×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

PROROCIIA LUI DANIIL

Capitolul 9

După ce să roagă Daniil şi mărturiseaşte că jidovii, pentru păcatele sale şi ale părinţilor, au venit la mare năcaz, cerând mila lui Dumnezeu spre norodul său, i să face descoperirea a şeaptezeci de săptămâni până la ungerea Sfântului Sfinţilor şi de moartea Domnului Hristos şi de a norodului celui ce va peri şi despre urâciunea pustiirii în besearică.

1 În anul dintâiu a lui Darie, fiiului lui Asuir, din sămânţa mideanilor, carele au împărăţit preste împărăţiia haldeilor,

2 În anul dintâiu a împărăţiei lui, eu, Daniil, am înţeles din cărţi numărul anilor de care au fost cuvântul Domnului cătră Ieremiia prorocul, ca să se plinească pustiirea Ierusalimului în şeaptezeci de ani.

3 Şi am dat faţa mea cătră Domnul Dumnezeu, ca să cerc cu cearere şi cu rugăciune, cu posturi şi cu sac şi cu cenuşe.

4 M-am rugat cătră Domnul Dumnezeul mieu, şi m-am mărturisit şi am zis: „Doamne, Dumnezeule cel mare şi minunat, Carele păzeşti legătura Ta şi mila Ta celor ce Te iubesc pre Tine şi celor ce păzesc poruncile Tale!

5 Păcătuit-am, făcut-am nedreptate şi fărădeleage şi ne-am depărtat şi ne-am abătut de la poruncile şi de la judecăţile Tale.

6 Şi n-am ascultat pre robii Tăi, prorocii, carii grăia cu numele Tău cătră împăraţii noştri şi cătră boiarii noştri şi cătră părinţii noştri şi cătră tot norodul pământului.

7 Ţie, Doamne, dreptatea, şi noao ruşinea feaţii, precum easte aceasta în zioa aceasta omului Iudei şi celor ce lăcuiesc în Ierusalim şi tot Israilului, celor de aproape şi celor de departe, în tot pământul unde i-ai râsipit pre ei pentru urgisirea cu carea Te-au urgisit pre Tine.

8 Doamne, noao ruşinea feaţii, şi împăraţilor noştri şi boiarilor noştri şi părinţilor noştri, carii am greşit Ţie;

9 Ţie, Domnului Dumnezeului nostru, îndurările şi milele, că ne-am depărtat de la Domnul.

10 Şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, şi n-am umblat în legile Lui, care le-au dat noao prin mâinile robilor Săi, prorocilor.

11 Şi tot Israilul au călcat leagea Ta şi s-au abătut, ca să nu auză glasul Tău; şi au venit preste noi osânda şi blăstămul cel scris în Leagea lui Moisi, robului lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit Lui.

12 Şi au întărit cuvintele Sale, care au grăit asupra noastră şi asupra judecătorilor noştri, carii ne-au judecat pre noi, ca să aducă preste noi răutăţi mari, ca care n-au fost supt tot ceriul ca ceale ce s-au făcut în Ierusalim.

13 Precum easte scris în Leagea lui Moisi, toate răutăţile aceastea au venit preste noi şi nu ne-am rugat feaţii Domnului Dumnezeului nostru ca să ne întoarcem de la strâmbătăţile noastre şi să umblăm întru tot adevărul.

14 Şi au privit Domnul Dumnezeul nostru preste răutatea noastră şi o au adus preste noi, că drept e Domnul Dumnezeul nostru întru toate lucrurile Lui care au făcut, iară noi n-am ascultat cuvântul Lui.

15 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pre norodul Tău din pământul Eghiptului cu mână tare şi ai făcut Ţie nume, precum easte în zioa aceasta, păcătuit-am, nelegiuit-am, făcut-am strâmbătate.

16 Doamne, cu toată mila Ta întoarce mâniia Ta şi urgiia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, muntele cel sfânt al Tău, că am păcătuit cu strâmbătăţile noastre şi ale părinţilor noştri; Ierusalimul şi norodul Tău ocară s-au făcut la toţi cei dimpregiurul nostru.

17 Şi acum, ascultă, Doamne Dumnezeul nostru, rugăciunile robului Tău şi cearerile lui şi arată faţa Ta preste sfinţeniia Ta cea pustie, pentru Tine, Doamne!

18 Pleacă, Dumnezeul mieu, ureachiia Ta şi auzi, deşchide ochii Tăi şi vezi perirea noastră şi a cetăţii Tale în carea s-au chemat numele Tău, că nu pentru dreptăţile noastre cădem înaintea Ta rugându-ne, ci pentru îndurările Tale ceale multe.

19 Doamne, ascultă! Doamne, curăţeaşte! Doamne, ia aminte! Doamne, fă şi nu zăbovi pentru Tine, Doamne Dumnezeul mieu, că numele Tău s-au chemat preste cetatea Ta şi preste norodul Tău!”

20 Şi încă grăind eu şi rugându-mă şi mărturisind păcatele meale şi păcatele norodului mieu, Israil, şi vărsând rugăciunea mea înaintea Domnului Dumnezeului mieu, pentru muntele cel sfânt a Domnului Dumnezeului mieu,

21 Şi grăind încă eu rugăciunea, iată, bărbatul Gavriil, pre carele l-am fost văzut, la începutul vedeniei, zburând, şi s-au atins de mine ca în ceasul jertvei de seara.

22 Şi m-au făcut să înţeleg şi au grăit cu mine şi au zis: „Daniile, acum am ieşit, ca să te fac să înţelegi.

23 La începutul rugăciunii tale au ieşit cuvânt şi eu am venit să spuiu ţie că bărbatul doririlor eşti tu. Şi ia aminte la cuvânt şi înţăleage vedeniia.

24 Şeaptezeci de săptămâni s-au tăiat preste norodul Tău şi preste cetatea cea sfântă, ca să se sfârşască păcatul şi să se pecetluiască păcatele. Şi să se şteargă fărădelegile şi să se curăţască nedreptăţile, şi să se aducă dreptate veacinică şi să se pecetluiască vedeniia şi prorocul şi să se ungă Sfântul Sfinţilor.

25 Să ştii, dară, şi să cunoşti că de la ieşirea cuvântului ca iarăşi să se zidească Ierusalimula până la Hristos, Povăţuitoriul, săptămâni şeapte şi săptămâni şeasezeci şi doao vor fi şi să va întoarce şi să va zidi uliţa şi zidul şi să vor deşerta vremile.

26 Şi după şeasezeci şi doao de săptămâni va peri ungerea şi judecată nu easte întru dânsa, iară cetatea şi besearica o va strica cu povăţuitoriul cel viitoriu; şi să vor tăia întru potop; şi după sfârşitul războiului celui tăiat, rânduita pustiire.

27 Şi va întări legătura la mulţi, o săptămână, şi în mijlocul săptămânii va înceta jertva şi turnarea; şi în besearică va fi urâciunea pustiirilor şi până la sfârşitul vremii nu va înceta pustiirea”b.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.