×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

PROROCIIA LUI ISAIIA

Capitolul 51

Îndeamnă pre Sion cu pilda lui Avraam, căruia Dumnezeu au plinit ce i-au făgăduit şi cum că şi Sionul făgăduinţa cea credincioasă de mângăiare va lua de la Dumnezeu: de mângăiarea, de mântuirea, de marea fericire a Sionului, adecă a besearicii, carea prin Hristos va fi. Şi multe grăiaşte de leagea Evangheliei şi de smerirea vrăjmaşilor besearicii.

1 Auziţi-Mă, cei ce goniţi ce e drept şi cei ce căutaţi pre Domnul! Căutaţi la piiatra cea tare carea o aţi cioplit şi la gaora gropii carea o aţi săpat.

2 Căutaţi la Avraam, tatăl vostru, şi la Sara, carea v-au născut pre voi, că unul era şi l-am chemat pre el şi l-am blagoslovit pre el şi l-am iubit pre el şi l-am înmulţit pre el.

3 Şi pre tine acum te voiu mângăia, Sioane, şi am mângăiat toate pustiile lui şi voiu pune pustiile lui ca raiul; şi ceale de la apusurile lui ca raiul Domnului; veselie şi bucurie va afla într-însul, mărturisire şi glas de laudă.

4 Ascultaţi-Mă, ascultaţi-Mă, norodul Mieu, şi împăraţii la Mine luaţi aminte, că leage va ieşi de la Mine şi judecata Mea spre luminarea neamurilor.

5 Apropie-să curând dreptatea Mea şi va ieşi ca o lumină mântuirea Mea şi întru braţul Mieu neamurile vor nădăjdui; pre Mine Mă vor aştepta ostroavele şi întru braţul Mieu vor nădăjdui.

6 Râdicaţi la ceriu ochii voştri şi priviţi la pământ, jos, că ceriul ca fumul s-au întărit, şi pământul ca o haină să va învechi; şi ceice lăcuiesc ca aceştia vor muri, iară mântuirea Mea în veac va fi şi dreptatea Mea nu va lipsi.

7 Ascultaţi-Mă, cei ce ştiţi judecata, norodul Mieu, la carele leagea Mea easte în inima voastră! Nu vă teameţi de mustrarea oamenilor şi cu hulirea lor să nu vă biruiţi.

8 Că vor fi ca o haină carea cu vreame să strică, şi ca lâna carea să mănâncă de molii; iară dreptatea Mea în veac va fi, şi mântuirea Mea în neamurile neamurilor.

9 Scoală-te, scoală-te, Ierusalime, şi te îmbracă cu tăriia braţului tău! Scoală-te, ca întru începutul zilei, ca neamul veacului; au nu Tu eşti Cel ce ai cioplit lăţimea? Au nu Tu eşti Cel ce au rupt pre bălaor?

10 Au nu eşti Tu Cel ce ai pustiit marea, apa cea multă a adâncului, Cel ce ai pus adâncul mării cale de trecut celor ce s-au izbăvit şi s-au mântuit?

11 Că Domnul va întoarce pre ei şi vor veni în Sion cu veselie şi cu bucurie veacinică; că pre capul lor laudă, şi veselie va apuca pre ei; fugit-au durearea, întristarea şi suspinarea.

12 Eu sânt, Eu sânt Cel ce te mângăie pre tine! Cunoaşte cine ai fost tu, că te-ai temut de omul muritoriu şi de fiiul omului, carii ca iarba s-au uscat!

13 Şi ai uitat pre Dumnezeu, Cel ce te-au făcut pre tine, pre Cel ce au făcut ceriul şi au întemeiat pământul; şi te-ai temut pururea în toate zilele de faţa mâniei celui ce te năcăjea pre tine?

14 Pentru că mântuindu-te Tu, nu va sta, nici va zăbovi şi nu va omorî spre stricare şi nu va lipsi pâinea lui.

15 Că Eu sânt Dumnezeul tău, Cel ce turbură marea şi fac de sună valurile ei. Domnul Savaot, numele Mieu!

16 Pune-voiu cuvintele Meale în gura ta şi te voiu acoperi supt umbra mâinii Meale, cu carea am întărit ceriul şi am întemeiat pământul. Şi va zice Sionul: „Norodul mieu eşti Tu!”a

17 Deşteaptă-te, deşteaptă-te, scoală-te, Ierusalime, cel ce ai beut din mâna Domnului păharul măniei Lui, că păharul căderii şi păharul măniei l-ai beut şi l-ai deşertat.

18 Şi nu era cine să te mângăie din toţi fiii tăi carii ai născut, şi nu era cine să te prinză de mână dintră toţi fiii tăi, pre carii ai crescut!

19 Doao,b aceastea sânt împrotivă ţie; cine să va măhni împreună cu tine? Cădeare şi zdrobire, foamete şi sabie; cine te va mângăia?

20 Fiii tăi cei lipsiţi, carii dorm la marginea a toată ieşirea, ca un nap jumătate copt, plini de mâniia Domnului, slăbiţi prin Domnul Dumnezeu.

21 Pentru aceaea, ascultă, smerită şi îmbătată nu de vin!

22 Aşea zice Domnul Dumnezeu, Cel ce judecă pre norodul Său: „Iată, am luat din mâna ta păharul căderii, păharul mâniei Meale, şi nu vei mai adaoge încă a-l bea!

23 Şi voiu da pre el în mâinile celor ce cu nedreptul te-au asuprit şi te-au smerit, carii au zis sufletului tău: «Pleacă-te, ca să treacem!» Şi ai pus aseamenea cu pământul şealele tale celor ce trecea afară”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.