×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

PSALTIREA PROROCULUI ŞI ÎMPĂRATULUI DAVID

Capitolul 62

Nădăjduind perirea împrotivnicilor şi sfârşitul năcazurilor sale.

Psalmul lui David, când au fost el în pustiia Idumeii. 1 Împăraţilor 22, 5

1 Dumnezeule, Dumnezeul mieu, cătră Tine mânec.

2 Însetat-au de Tine sufletul mieu, de câte ori trupul mieu, Ţie.

3 În pământ pustiiu şi neumblat şi fără apă; aşa întru cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văz putearea Ta şi mărirea Ta.

4 Că mai bună e mila Ta decât vieţile, buzele meale Te vor lăuda.

5 Aşa bine Te voiu cuvânta în viiaţa mea; şi în numele Tău voiu râdica mâinile meale.

6 Ca din seu şi din grăsime să se umplă sufletul mieu; şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7 De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul mieu, în dimineţi am cugetat spre Tine; că ai fost ajutoriul mieu.

8 Şi întru acoperemântul aripilor Tale mă voiu bucura, lipitu-s-au sufletul mieu după Tine, şi pre mine m-au sprijinit dreapta Ta.

9 Iară ei în deşert au căutat sufletul mieu, întra-vor în ceale mai de jos ale pământului; da-să-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.

10 Iară împăratul să va veseli de Dumnezeu, lăuda-să-va tot cel ce să jură întru El; că s-au astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.