×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

PROROCIIA LUI IEREMIIA

Capitolul 4

Făgăduiaşte Domnul că-i va ierta de să vor întoarce adevărat şi-şi vor tăia împrejur inimile sale, ameninţindu-le cu mari reale de vor rămânea în răutăţi; pentru aceaea, să tânguiaşte prorocul văzind că să va jefui ţara şi să va pustii, însă nu desăvârşit.

1 De să va întoarce Israil, zice Domnul, cătră Mine, şi să va întoarce, şi de vei lua dimpregiurul tău urâciunile lui din gura lui şi de cătră faţa Mea să va smeri.

2 Şi va jura: „Viu e Domnul cu adevăr, cu judecată şi cu dreptate!”, şi vor binecuvânta întru El limbi şi întru El vor lăuda pre Dumnezeu în Ierusalim,

3 Că aceastea zice Domnul bărbaţilor Iudei şi celor ce lăcuiesc Ierusalimul:

4 „Înnoiţi-vă înnoituri, şi să nu sămânaţi preste ghimpi; tăiaţi-vă împregiur Dumnezeului vostru şi tăiaţi împregiur năsâlniciia inimii voastre, bărbaţii Iudei şi cei ce lăcuiţi în Ierusalim! Să nu iasă ca focul mâniia Mea; şi să va aprinde, şi nu va fi cel ce stânge de cătră faţa vicleşugului tocmealelor voastre.

5 Vestiţi în Iuda şi să se auză în Ierusalim; ziceţi: «Semn, faceţi cu trâmbiţa pre pământ şi strigaţi tare!» Ziceţi: «Adunaţi-vă şi să întrăm la cetăţile ceale cu ziduri!» Luând, fugiţi la Sion!

6 Sârguiţi, nu staţi, că reale aduc Eu de la miiazănoapte şi surpare mare.

7 Să suie leul din bârlogul lui şi pierzind limbile le râdică; şi au ieşit din locul său ca să pustiiască pământul tău; şi cetăţile tale să vor surpa, nelăcuindu-se eale.

8 Spre aceastea încingeţi-vă saci şi vă tânguiţi şi vă văitaţi, pentru că nu s-au întors iuţimea mâniei Domnului de la voi!

9 Şi va fi în zioa aceaea, zice Domnul, piiarde-să-va inima împăratului şi inima boiarilor, şi preoţii să vor spăimânta şi prorocii să vor mira”.

10 Şi am zis: „O, Stăpâne Doamne, oare înşelând ai înşelat pre norodul acesta şi Ierusalimul, zicând: «Pace va fi voao!» Şi să va atinge sabiia până la sufletul lor.

11 În vreamea aceaea, zice-vor norodului acestuia şi Ierusalimului: „Duhul rătăcirei în pustie, calea featei norodului Mieu nu spre curat, nici spre sfânt.

12 Duh de plinire Îmi va veni şi acum Eu voiu grăi judecăţile Meale cătră ei.

13 Iată, ca norul să vor sui şi ca viforul, carăle lor, mai sprinteni decât vulturii, caii lor». Vai, noao, căci muncim!”

14 „Spală de răutate inima ta, Ierusalime, ca să te mântuieşti până când sânt întru tine gândurile trudelor tale.

15 Pentru că glasul celui ce să suie de la Dan va veni Mie şi să va auzi durearea din muntele lui Efraim.

16 Pomeniţi limbi: «Iată, au venit!» Vestiţi în Ierusalim: «Învârtegiri vin din pământ de departe şi au dat spre cetăţile lui Iuda glasul lor!»

17 Că cei ce păzesc ţarină s-au făcut spre ea împregiur, pentru că te-ai lenevit spre Mine, zice Domnul.

18 Căile tale şi tocmealele tale au făcut ţie aceastea; aceasta easte răutatea ta, căci e amară, pentru că s-au atins până la inima ta!”

19 Pântecele mieu mă doare şi simţirile inimii meale turbură sufletul mieu; împuţinează-să inima mea, nu voiu tăcea, că glas de trâmbiţă au auzit sufletul mieu, strigare de războiu.

20 Şi chiiamă zdrobirea chinuirei, că au chinuit tot pământul, făr’ de veaste au chinuit cortul, ruptu-s-au pieile meale.

21 Până când voiu vedea fugind, auzind glasul trâmbiţelor?

22 „Pentru că povăţuitorii norodului Mieu pre Mine nu M-au ştiut; fii fără de minte sânt şi nepricepuţi! Măiestri sânt a face rău, iară a face bine nu au cunoscut”.

23 „Căutat-am spre pământ şi, iată, nimica, şi la ceriu, şi nu era luminile lui.

24 Văzut-am munţii şi era tremurând, şi toate dealurile turburându-să.

25 Căutat-am şi, iată, nu era om, şi toate paserile ceriului să spăimântase.

26 Văzut-am şi, iată, Carmilul pustiiu, şi toate cetăţile arse cu foc de cătră faţa Domnului şi de cătră faţa iuţimei măniei Lui s-au stins”.

27 Aceastea zice Domnul: „Pustiiu va fi tot pământul şi contenire nu voiu face.

28 Şi preste aceastea plângă pământul şi să se întunece ceriul de sus, pentru că am grăit şi nu Mă voiu căi, pornitu-M-am şi nu M-am întors de la el”.

29 „De glas de călăreţi şi arc întins s-au ferit toată ţara; întrat-au în peşteri şi în desişuri s-au ascuns şi pre pietri s-au suit; toată cetatea s-au părăsit, nu lăcuiaşte întru eale om”.

30 „Şi tu ce vei face de te vei îmbrăca cu roşiu? Şi te vei împodobi cu podoabă de aur; de vei unge cu răstic ochii tăi, în deşert e frumseţarea ta, lăpădatu-te-au ibovnicii tăi, sufletul tău cearcă.

31 Că glas ca al ceii ce să chinuiaşte am auzit suspinul tău, ca al ceii ce dintâiu naşte; glasul featii Sionului să va slăvi şi va slobozi mâinile sale: «Vai, mie, că să sfârşeaşte sufletul pentru cei omorâţi!»

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.