×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA MARCO

Capitolul 4

Pilda sămănătoriului o pune înainte, carea ucenicilor o tâlcuiaşte. Zice să se puie candela pre sfeaşnic. Adăogând pildele de sămânţa pre pământ aruncată, carea creaşte dormind sămănătoriul, şi de grăunţul de muştariu. Iară ucenicilor, deosebi, toate le tâlcuiaşte. Deşteptându-Să în corabie, viforul mării domoleaşte.

1 Ş i iară au început Iisus a învăţa lângă mare şi s-au adunat la Dânsul norod mult, cât au întrat El însuşi în corabie şi au şezut în mare, iară norodul sta tot pre pământ, lângă mare.

2 Şi învăţa pre el în pilde mult şi le grăia lor întru învăţătura Sa.

3 „Ascultaţi! Iată, au ieşit sămănătoriul să samene.

4 Şi au fost când sămăna, una au căzut lângă cale şi au venit pasările ceriului şi o au mâncat pre ea.

5 Iară alta au căzut pre piiatră, unde nu avea pământ mult, şi îndată au răsărit, pentru că nu avea pământ adânc.

6 Şi, răsărind soarele, s-au veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-au uscat.

7 Alta au căzut în mărăcini şi s-au înălţat mărăcinii şi o au înecat şi nu au dat rod.

8 Alta au căzut în pământ bun şi da rod, înălţându-să şi crescând, şi au adus una treizeci, şi alta, şeasezeci, şi alta, o sută”.

9 Şi grăiia lor: „Cel ce are urechi de auzit să auză”.

10 Iară când au fost sângur, L-au întrebat pre El cei ce era lângă Dânsul, cu cei doisprăzeace, de pildă.

11 Şi le-au zis lor: „Voao easte dat a şti tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iară celor din afară toate în pilde sânt lor.

12 Ca, privind, să privească şi să nu vază, şi, auzind, să auză şi să nu înţăleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să se iarte lor păcatele”.

13 Şi le-au zis lor: „Dară, nu ştiţi pilda aceasta? Şi cum veţi putea să înţăleageţi toate pildele?

14 Cel ce samănă cuvântul samănă.

15 Iară aceştea sânt cei de lângă cale, unde să samănă cuvântul, şi când aud, îndată vine satana şi ia cuvântul care easte sămânat în inimile lor.

16 Şi aceştea sânt aşijderea cei sămânaţi pre pietriş, care, când aud cuvântul, îndată-l priimesc cu bucurie.

17 Şi nu au rădăcină întru sine, ci sânt până la o vreame, apoi, când să face năcaz sau goană pentru cuvânt, îndată să smintesc.

18 Iară acestea sânt cei sămănaţi în mărâcini, carii aud cuvântul.

19 Ci grijle veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi pofta celoralalte întrând, îneacă cuvântul şi să face făr’ de rod.

20 Şi acestea sânt cei sămănaţi în pământ bun, carii aud cuvântul şi-l priimesc şi rodesc, unul treizeci, şi unul şeasăzeci, şi unul o sută”.

21 Şi grăia lor: „Au, doară, vine făcliia ca să se puie supt obroc sau supt pat, au nu să se puie în sfeaşnic?

22 Că nu easte ceva de taină ca să nu să areate, nici s-au făcut ascuns, ci ca să vie întru arătare.

23 De are cineva urechi de auzit, să auză”.

24 Şi zicea lor: „Păziţi ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi să va măsura voao şi să va adaoge voao, celor ce auziţi.

25 Că cel ce are da-se-va lui, şi cel ce nu. are şi ce are să va luoa de la dânsul”.

26 Şi zicea: „Aşea easte împărăţiia lui Dumnezeu, în ce chip easte după ce aruncă omul sămânţa în pământ.

27 Şi doarme şi să scoală, zioa şi noaptea, şi sămânţa răsare şi creaşte cum nu ştie el.

28 Că pământul din sine rodeaşte mai înainte iarbă, după aceaea spic, apoi grâu deplin în spic.

29 Iară când să coace rodul, îndată trimite seacerea, că au sosit secerişul”.

30 Şi zicea: „Cui vom asemăna împărăţiia lui Dumnezeu? Au cu ce pildă o vom închipui?

31 Ca grăunţul de muştariu care, când să samănă în pământ, easte mai mic decât toate săminţele pământului.

32 Şi, după ce să samănă, creaşte şi să face mai mare decât toate legumile şi face ramuri mari, cât pot lăcui supt umbra lui paserile ceriului”.

33 Şi cu pilde ca aceastea multe grăia lor cuvântul, precum putea auzi.

34 Iară făr’ de pildă nu grăia lor; iară ucenicilor Săi, deosebi, le spunea toate.

35 Şi le-au zis lor, în zioa aceaea, după ce au însărat: „Să treacem de ceaea parte”.

36 Şi, slobozind norodul, L-au luat pre El, aşea cum era în corabie, şi era şi alte corăbii cu Dânsul.

37 Şi s-au făcut vifor mare de vânt, iară valurile să varsa în corabie, cât era să se afunde.

38 Şi El era la cârmă, dormind pre căpătâiu, şi L-au deşteptat pre Dânsul şi I-au zis Lui: „Învăţătoriule, dară, nu socoteşti că perim?”

39 Şi, sculându-Să, au certat vântul şi au zis mării: „Taci, conteneaşte-te!” Şi au stătut vântul şi s-au făcut linişte mare.

40 Şi au zis lor: „Ce sânteţi aşea înfricoşeaţi? Cum nu aveţi credinţă?”

41 Şi să temea cu frică mare şi zicea unul cătră altul: „Cine easte Acesta că şi vântul şi marea ascultă de El?”

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.