×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

PROROCIIA LUI IEREMIIA

Capitolul 10

Nu trăbuie să se teamă de stealele ceriului, nici de idolii cei deşerţi şi neputincioşi, ci de Dumnezeu, Carele sângur e Dumnezeu, ziditoriu şi Stăpânitoriu a toate, Cel ce au bătut pre păcătoşii pământului. Ierusalimul îşi plânge răul său şi, neputându-şi îndrepta omul căile sale, să roagă lui Dumnezeu ca pre cei ce-L cunosc pre Dânsul să nu-i piiarză de tot, ci mai vârtos preste vrăjmaşii jidovilor să-Şi vearse iuţimea măniei Sale.

1 Auziţi cuvântul Domnului, care au grăit cătră voi, casa lui Israil!

2 Aceastea zice Domnul: „După căile neamurilor nu învăţaţi şi de la seamnele ceriului nu vă teameţi, pentru că să tem de eale cu feaţele sale.

3 Că legile neamurilor deşearte sânt; lemn easte din dumbravă tăiat, lucru de teslariu şi topitură.

4 Cu argint şi cu aur înfrumseţate sânt, cu ciocane şi cu cuie le-au întărit pre eale; pune-le-vor pre eale şi nu se vor mişca.

5 Argintul bătut easte, nu vor umbla; râdicându-să râdica-se-vor, că nu vor păşi. Nu vă teameţi de acealea, că nu vor face rău, şi bine nu easte întru eale”.

6 „Nu easte aseamenea cu Tine, Doamne, mare eşti Tu şi mare easte numele Tău întru tărie!

7 Cine nu să va teame de Tine, Împărate al neamurilor, pentru că Ţie să cuvine, că întru toţi înţelepţii neamurilor şi întru toate împărăţiile lor nu easte aseamenea Ţie!

8 Împreună cei fără de minte şi cei nesocotitori sânt dăscăliia deşertăciunilor lor, lemn easte.

9 Argint lipit easte; de la Tarsis veni-va; aurul Mofaz şi mâna zlătarilor, lucruri de meşteri, toate cu vânăt şi mohorâte le vor îmbrăca pre eale.

10 Aşea să ziceţi lor: «Dumnezeii, carii ceriul şi pământul nu au făcut, să piiară de pre pământ şi de supt ceriul acesta!»”

11 Dumnezeu, Cel ce au făcut pământul cu putearea Sa, Cel ce au îndreptat lumea cu înţelepciunea Sa şi cu mintea Sa au întins ceriul,

12 Şi mulţime de ape în ceriu, şi au râdicat nori de la marginea pământului, fulgerile spre ploaie au făcut şi au scos vânturilea din vistieriile sale.

13 Nebunit-au tot omul de minte, ruşina-tu-s-au tot zlătariul de ceale săpate ale lui, că mincinoase au topit; nu easte duh întru eale.

14 Deşearte sânt lucruri batjocorite, în vreamea cercetării lor vor peri!

15 Nu easte ca aceasta parte la Iacov, că Cel ce au zidit toate, Acela easte moştenirea Lui, Domnul e numele Lui.

16 Adunat-au de afară statul tău, cel ce lăcuiaşte întru cei aleşi, că aceastea zice Domnul:

17 „Iată, Eu împiiadec pre cei ce lăcuiesc pământul acesta cu năcaz şi voiu năcăji pre ei, ca să se afle rana ta”.

18 Vai de zdrobitura ta, duioasă e rana ta! Şi eu am zis: Aşea e aceasta rana ta, şi te apucă pre tine.

19 Cortul tău au chinuit, perit-au; şi toate pieile tale s-au spintecat; fiii miei şi oile meale nu sânt, nu easte încă loc cortului mieu, locul pieilor meale.

20 Pentru că păstorii au ieşit din minte şi pre Domnul nu L-au căutat, pentru aceaea nu au socotit toată păşunea şi s-au râsipit.

21 Glasul auzirei, iată, vine, şi cutremur mare din pământul mieziinopţii, ca să puie cetăţile lui Iuda spre stângere şi spre zăceare pasărilor.

22 Ştiu, Doamne, că nu easte a omului calea lui, nici bărbat va mearge şi va isprăvi călătoriia sa.

23 Ceartă-ne pre noi, Doamne, însă cu judecată şi nu cu mănie, ca să nu ne împuţinezi pre noi.

24 Varsă măniia Ta preste neamurile ceale ce nu Te ştiu pre Tine şi preste împărăţiile care n-au chemat numele Tău, că au mâncat pre Iacov şi au amistuit pre Israil şi păşunea lui o au pustiitb.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.