×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA MATEIU

Capitolul 22

Pilda despre împăratul care au făcut nuntă fiiului său, în carea şăzând cel fără haină de nuntă, să aruncă întru întunearecul cel mai din afară. Să ispiteaşte Iisus de farisei pentru dajdea împăratului, şi de saduchei pentru înviiare, a cărora neştiinţă vădeaşte, dovedind înviiarea morţilor. Şi iarăşi să ispiteaşte. De ştiutoriul de leage, despre porunca legii cea mare. Aşijderea, întreabă pre farisei a cui Fiiu easte Iisus.

1 Şi, răspunzând Iisus, iară au grăit lor în pilde, zicând:

2 „Asămănatu-s-au împărăţiia ceriurilor omului împărat, carele au făcut nuntă fiiului său.

3 Şi au trimis slugile sale să cheame pre cei chemaţi la nuntă şi nu vrea să vie.

4 Iară au mai trimis pre alte slugi, zicând: «Ziceţi celor chemaţi: ‚Iată, am gătit prânzul mieu, juncii miei şia oarăle s-au junghiiat şi toate sânt gata, veniţi la nuntă’».

5 Iară ei, nebăgând samă, s-au dus, unul la ţarina sa, altul la neguţătoriia sa.

6 Iară ceialalţi, prinzând pre slugile lui, i-au batjocorit şi i-au ucis.

7 Şi, auzind împăratul, s-au măniiat şi, trimiţând oştile sale, au pierdut pre ucigaşii aceia şi cetatea lor o au ars.

8 Atunci, au zis slugilor sale: «Iată, nunta easte gata, iară chemaţii nu au fost vreadnici».

9 Deci, meargeţi la ieşirile căilor şi pre câţi veţi afla îi chemaţi la nuntă.

10 Şi, ieşind slugile acealea la căi, au adunat pre toţi câţi au aflat, şi răi şi buni, şi s-au umplut nunta de cei ce şedea.

11 Iară împăratul, întrând să vază pre cei ce şedea, văzut-au acolo pre un om neîmbrăcat în haină de nuntă.

12 Şi i-au zis lui: «Priiatine, cum ai întrat aici neavând haină de nuntă?» Iară el au amuţit.

13 Atunci, au zis împăratul slugilor: «Legând-i mâinile şi picioarele, luaţi-l pre el şi-l aruncaţi întru întunearecul cel din afară, acolo va fi plâns şi crâjnirea dinţilor.

14 Că mulţi sânt chemaţi şi puţini aleşi»”.

15 Atunci, ducând-să fariseii, sfat au făcut ca să-L prinză pre El în cuvânt.

16 Şi au trimis la El ucenicii săi cu irodiianii, zicând: „Învăţătoriule, ştim că eşti drept şi calea lui Dumnezeu întru dreptate înveţi şi nu Te grijeşti de nimene, că nu cauţi la faţa oamenilor.

17 Deci, spune-ne noao, ce Ţi să pare? Cade-să a da dajde împăratului, au ba?”

18 Iară Iisus, cunoscând vicleşugul lor, au zis: „Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

19 Arătaţi-Mi banul cel de dajde”. Iară ei au arătat Lui un ban.

20 Şi au zis lor: „A cui easte chipul acesta şi scriptura de pre el?”

21 Zis-au Lui: „A împăratului”. Atunci, au zis lor: „Daţi, dară, ceale ce sânt ale împăratului împăratului şi ceale ce sânt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu”.

22 Şi, auzind s-au mirat şi, lăsându-L pre El, s-au dus.

23 În zioa aceaea, venit-au la El saducheii, care Ii zicea că nu easte înviiare şi L-au întrebat pre El,

24 Zicând: „Învăţătoriule, Moisi au zis: «De va muri cineva neavând feciori, să ia fratele lui pre muiarea lui şi să rădice sămânţă fratelui său».

25 Că era la noi şeapte fraţi; cel dintâiu însurându-să au murit şi, neavând sămânţă, au lăsat muiarea sa fratelui său.

26 Aşijderea, şi al doilea, şi al treilea, până la al şeaptelea.

27 Iară mai pre urmă de toţi, au murit şi muiarea.

28 Dar la înviiare, a căruia dintru acei şeapte va fi muiarea? Că toţi o au avut pre ea”.

29 Iară Iisus răspunzind, au zis lor: „Rătăciţi, neştiind scripturile, nici putearea lui Dumnezeu.

30 Că la înviiare nici să vor însura, nici să vor mărita, ci ca îngerii lui Dumnezeu în ceriu vor fi.

31 Iară de înviiarea morţilor au nu aţi cetit ce s-au zis voao de la Dumnezeu, Carele au grăit:

32 «Eu sânt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?» Nu easte Dumnezeu Dumnezeul morţilor, ci al viilor”.

33 Şi, auzind noroadele, s-au mirat de învăţătura Lui.

34 Iară fariseii, auzind că au ruşinatb pre saduchei, s-au adunat împreună.

35 Şi L-au întrebat pre El unul din ei, învăţătoriu de leage, ispitind pre El şi zicând:

36 „Învăţătoriule, care poruncă e mai marec în leage?”

37 Iară Iisus au zis lui: „Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.

38 Aceasta e întâiu şi mai mare poruncă.

39 Iară a doao, aseamenea aceştiia; să iubeşti pre deaproapele tău ca pre tine însuţi.

40 Întru aceaste doao porunci, toată leagea şi prorocii atârnă”.

41 Şi, fiind adunaţi fariseii, i-au întrebat pre ei Iisus,

42 Zicând: „Ce să pare voao de Hristos, a cui Fiiu easte?” Zis-au ei: „A lui David”.

43 Zis-au lor: „Dară cum David cu Duhul pre Dânsul Îl numeaşte Domn? Zicând:

44 «Zis-au Domnul Domnului Mieu: ‚Şezi de-a dreapta Mea până voiu pune pre vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale’».

45 Deci, deacă-L chiiamă David pre El Domn, cum easte lui Fiiu?”

46 Şi nimene nu putea să-I răspunză Lui cuvânt, nici cuteza cineva dintru acea zi să-L mai întreabe pre El.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.