×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA MATEIU

Capitolul 18

Puind un prunc înainte, învaţă cine e mai mare întru împărăţiia ceriurilor şi cât trebuie să se ferească de sminteala pruncilor; cum trebuie să se cearte fratele ce greşeaşte împrotiva noastră, şi cel ce nu ascultă de besearică ca un păgân să se aibă; dând puteare a lega şi a dezlega ucenicilor; învaţă şi cât e de putearnică la Dumnezeu cearerea a doi ce sânt împreună uniţi; şi de câte ori trebuie a ierta fratelui ce păcătuiaşte asupra noastră, întocmind lângă aceasta pilda despre stăpânul ce ia sama slugilor sale.

1 Întru acel ceas, s-au apropiat ucenicii la Iisus, zicând: „Cine easte mai mare întru împărăţiia ceriurilor?”

2 Şi, chemând Iisus un prunc, l-au pus în mijlocul lor,

3 Şi au zis: „Adevăr zic voao, de nu vă veţi întoarce şi să fiţi ca pruncii, nu veţi întra întru împărăţiia ceriurilor.

4 Deci, oricine să va smeri pre sine, ca pruncul acesta, acela easte mai mare întru împărăţiia ceriurilor.

5 Şi oricine va priimi pre un prunc ca acesta întru numele Mieu pre Mine priimeaşte.

6 Iară cine va sminti pre unul dintru aceşti mici, carii cred întru Mine, mai bine easte lui să se spânzure o piiatră de moară de gru-mazul lui şi să se îneace întru adâncul mării.

7 Vai, lumii, de sminteale, că trebuie să vină sminteale, însă, vai, omului aceluia, prin carele vine sminteala!

8 Iară de te sminteaşte mâna ta sau piciorul tău, taie-le şi leapădă de la tinea; bine easte ţie să întri în viiaţă şchiop sau ciung, decât, doao mâini sau doao picioare având, să te arunci în focul cel veacinic.

9 Şi de te sminteaşte pre tine ochiul tău, scoate-l şi-l leapădă de la tineb; bine easte ţie să întri în viiaţă cu un ochiu, decât, doi ochi având, să te arunci în gheena focului.

10 Socotiţic să nu urgisiţi pre unul dintru aceşti mici, că zic voao că îngerii lor în ceriuri pururea văd faţa Tatălui Mieu, Celui din ceriuri.

11 Că au venit Fiiul Omenesc să mântuiască pre cel pierdut.

12 Ce vi să pare voao? De va avea un om o sută de oi şi va rătăci una dintru acealea, au nu, lăsând ceale noaozeci şi noao în munţi, mergând caută pre cea rătăcită?

13 Şi, de să va întâmpla să o afle, adevăr zic voao că să bucură de aceaea mai mult decât de ceale noaozeci şi noao, care n-au rătăcit.

14 Aşea nu easte voia înaintea Tatălui vostru Celui din ceriuri ca să piiară unul dintru aceşti mici.

15 Iară de va greşi ţied fratele tău, mergi şi-l ceartă pre el, între tine şi între el sângur; deci, de te va asculta, ai dobândit pre fratele tău.

16 Iară de nu te va asculta, ia împreună cu tine încă pre unul sau pre doi, ca în gura a doao sau a trei mărturii să stea tot cuvântul.

17 Iară de nu va ascultae de ei, spune besearecii, iară de nu va asculta nici de besearecă, să fie ţie ca un păgân şi vameş.

18 Adevăr zic voao, oricâte veţi lega pre pământ vor fi legate în ceriu, şi oricâte veţi dezlega pre pământ vor fi dezlegate în ceriu.

19 Iarăşi zic voao că, de vor fi doi dintru voi într-un înţăles pre pământ de tot lucrul ce vor ceare, va fi lor de la Tatăl Mieu, Cel din ceriuri.

20 Că, unde sânt doi sau trei adunaţi în numele Mieu, acolo sânt Eu, în mijlocul lor” .

21 Atunci, apropiindu-să cătră Dânsul, Petru au zis: „Doamne, de câte ori va greşi mie fratele mieu şi voiu ierta lui?f Până de şeapte ori?”

22 Zis-au Iisus lui: „Nu zic ţie până de şeapte ori, ci până de şeaptezeci de ori câte şeapte.

23 Drept aceaea, asămănatu-s-au împărăţiia ceriurilor omului împărat, carele au vrut să ia sama cug slugile sale.

24 Şi, începând el a lua samă, i-au adus lui un deatornic cu zeace mii de talanţi.

25 Şi, neavând el să dea, au poruncit dom-nul lui să-l vândă pre el şi pre muiarea lui şi pre prunci şi toate câte avea, şi să plătească.

26 Deci, căzând sluga, să închina lui, zicând: «Doamne, mai îngăduiaşte-mă şi toate-ţi voiu plăti».

27 Şi, milostivindu-să domnul slugii aceiia, l-au slobozit pre el şi i-au iertat lui deatoriia.

28 Iară ieşind sluga aceaea, au aflat pre unul din cei împreunăh cu sine slujitori, carele era lui deatoriu cu o sută de dinari; şi, prinzându-l pre el, îl sugruma, zicând: «Plăteaşte-mi ce-mi eşti deatoriu».

29 Deci, căzând cel împreunăi cu el slugă la picioarele lui, ruga pre dânsul, zicând: «Mai îngăduiaşte-mă şi toate voiu plăti ţie».

30 Iară el nu au vrut, ci, ducându-să, l-au băgat în temniţă până va plăti deatoriia.

31 Iară văzând cei dimpreună cu el slugi ceale ce s-au făcut, s-au întristat foarte şi, venind, au spus domnului său toate ceale ce să făcusă.

32 Atunci, chemând pre el domnul său, au zis lui: «Slugă vicleană, toată deatoriia aceaea am iertat ţie, pentru că m-ai rugat.

33 Au nu să cădea şi ţie să-ţi fie milă de cel împreună cu tine slugă, precum şi mie mi-au fost milă de tine?»

34 Şi, măniindu-să domnul lui, l-au dat pre el muncitorilor, până va plăti toată deatoriia lui.

35 Aşa şi Tatăl Mieu cel ceresc va face voao, de nu veţi ierta fieştecarele fratelui său, din inimile voastre, greşealele lor”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.