×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

PLÂNGEREA IEREMIEI

Capitolul 4

Pricina ticăloşiei ceii mari şi nădeajdea izbăvirei

1 Cum să va negri aurul? Schim-ba-se-va argintul cel bun? Vărsatu-s-au pietrile ceale sfin-te la începutul tuturor ieşirilor.

2 Fiii Sionului cei cinstiţi, cei râdicaţi cu aur, cum s-au socotit întru vase de lut, care sânt lucruri de mâinile olariului!

3 Şi bălaurii dezbrăcară ţiţele, aplecat-au puii lor, featele norodului mieu, spre nevindecare, ca paserea în pustie.

4 Lipitu-s-au limba sugătoriului de gâtlejul său pentru seate, pruncii au cerut pâne; nu easte cine să frângă lor.

5 Cei ce mânca desfătăciunile s-au stins întru ieşiri, cei ce să apleacă în făşi îmbrăcatu-s-au cu gunoiu.

6 Şi s-au mărit fărdeleagea featii norodului mieu mai mult decât fărdeleagea Sodomului celui surpat ca o nevoinţă şi nu i-au durut întru ea mâinile.

7 Curăţitu-s-au cei sfinţiţi ai ei mai mult decât omul, luminatu-s-au mai mult decât laptele, închegatu-s-au mai mult decât piiatra sapfirului zmulgerea lor.

8 Întunecatu-s-au mai mult decât spuza chipul lor, nu s-au cunoscut întru ieşiri, închegatu-s-au piialea lor preste oasele lor, uscatu-s-au, făcutu-s-au ca un lemn.

9 Mai buni era răniţii cei de sabie decât cei răniţi de foamete; mers-au împunşi de la roadele ţarinilor.

10 Mâinile muierilor celor neîndurătoare au fiert pre pruncii lor, fost-au lor spre mâncare întru surparea featii norodului mieu.

11 Sfârşit-au Domnul mâniia Sa, vărsat-au iuţimea măniei Sale şi au aprins foc în Sion şi au ars de tot temeliile lui.

12 Nu au crezut împăraţii pământului, toţi cei ce lăcuiesc lumea, că va întra vrăjmaşul şi năcăjitoriul prin porţile Ierusalimului.

13 Pentru păcatele prorocilor lui, pentru strâmbătăţile preoţilor lui, celor ce au vărsat sânge drept în mijlocul lui.

14 Clătitu-s-au priveghitorii lui întru ieşiri, pângăritu-s-au cu sânge, neputând ei, atins-au îmbrăcămintele sale.

15 „Feriţi-vă de la ceale necurate”, chemaţi pre ei, „feriţi-vă, feriţi-vă, nu vă atingeţi, că s-au aţiţat şi s-au şi turburat!” Ziceţi întru neamuri; nu vor mai adaoge a nemernici.

16 Faţa Domnului e partea lor, nu va adaoge a privi la ei, faţa preoţilor nu au luat, pre proroci nu au miluit.

17 Încă fiind noi s-au sfârşit ochii noştri; spre ajutoriul nostru în deşert privind, noi am privit la neam care nu mântuiaşte.

18 Vânat-am pre cei mai mici ai noştri, ca să nu meargă în uliţele noastre; apropiiatu-s-au vreamea noastră, plinitu-s-au zilele noastre, sosit-au sfârşitul nostru.

19 Sprinteni s-au făcut cei ce ne gonea pre noi, mai mult decât vulturii ceriului preste munţi s-au aţiţat, în pustiiu ne-au pândit pre noi.

20 Duhul feaţii voastre, unsul Domnului, s-au prins întru stricăciunile noastrea, căruia am zis: „Întru umbra Lui vom trăi întru neamuri!”

21 Bucură-te şi te veseleaşte, fata Idumeii, ceaea ce lăcuieşti pre pământ, că şi preste tine va treace păharul Domnului, îmbăta-te-vei şi vei vărsa.

22 Sfârşitu-s-au fărădeleagea ta, fată Sion, nu va adaoge încă a te înstrăina pre tine, cercetat-au fărdelegile tale, fată Edomb, descoperit-au necurăţiile tale.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.