×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

PROROCIIA LUI IEREMIIA

Capitolul 3

Dumnezeu cu neasemănată milostivire chiiamă la Sine pre norodul Său de la închinarea idolilor, întru carea Iuda întreace şi pre Israil, făgăduindu-Să că-i va priimi întru fii şi le va da păstori adevăraţi, ca în Ierusalim în pace să cinstească pre Dumnezeu. Despre mărirea şi înălţarea cea viitoare a Ierusalimului şi adunarea neamurilor la dânsul, şi despre pocăinţa norodului.

1 De va slobozi bărbatul pre muiarea sa şi să va duce de la el şi să va mărita după alt bărbat, au întorcându-să, să va întoarce mai mult la el? Şi nu pângărindu-să să va pângări muiarea aceaea? Şi tu ai curvit cu păstori mulţi şi te întoarce cătră Mine, zice Domnul.

2 Râdică ochii tăi în drept şi vezi unde nu te-ai pângărit? În căi ai şezut lor, ca o cioară pustie, şi ai spurcat pământul cu curviile tale, şi cu răutăţile tale.

3 Şi ai avut păstori mulţi spre piiadecă ţie; faţă de curvă s-au făcut faţa ta, fără de ruşine ai fost cătră toţi.

4 Nu ca pre o casă M-ai chemat, şi Tată şi începătoriu fecioriei tale?

5 Au rămânea-vei în veac? Au păzi-să-va spre biruinţă? Iată, ai grăit şi ai făcut realele aceastea şi ai putut”.

6 Şi au zis Domnul cătră mine, în zilele lui Iosie, împăratului: „Văzut-ai ceale ce au făcut Mie lăcuinţa lui Israil? S-au dus întru tot muntele înalt şi supt tot lemnul frunzos şi au curvit acolo.

7 Şi am zis după ce au curvit ea toate aceastea: «Întoarce-te la Mine!» Şi nu s-au întors.

8 Şi au văzut netocmeala ei cea netocmită a Iudei; şi am văzut că pentru toate care s-au părăsit, întru care să preacurvea lăcaşul lui Israil, şi o am slobozit pre ea; şi i-am dat carte de despărţire la mânile ei şi nu s-au temut cea netocmită a Iudei, şi au mers şi au curvit şi ea.

9 Şi s-au făcut întru nimică curviia ei şi au preacurvit lemnul şi piiatra.

10 Şi întru toate aceastea nu s-au întors cătră Mine cea făr’ de tocmeală a Iudei dintru toată inima ei, ci la minciuni”.

11 Şi au zis Domnul cătră mine: „Îndreptat-au sufletul său Israil de la cea neîntocmită a lui Iuda.

12 Mergi şi ceteaşte cuvintele aceastea cătră miiazănoapte şi vei zice: «Întoarce-te cătră Mine, lăcaşul lui Israil, zice Domnul, şi nu voiu întări faţa Mea cătră voi, că milostiv sânt Eu, zice Domnul, şi în veaci nu voiu ţinea mănie asupra voastră.

13 Însă cunoaşte strâmbătatea ta, că asupra Domnului Dumnezeului tău ai făcut păgânătate şi ai vărsat căile tale spre streini, supt tot lemnul frunzos, şi nu ai auzit glasul Mieu, zice Domnul.

14 Întoarceţi-vă, fii depărtaţi, zice Domnul, că Eu voiu stăpâni pre voi şi voiu lua pre voi, pre unul din cetate şi pre doi din rudenie, şi voiu aduce pre voi în Sion.

15 Şi voiu da voao păstori după inima Mea, şi vă vor paşte pre voi, păscându-vă cu ştiinţă.

16 Şi va fi de vă veţi înmulţi şi veţi creaşte pre pământ, zice Domnul; în zilele acealea nu vor zice mai mult: ‚Sicriiul legii sfântului lui Israil’. Nu să va mai sui preste inimă, nu să va numi, nici să va socoti şi nu să va face încă.

17 În zilele acealea şi în vreamea aceaea, numi-vor Ierusalimul «Scaonul Domnului» şi să vor aduna toate neamurile la dânsul şi mai mult nu vor mearge după poftele ceale reale ale inimii lor.

18 În zilele acealea, veni-va casa lui Israil la casa lui Iuda şi împreună vor veni de la pământul mieziinopţii şi de la toate ţările la pământul care l-am dat moştenire părinţilor lor.

19 Şi Eu am zis: Fie, Doamne, încă rândui-te-voiu spre fii şi voiu da ţie pământ ales, moştenirea lui Dumnezeu, Atotţiitoriul neamurilor. Şi am zis: Părinte Mă chemaţi pre Mine şi de la Mine să nu vă întoarceţi!

20 Însă precum nu bagă în samă muiarea pre cel ce să împreună cu ea, aşea nu M-au băgat pre Mine în samă casa lui Israil, zice Domnul.

21 Glas din buze s-au auzit, de plângere şi de rugăciune, al fiilor lui Israil, căci au făcut strâmbătate întru căile lor; uitat-au pre Dumnezeul său cel Sfânt.

22 Întoarceţi-vă, fii, întorcându-vă, şi voiu vindeca zdrobiturile voastre!»” „Iată, robi noi vom fi Ţie, că Tu, Domnul Dumnezeul nostru eşti; cu adevărat întru minciună era munţii şi putearea măgurilor, însă prin Domnul Dumnezeul nostru, mântuirea lui Israil.

23 Şi ruşinea au mâncat ostenealele părinţilor noştri din tinereaţele lor, oile lor şi viţeii lor şi pe fiii lor şi pre featele lor.

24 Dormit-am întru ruşinea noastră şi ne-au acoperit pre noi necinstea noastră, pentru că înaintea Dumnezeului nostru am păcătuit noi şi părinţii noştri, din tinereaţele noastre până în zioa aceasta, şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.