×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA MARCO

Capitolul 10

Rânduiaşte nici într-un chip a lăsa muiarea, luând alta. Îmbrăţişind pruncii, îi blagosloveaşte. Bogatul, care din tinereaţe ţinusă poruncile, nu priimeaşte sfatul lui Iisus de a vinde toate. Ce plată vor lua cei ce lasă toate. Iară vesteaşte patimile Sale. Cu prilejul sumeţiei fiilor lui Zevedeiu, învaţă ucenicii că nu cu arătarea domniei, ci cu plinirea slujbei trebuie să fie mai mare. Vindecă pre Vartimei, orbul.

1 Şi, de acolo sculându-Să, au venit în hotarăle Iudeii, de ceaea parte de Iordan; şi iarăşi s-au adunat noroadele la Dânsul şi, cum să obicinuisă, iară învăţa pre ei.

2 Şi, apropiindu-se fariseii, L-au întrebat pre El: – Oare easte slobod bărbatului să-şi lasă muiarea?” Ispitindu-L pre El.

3 Iară El, răspunzind, au zis lor: „Ce v-au poruncit voao Moisi?”

4 Iară ei au zis: „Moisi au lăsat să se scrie carte de slobozire şi să o lasă”.

5 Şi, răspunzind Iisus, au zis lor: „După învârtoşarea inimii voastre s-au scris voao porunca aceasta.

6 Iară de la începutul facerii, bărbat şi muiare au făcut Dumnezeu.

7 Pentru aceasta, va lăsa omul pre tatăl său şi pre mumă-sa şi să va lipi de muiarea sa.

8 Şi vor fi amândoi un trup. Că de-aci nu mai sânt doi, ci un trup.

9 Deci, ce au împreunat Dumnezeu omul să nu despartă”.

10 Şi în casă, iarăşi L-au întrebat pre El ucenicii Lui de aceasta.

11 Şi le-au zis lor: „Oricine-şi va lăsa muiarea şi va luoa alta preacurveaşte cu ea.

12 Şi muiarea, de-şi va lăsa bărbatul său şi se va mărita după altul, preacurveaşte”.

13 Şi aducea la Dânsul prunci ca să Se atingă de ei, iară ucenicii certa pre cei ce-i aducea.

14 Iară Iisus, văzind, nu I-au părut bine şi au zis lor: „Lăsaţi pruncii să vie la Mine şi nu-i opriţi pre ei, că a unora ca aceştia easte împărăţiia lui Dumnezeu.

15 Amin zic voao, oricine nu va priimi împărăţiia lui Dumnezeu ca pruncul nu va întra întru ea”.

16 Şi, luându-i în braţe, Şi-au pus mânile preste ei şi i-au blagoslovit.

17 Şi, ieşind El la cale, alergând oarecine şi îngenunchind înaintea Lui, întreba pre El, zicând: „Învăţătoriule bune, ce voiu face ca să moştenesc viiaţa de veaci?”

18 Iară Iisus i-au zis lui: „Ce Mă zici bun? Nimene nu easte bun, fără numai unul Dumnezeu.

19 Ştii poruncile: să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, pre nimene să nu păgubeşti, cinsteaşte pre tatăl tău şi pre mumă-ta”.

20 Iară el, răspunzind, au zis: „Învăţătoriule, aceastea toate le-am păzit din tinereaţele meale”.

21 Iară Iisus, căutând spre el, l-au iubit pre dânsul şi i-au zis lui: „Încă una-ţi lipseaşte: du-te şi vinde toate câte ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceriu şi, luând crucea, vino după Mine”.

22 Iară el, întristându-să de cuvântul acesta, s-au dus scârbit, pentru că avea multă avuţie.

23 Şi, căutând împrejur Iisus, au zis ucenici-lor Săi: „Cât de anevoie vor întra întru împărăţiia lui Dumnezeu cei ce au avuţie”.

24 Iară ucenicii s-au spăimântat de cuvintele Lui. Şi, răspunzind iarăşi Iisus, le-au zis lor: „Fiilor, cât de cu anevoie easte celor ce nădăjduiesc întru avuţie să între întru împărăţiia lui Dumnezeu.

25 Mai lesne easte cămilei să treacă prin ureachiia acului, decât bogatul să între întru împărăţiia lui Dumnezeu”.

26 Iară ei mai mult să mira, zicând unul cătră altul: „Dară cine să va putea spăsi?”

27 Şi, căutând Iisus spre ei, au zis: „La oameni easte cu neputinţă, iară nu la Dumnezeu, că la Dumnezeu toate sânt cu putinţă”.

28 Iară Petru au început a-I zice Lui: „Iată, noi am lăsat toate şi am venit după Tine”.

29 Şi, răspunzind Iisus, au zis: „Amin zic voao, nimene nu easte carele şi-au lăsat casa sa sau fraţii sau sororile sau pre tatăl său sau pre mumă-sa sau muiarea sau fiii sau moşiile pentru Mine şi pentru Evanghelie,

30 Şi să nu ia de o sută de ori mai mult, acum, întru această vreame, casă şi fraţi şi surori şi mumă şi fii şi moşii cu goniri şi în veacul cel viitoriu, viiaţa de veaci.

31 Iară mulţi vor fi cei dintâiu pre urmă, şi cei de pre urmă, întâiu”.

32 Şi era pre cale, suindu-să în Ierusalim, şi mergea Iisus înaintea lor; iară ei să mira şi, mergând după Dânsul, le era frică. Şi, luând iarăşi pre cei doisprăzeace, au început a le spune ceale ce era să se întâmple Lui:

33 Că: „Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiiul Omenesc Să va da arhiereilor şi cărturarilor, şi-L vor judeca pre El spre moarte şi-L vor da păgânilor.

34 Şi-L vor batjocori pre El şi-L vor bate pre El şi-L vor scuipi şi-L vor omorî şi a triia zi va înviia”.

35 Şi au venit la El Iacov şi Ioan, feciorii lui Zevedei, zicând: – Învăţătoriule, vom ca ce vom ceare să ne faci noao”.

36 Iară El au zis lor: „Ce veţi să fac voao?”

37 Iară ei au zis Lui: „Dă-ne noao ca să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru mărirea Ta”.

38 Iară Iisus au zis lor: „Nu ştiţi ce ceareţi! Putea-veţi bea păharul carele voiu bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă voiu boteza a vă boteza?”

39 Ei au zis Lui: „Putea-vom”. Iară Iisus au zis lor: „Păharul, cu adevărat, care Eu voiu bea, îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu Mă voiu boteza, vă veţi boteza.

40 Iară a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea nu am Eu a vă da voao, ci celor ce s-au gătit”.

41 Şi, auzind cei zeace, au început a le părea greu de Iacov şi de Ioan.

42 Iară Iisus, chemându-i pre ei, le-au zis lor: „Ştiţi că celor ce li să pare că împără ţesc neamurile le stăpânesc pre eale şi mai-marii lor le domnesc pre eale.

43 Iară întru voi nu va fi aşea, ci carele ar vrea să fie mai mare întru voi să fie voao slugă.

44 Şi cel ce va vrea să fie întru voi mai întâiu să fie tuturor slugă.

45 Că şi Fiiul Omenesc nu au venit ca să-I slujască Lui, ci ca să slujască El şi să-Şi dea sufletul Său răscumpărare pentru mulţi”.

46 Şi au venit în Ierihon. Şi, ieşind El din Ierihon şi ucenicii Lui şi norod mult, Vartimei, orbul, feciorul lui Timei, şedea lângă cale, cerşind.

47 Şi, auzind că Iisus Nazarineanul easte, au început a striga şi a zice: „Iisuse, Fiiul lui David, miluiaşte-mă!”

48 Şi-l certa pre el mulţi ca să tacă. Iară el cu mult mai vârtos striga: „Fiiul lui David, miluiaşte-mă!”

49 Şi, stând Iisus, au zis să-l cheame; şi au chemat pre orb, zicându-i: „Cutează, scoa-lă-te, că te cheamă”.

50 Iară el, lăpădându-şi haina sa, sculân-du-să, au venit la Iisus.

51 Şi, răspunzind Iisus, i-au zis lui: „Ce vei să-ţi fac ţie?” Iară orbul au zis Lui: „Învăţătoriule, ca să văz”.

52 Iară Iisus au zis lui: „Mergi, credinţa ta te-au mântuit”. Şi îndată au văzut şi au mers după Iisus pre cale.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.