis lor: „Ce gâlceviţi şi plângeţi? Nu au murit prunca, ci doarme”.

40 Şi râdea pre El. Iară El, scoţând pre toţi afară, au luat pre tatăl pruncii şi pre muma ei şi pre cei ce era cu dânsul şi au întrat unde zăcea prunca.

41 Şi, prinzând mâna pruncii, au zis ei: „Talita Kumi”, carea să tâlcuiaşte: „Pruncă, (ţie zic) scoală!”

42 Şi îndată s-au sculat prunca şi umbla, că era de doisprăzeace ani, şi s-au spăimântat cu spaimă mare.

43 Şi le-au poruncit lor mult să nu ştie nimene de aceasta şi au zis să-i dea ei să mănânce.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.