×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA LUI IOV

Capitolul 30

Iov plânge fericirea cea dintâiu, carea lăsând Dumnezeu i s-au întors lui spre mare ticăloşie.

1 Iară acum mă batjocoresc cei mai tineri, acum mă dojenesc în parte, pre a cărora părinţi nu-i băgam în samă şi nu-i socoteam vreadnici să-i puiu cu cânii dobitoacelor meale.

2 Şi tăriia mânilor lor ca o nimica au fost înaintea mea, întru ei au perit sfârşitul.

3 Cei ce să lupta cu lipsa şi cu foametea, cei ce fugea în locuri fără de apă, ieri năcăjiţi şi chinuiţi.

4 Cei ce rodea scoarţăle arborilor, şi rădăcina buruianelor era bucata lor.

5 Cei necinstiţi şi lăpădaţi şi lipsiţi de tot binele, care şi rădăcinile leamnelor le rodea de foamete mare, s-au sculat asupra mea furi.

6 A cărora casăle era gaori de pietri.

7 În mijlocul locurilor celor ce răsuna, striga, şi supt uscăciuni sălbatece petrecea.

8 Fiii celor fără de minte şi necinstiţi, a cărora numele şi mărirea au perit de pre pământ.

9 Iară acum eu sânt ceatăra lor, şi mă ţin poveaste.

10 Şi m-au urât depărtându-să departe, şi asupra feaţii meale au scuipat.

11 Că deşchizind tulba sa m-au chinuit, şi frâu au pus feaţii meale.

12 Spre odrasla cea de-a dreapta s-au sculat, piciorul său l-au întins, şi au făcut preste mine cale, cărările peririlor.

13 Bătutu-s-au cărările meale, că m-au dezbrăcat de vejmântul mieu.

14 Cu săgeţile lui m-au săgetat, şi face cu mine cum îi easte voia, întru dureri m-am frământat.

15 Întorcu-mi-să durerile, dusu-s-au ca un vânt nădeajdea mea, şi ca un nor mântuirea mea.

16 Şi acum, preste mine să va vărsa sufletul mieu, şi mă ţin pre mine zilele durerilor.

17 Noaptea oasele meale s-au sfârmat şi vinele meale s-au dezlegat.

18 Cu multă tărie s-au apucat de haina mea, şi ca gulerul cămeşii m-au cuprins pre mine.

19 Socotitu-m-ai pre mine ca lutul pre pământ, şi în ţărână partea mea.

20 Şi am strigat cătră Tine, şi nu mă asculţi, stătut-au şi m-au socotit.

21 Şi s-au suit preste mine fără de milă, cu mână tare m-ai bătut.

22 Şi m-ai încungiurat cu dureri şi m-ai lăpădat de la mântuirea mea.

23 Că ştiu că moartea mă va surpa, că casa a tot muritoriul easte pământul.

24 Şi, o, că de aş putea pre mine să mă omor, sau să rog pre altul ca să facă mie aceasta.

25 Iară eu preste tot neputinciosul am plâns, suspinat-am când am văzut om în nevoie.

26 Şi când aşteptam eu bunătăţi, mi-au sosit mai multe zile de răutăţi.

27 Inima mea s-au înfierbântat, şi nu va tăcea, apucatu-m-au zilele sărăciei.

28 Suspinând am mers fără de frâu, şi am stătut întru adunare strigând.

29 Şi m-am făcut frate sirinilor şi priiatin struţilor.

30 Şi piialea mea s-au negrit foarte şi oasăle meale de arsură.

31 Şi s-au întors în jeale ceatăra mea şi cântarea mea, mie în plâns.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.