×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

ECLISIASTUL

Capitolul 3

Toate au vreame şi sânt bune în vreamea sa; toate câte au făcut Dumnezeu vor fi în veac, nici să poate adaoge la dânsele, nici scădea de la eale; o întâmplare easte omului şi dobitocului.

1 De toate easte vreame şi tot lucrul supt soare are vreame.

2 Vreame easte a naşte, şi vreame easte a muri, vreame easte a sădi, şi vreame easte a smulge ce e sădit.

3 Vreame easte a ucide, şi vreame easte a vindeca, vreame easte a surpa, şi vreame easte a zidi.

4 Vreame easte a plânge, şi vreame easte a râde, vreame easte a să tângui, şi vreame easte a juca.

5 Vreame easte a zvârli pietri, şi vreame easte a strânge pietri; vreame easte a îmbrăţăşea, şi vreame easte a să depărta de îmbrăţişeare.

6 Vreame easte a căuta, şi vreame easte a piiarde. Vreame easte a ţinea, şi vreame easte a lăpăda.

7 Vreame easte a rumpe, şi vreame easte a coasă; vreame easte a tăcea, şi vreame easte a vorbi.

8 Vreame easte a iubi, şi vreame easte a urî. Vreame easte de războiu, şi vreame easte de pace.

9 Ce are mai mult cel ce lucră din osteneala sa?

10 Văzut-am toată migăiala carea o au dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să migăiască într-însa.

11 Toate câte le-au făcut bune sânt în vreamea sa, şi tot veacul l-au dat în inimile lor, ca să nu afle omul făpturaa carea au făcut Dumnezeu din început până în sfârşit.

12 Cunoscut-am că nu easte bine fără numai a să veseli şi a face bine în viiaţa sa.

13 Şi tot omul carele mâncă şi bea, şi veade binele întru toată osteneala sa, darul lui Dumnezeu easte.

14 Cunoscut-am că toate câte au făcut Dumnezeu, aceastea vor fi în veac, la acealea nu să poate adaoge, şi de la eale nu să poate lua; şi Dumnezeu au făcut ca să se teamă de faţa Lui.

15 Ce s-au făcut, iată, easte, şi toate câte vor să fie, iată, au fost, şi Dumnezeu va căuta pre cel ce să goneaşte.

16 Şi am văzut încă supt soare locul judecăţii şi acolo e cel fără de leage şi locul dreptului, acolo e cel credincios.

17 Şi am zis eu întru inima mea: „Pre cel drept împreună şi pre cel fără de leage va judeca Dumnezeu; că de tot lucrul şi de toată fapta va fi acolo vreame”.

18 Zis-am eu întru inima mea, de vorba fiilor omeneşti: „Că-i va osăbi pre ei Dumnezeu, ca să areate că dobitoace sânt.

19 Şi cum că întâmplarea fiilor omeneşti şi întâmplarea dobitocului o întâmplare easte. Precum e moartea acestuia, aşea şi moartea aceluia, şi un duh easte tuturor, şi nimica nu prisoseaşte omul decât dobitocul; că toate sânt deşertăciune.

20 Toate merg la un loc, toate s-au făcut din ţărână, şi toate să vor întoarce în ţărână.

21 Şi cine ştie: oare duhul fiilor oamenilor suie-să în sus? Şi duhul dobitocului, oare, pogoară-să jos în pământ?”

22 Şi am văzut că nu easte, bine fără numai că să va veseli omul întru lucrul său, că aceasta easte partea lui; că cine-l va aduce pre el ca să vază ceaea ce va fi după el?

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.