×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

SFÂNTA EVANGHELIE A DOMNULUI IISUS HRISTOS DE LA MATEIU

Capitolul 13

Şezând în corabie, pune gloatelor înainte pildele sămănătoriului şi a neghinelor, care ucenicilor le şi tâlcuiaşte; şi iarăşi pildele de grăunţul muştariului şi de aluatul în făină ascuns; de comoara şi mărgăritariul cel aflat; de năvodul în mare aruncat, care pildă o şi vădeaşte; învăţind în moşiia sa, zice: „Prorocul nu easte necinstit, numai în moşiia sa”.

1 Şi, în ziua aceaea, ieşind Iisus din casă, şădea lângă mare.

2 Şi s-au adunat la Dânsul gloate multe, cât I-au căutat Lui a întra şi a şedea în corabie, şi toată gloata sta pre ţermure.

3 Şi le-au grăit lor mult în pilde, zicând: „Iată, au ieşit sămănătoriul să samene.

4 Şi, sămănând El, unele au căzut lângă cale şi au venit pasările şi le-au mâncat.

5 Iară altele au căzut pre petriş, unde nu avea pământ mult, şi îndată au răsărit, pentru că nu era afund în pământ.

6 Deci, răsărind soarele, s-au veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-au uscat.

7 Iară altele au căzut în spini şi au crescut spinii şi le-au înecat.

8 Iară altele au căzut în pământ bun şi da rod, una o sută, iară alta şasăzeci, iară alta treizeci.

9 Cel ce are urechi de auzit să audă.

10 Şi, apropiindu-să ucenicii, au zis Lui: „Pentru ce în pilde grăieşti lor?”

11 Iară El, răspunzind, au zis lor că: „Voao s-au dat a cunoaşte tainele împărăţiei ceriurilor, iară lor nu s-au dat.

12 Că cel ce are să va da lui şi va prisosi lui, iară cel ce nu are şi ce are să va lua de la el.

13 Pentru aceasta grăiesc lor în pilde, că, văzind, nu văd şi, auzind, nu aud, nici înţăleg.

14 Şi să plineaşte întru ei prorociia lui Isaiia, care zice: «Cu auzitul veţi auzi şi nu veţi înţăleage şi privinda veţi privi şi nu veţi vedea».

15 Că s-au îngroşat inima norodului acestuia, şi cu urechile greu au auzit şi ochii săi i-au închis, ca nu cândva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţăleagă şi să se întoarcă şi să-i vindec pre ei.

16 Iară ochii voştri sânt fericiţi că văd şi urechile voastre că aud.

17 Că adevăr zic voao că mulţi proroci şi drepţi au dorit să vadă ceale ce vedeţi voi, şi nu au văzut, şi să audă ceale ce auziţi, şi n-au auzit.

18 Voi, dară, auziţi pilda sămănătoriului.

19 La tot cel ce aude cuvântul împărăţiei şi nu înţăleage vine cel rău şi răpeaşte ce s-au sămânat în inima lui; acesta easte care s-au sămănat lângă cale.

20 Iară care easte pre pietrişi sămănat, acesta easte carele aude cuvântul şi îndată cu bucurie priimeaşte.

21 Şi nu are rădăcină în sine, ci easte până la o vreame, iară când să face năcaz sau goană pentru cuvânt, îndată să sminteaşte.

22 Iară care s-au sămânat în spini, acesta easte care-l aude cuvântul, şi grija veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei sugrumă cuvântul şi să face fără de rod.

23 Iară cel ce s-au sămânat în pământ bun, acesta easte cel ce aude cuvântul şi-l înţăleage, şi carele aduce rod şi face unul o sută, altul şasăzeci, iară altul treizeci”.

24 Altă pildă au pus lor, zicând: „Asămănatu-s-au împărăţiia ceriurilor omului carele au sămănat sămânţă bună în ţarina sa.

25 Iară dormind oamenii, venit-au vrăjmaşul lui şi au sămănat neghină întrăb grâu şi s-au dus.

26 Iară deacă au crescut iarba şi au făcut rod, atunci s-au arătat şi neghinile.

27 Şi, venind slugile stăpânului casii, au zis lui: «Doamne, au n-ai sămănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde, dară, are neghină?»

28 Iară el au zis lor: «Omul vrăjmaş au făcut aceasta». Iară slugile au zis lui: «Dară vreai, să meargem să le smulgem?»

29 Iară el au zis: «Ba, ca nu cumva, smulgând neghinile, să smulgeţi împreună cu eale grâul».

30 Lăsaţi să crească amândoao împreună până la seacere şi în vreamea seacerii voiu zice săcerătorilor: «Strângeţi întâiu neghinile şi le legaţi snopi, ca să le ardem, iară grâul îl strângeţi în jitniţa mea»”.

31 Altă pildă au pus lor, zicând: „Aseamenea easte împărăţiia ceriurilor grăunţului de muştariu, care, luându-l omul, l-au sămănat în ţarina sa;

32 Carele easte mai mic decât toate săminţele, iară deacă creaşte easte mai mare decât toate verdeţile şi să face copaci, cât vin pasările ceriului şi lăcuiesc în ramurile lui”.

33 Altă pildă le-au grăit lor: „Aseamenea easte împărăţiia ceriurilor aluatului, carele, luându-l muiarea, l-au ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-au dospit tot”.

34 Aceastea toate au grăit Iisus în pilde gloatelor şi fără de pildă nu grăia lor;

35 Ca să se plinească ce s-au zis prin prorocul, ce zice: „Deşchide-voiu în pilde gura mea şi voiu arăta ceale ascunse din începutul lumii”.

36 Atunci, lăsândc gloatele, au venit în casă Iisus şi s-au apropiiat la Dânsul ucenicii Lui, zicând: „Spune noao pilda neghinilor ţarinii”.

37 Iară el, răspunzind, au zis lor: „Cel ce au sămânat sămânţă bună easte Fiiul Omenesc.

38 Iară ţarina easte lumea; iară sămânţa cea bună, aceştia sânt fiii împărăţiei; iară neghinile sânt fiii celui rău.

39 Iară vrăjmaşul cel ce le-au sămânat pre eale easte diiavolul; iară săcerişul easte sfârşitul veacului, iară săcerătorii sânt îngerii.

40 Deci cum să strâng neghinile şi să ard cu foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.

41 Va trimite Fiiul Omenesc pre îngerii Săi şi vor aduna dintru împărăţiia Lui toate smintealele şi pre cei ce fac fărădeleage.

42 Şi-i vor arunca pre ei în cuptoriul cel de foc, acolo va fi plâns şi scărşnirea dinţilor.

43 Atunci, drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţiia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

44 Iarăşi, aseamenea easte împărăţiia ceriurilor comoarăi ascunsă în ţarină, care aflându-o omul o au ascuns şi de bucuriia ei să duce şi toate câte are le vinde şi cumpără ţarina aceaea.

45 Iarăşi, aseamenea easte împărăţiia ceriurilor omului neguţătoriu, celui ce căuta mărgăritariu bun.

46 Carele aflând un mărgăritariu de mult preţ, mergând, au văndut toate câte au avut şi l-au cumpărat.

47 Iarăşi, aseamenea easte împărăţiia ceriurilor năvodului aruncat în mare şi au adunat de tot fealiul de peaşte;

48 Carele, deacă s-au umplut, scoţindu-l la margine şi şezând, au ales pre cei buni în vase, iară pre cei răi i-au lăpădat afară.

49 Aşa va fi la sfârşitul veacului, vor ieşi îngerii şi vor despărţi pre cei răi din mijlocul celor drepţi.

50 Şi îi vor arunca pre ei în cuptoriul cel de foc; acolo va fi plâns şi scârşnirea dinţilor”.

51 Grăit-au lor Iisus: „Înţăles-aţi aceastea toate?” Grăit-au Lui: „Aşea, Doamne!”

52 Iară El le-au zis lor: „Pentru aceasta, tot cărturariul învăţat spre împărăţiia ceriurilor aseamenea easte omului stăpân de casă, carele scoate din vistieriia sa noao şi vechi”.

53 Şi au fost deacă au sfârşit Iisus pildele aceastea, au trecut de acolo.

54 Şi, venind în moşiia Sa, învăţa pre ei în sinagoga lor, cât să mira ei şi zicea: „De unde easte Lui înţelepciunea aceasta şi puterile?

55 Au nu easte Acesta ficiorul meşterului de lemn? Au nu să chiiamă muma Lui Mariia? Şi fraţii Lui, Iacov şi Iosie şi Simon şi Iuda?

56 Şi surorile Lui au nu sânt toate la noi? De unde, dară, sânt Lui toate aceastea?”

57 Şi să smintea întru Dânsul; iară Iisus au zis lor: „Nu easte prorocul fără cinste, numai în moşiia sa şi în casa sa”.

58 Şi n-au făcut acolo puteri multe pentru necredinţa lor.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.