×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

ECLISIASTUL

Capitolul 5

Să nu grăieşti fără de socoteală despre Dumnezeu; făgăduinţele tale grăbeaşte a le da lui Dumnezeu; nu te mira de asuprirea săracului, că sânt nedrepţi judecătorii; cel ce iubeaşte argintul nu să va sătura; grea boală e a aduna avuţii spre răul viitoriu.

1 Nu te grăbi cu gura ta şi inima ta să nu grăbească a grăi cuvânt înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu e în ceriu sus, şi tu pre pământ jos; pentru aceasta, fie cuvintele tale puţine.

2 Că vine visul când eşti mult îngrijat şi glasul nebunului în cuvinte multe.

3 Când vei făgădui făgăduinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi a o da pre ea, că nu easte voie întru cei nebuni; tu, dară, oricâte vei făgădui dă.

4 Mai bine easte a nu făgădui, decât a făgădui şi a nu da.

5 Nu da gura ta, ca să faci să păcătuiască trupul tău, şi să nu zici înaintea feaţii lui Dumnezeu că easte neştiinţă, ca să nu să mânie Dumnezeu pentru cuvântul tău, şi să strice lucrul mâinilor tale.

6 Că întru mulţimea visurilor şi a deşertăciunilor şi a cuvintelor celor multe, tu te teame de Dumnezeu.

7 De vei vedea în ţară năpastea săracului şi jefuirea judecăţii şi a dreptăţii, nu te mira de lucrul acesta, că cel înalt preste cel înalt ia aminte şi easte mai înalt decât ei.

8 Şi prisosinţa pământului întru toate easte împărat ţarinei lucratea.

9 Cel ce iubeaşte argintul nu să va sătura de argint, şi cel ce iubeaşte rodurile întru mulţimea lor nu să va desfăta cu eale; şi aceasta e deşertăciune.

10 Unde easte mulţime de bunătăţi, mulţi sânt carii o mâncă pre ea, şi ce e bărbăţiia celui ce o are pre ea? Fără numai să vază cu ochii săi.

11 Dulce e somnul slugii, ori puţintel, ori mult mânce, iară pre cel sătul de-a să îmbogăţi nu-l lasă să doarmă.

12 Easte boală, carea o am văzut supt soare, a să păzi avuţie spre răul celui ce o are.

13 Şi piiare avuţiia aceaea întru migăială rea, şi au născut fiiu, şi nimica nu easte în mâna lui.

14 Precum au ieşit din pântecele mumă-sa gol, să va întoarce ca să meargă precum au venit, şi nimica nu va lua din osteneala sa ca să ducă în mâna sa.

15 Ci şi aceasta e boală rea, că precum au venit, aşea să va şi duce şi ce are el mai mult, pentru că s-au ostenit în vânt?

16 Şi în toate zilele sale întru întunearec şi în jeale, şi în mănie multă şi în boală şi în năcaz.

17 Iată binele care l-am văzut eu că easte bun: a mânca şi a bea, şi a vedea bunătate întru toată osteneala sa, carea s-au ostenit supt soare, în numărul zilelor vieţii sale, care le-au dat Dumnezeu lui, că aceasta e partea lui.

18 Ci tot omul căruia i-au dat Dumnezeu bogăţie şi aveare, şi l-au învolnicit pre el ca să mânce dintr-însele, şi să-şi ia partea sa, şi să se veselească dintru osteneala sa, acesta darul lui Dumnezeu easte.

19 Că nu mult îşi va aduce aminte de zilele vieţii sale, că Dumnezeu îl cuprinde pre el întru veseliia inimii lui.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.