×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA PILDELOR

Capitolul 18

Pentru despărţirea de priiatini; de cel ce nu să poate îndrepta; a nu să abate de la adevăr; gura nebunului e perirea lui; dreptul să vădeaşte pre sine; fratele care ajută pre frate; rodul gurii umple pântecele; muiarea bună şi cea rea; răspunsul bogatului şi a săracului; omul prietinos.

1 Pricini caută omul cel ce va să se desparţă de priiatini, şi în toată vreamea ocărât va fi.

2 Nu trăbuiaşte înţelepciune omului lipsit de minte, că mai vârtos să ţâne cu nebuniia.

3 Când vine necredinciosul întru adâncul răutăţilor, nu bagă samă; şi vine lui necinste şi ocară.

4 Apă adâncă e cuvântul în inima omului şi izvor ce să varsă şi fântână de viiaţă.

5 A te mira de faţa necredinciosului nu easte bine; nici easte cu cuviinţă a fugi de dreptate la judecată.

6 Buzele celui fără de minte îl aduc pre el la reale, şi gura lui cea îndrăzneaţă chiiamă moartea.

7 Gura nebunului pierirea lui easte; iară buzele lui sânt laţ sufletului lui.

8 Pre cei leaneşi îi biruiaşte frica, şi sufletele oamenilor muieroşi vor flămânzi.

9 Cel ce nu să vindecă pre sine întru faptele sale frate easte celui ce să răneaşte pre sine.

10 Din mărimea tăriei, numele Domnului; şi alergând la El, drepţii să înalţă.

11 Avearea omului bogat e cetate tare, şi mărirea ei mult umbreaşte.

12 Mai înainte de surpare să înalţă inima omului, şi mai înainte de mărire să smereaşte.

13 Cel ce răspunde cuvânt mai înainte de ce aude nebun şi de ocară să face pre sine.

14 Mâniia omului o potoleaşte sluga înţeleaptă; iară pre cel nerăbdătoriu cine-l va suferi?

15 Inima celui cu minte căştigă ştiinţă; iară urechile înţălepţilor cearcă gândurile.

16 Darul omului îl lăţeaşte pre el şi cu cei putearnici îl aşază pre el.

17 Dreptul sângur easte pârâşul său în cuvântarea cea dintâiu şi, dacă îl va asupri pârâşul, să mustră.

18 Pricile le potoleaşte soartea şi între domni hotăreaşte.

19 Frate de frate ajutat, ca o cetate tare şi înaltă, şi puterniceaşte ca o împărăţie întemeiată.

20 Din rodurile gurii umple omul pântecele său, şi din roadele buzelor sale să va sătura.

21 Moartea şi viiaţa e în mâna limbii; iară cei ce-şi stăpânesc limba vor mânca roadele ei.

22 Cel ce au aflat muiare bună aflat-au daruri şi au luat de la Dumnezeu desfătare.

23 Cel ce lapădă muiarea bună lapădă bunătăţile, şi cel ce ţine pre cea prea curvă easte nebun şi necredincios.

24 Rugăciuni răspunde săracul; iară cel bogat răspunde aspru.

25 Omul drăgăstos în soţietate mai priiatin easte decât fratele.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.