×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

PLÂNGEREA IEREMIEI

Capitolul 2

Stricarea cetăţii şi a besearicii

1 Cum au întunecat cu iuţimea Sa Domnul pre fata Sionului? Aruncat-au din ceriu pre pământ mărirea lui Israil şi nu Şi-au adus aminte de cel de supt picioarele Sale.

2 În zioa urgiei Sale, prăpădit-au Domnul necruţind; toate ceale frumoase a lui Iacov le-au surpat cu măniia Sa, tăriile featii lui Iuda le-au lipit la pământ, surpat-au împărăţiia ei şi pre domnii ei.

3 Sfărâmat-au cu iuţimea măniei Sale tot cornul lui Israil, întors-au îndărăpt dreapta Sa de cătră faţa vrăjmaşului şi au aţiţat întru Iacov ca focul văpaia şi au mâncat toate ceale dimpregiur.

4 Întins-au arcul Său ca un vrăjmaş, întărit-au dreapta Sa ca un nepriiatin şi au omorât toate ceale poftite ale ochilor miei în cortul featii Sionului, vărsat-au ca foc măniia Sa.

5 Făcutu-s-au Domnul ca un vrăjmaş, prăpădit-au pre Israil, prăpădit-au toate băştile lui, stricat-au tăriile lui şi au înmulţit featii lui Iuda, smerită şi smerită.

6 Şi au întins ca o vie sălaşul lui, stricat-au sărbătoarea lui, uitat-au Domnul ceale ce au făcut în Sion praznicul lui şi al sâmbetei şi au întărâtat cu pornirea mâniei Sale pre împărat şi pre preot şi pre boiariu.

7 Lăpădat-au Domnul jertvenicul Lui, scuturat-au sfinţeniia Lui, sfărâmat-au cu mâna vrăjmaşului zidul băştilor Lui, glas de războiu au dat în Casa Domnului, ca în zioa sărbătorii.

8 Gândit-au Domnul să strice zidul featei Sionului, întins-au măsură, nu au întors mâna Sa de la călcarea de tot şi au plâns cea dinaintea zidului şi zidul tot deodată au slăbit.

9 Înfiptu-s-au în pământ porţile lui, pierdu-tu-s-au şi s-au zdrobit zăvoarăle lui, pre împăratul lui şi pre boiariul lui întru neamuri; nu easte leage, şi proroc n-au văzut vedeare de la Domnul.

10 Şezut-au pre pământ, tăcut-au bătrânii featii Sionului, pus-au ţărână pre capul lor, încinsu-s-au cu saci, pogorât-au în pământ pre fecioarele ceale căpetenie în Ierusalim.

11 Sfârşitu-s-au în lacrămi ochii miei, turburatu-s-au inima mea, vărsatu-s-au în pământ mărirea mea pentru zdrobirea featei norodului mieu, când murea pruncul şi sugătoriul în uliţele cetăţii.

12 Maicelor lor am zis: „Unde easte grâu şi vin?”, când leşina ei ca nişte răniţi în uliţele cetăţii, vărsându-să sufletele lor în sinul maicelor sale.

13 Ce voiu mărturisi ţie, sau ce voiu asemă-na ţie, fată Ierusalim? Cine te va mântui sau cine te va mângăia, fecioară, fată Sion? Că s-au mărit păharul zdrobirei tale. Cine te va vindeca?

14 Prorocii tăi au văzut ţie deşearte şi nebunie şi au descoperit nedreptatea ta, ca să întoarcă robiia ta; şi au văzut ţie luori deşearte şi scoateri afară.

15 Plesnit-au de tine mâinile toţi cei ce merg pre cale, şuierat-au şi au clătit capul său de fata Ierusalimului: „Aceasta easte cetatea, grăi-vor, cununa mărirei, veseliia a tot pământul?”

16 Deşchis-au asupra ta gura sa toţi vrăjmaşii tăi, şuierară şi scrâşniră dinţii şi zisără: „Să o înghiţim pre ea, că aceasta easte zioa carea aşteptam, aflatu-o-am pre ea, văzutu-o-am.

17 Făcut-au Domnul ceale ce au gândit, sfârşit-au graiul Său, care au poruncit din zilele ceale de la început, surpat-au şi nu S-au milostivit şi au veselit de tine pre vrăjmaşi şi au înălţat cornul celor ce te năcăjesc pre tine.

18 Strigat-au inima lor cătră Domnul: „Zidurile Sionului să pogoară lacrămi ca păraiele zioa şi noaptea!” Nu-ţi da trezie ţie, nici să tacă lumina ochilor tăi!

19 Scoală-te, bucură-te noaptea, la începăturile străjii tale varsă ca apa inima ta înaintea feaţii Domnului, râdică cătră El mâinile tale, pentru sufletele pruncilor tăi, celor ce leaşină de foame la începutul tuturor ieşirilora.

20 Vezi, Doamne, şi priveaşte, pre cine ai prăpădit aşea? Au mânca-vor muierile rodul pântecelor lor? Periciune făcu bucătariul, omorâ-să-vor pruncii cei ce sug ţiţă? Au ucide-vei întru sfinţeniia Domnului pre preot şi pre proroc?

21 Adormit-au la ieşirib pruncuţul şi bătrânul, fecioarele meale şi tinerii miei mearsără în robie; cu sabie şi cu foame i-ai ucis în zioa măniei Tale, fiert-ai şi nu ai cruţat.

22 Chemat-au zioa sărbătoarei nemerniciei meale de primprejur şi nu au fost în zioa măniei Domnului mântuit şi rămas, precum am biruit şi am înmulţit pre toţi vrăjmaşii miei.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.