×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ESTIRII

Capitolul 8

Estir, rădicând pre Mardoheu în locul lui Aman, dobândeaşte de la împăratul ca scrisorile ceale stricăcioasă şi vechi a lui Aman cu altele noao să se strâce; şi jidovii să fie în linişte şi să-şi izbândească de nepriiatinii săi, de unde să face veselie pretutindinea.

1 Şi în zioa aceaea, împăratul Artaxerx au dăruit Estirei câte avea Aman, vrăjmaşul, şi au chemat împăratul pre Mardoheu, că au spus Estir că easte rudenie cu el.

2 Şi au luat împăratul inelul, carele l-au luat de la Aman, şi l-au dat lui Mardoheu.

3 Şi au pus Estir pre Mardoheu preste toate ale lui Aman, şi, adăogând, au grăit cătră împăratul şi au căzut la picioarele lui, şi s-au rugat ca să strice răutatea lui Aman şi câte au făcut el jidovilor.

4 Şi au tins împăratul Estirei toiagul cel de aur şi s-au sculat Estir de lângă împăratul.

5 Şi au zis Estir: „De ţi să pare ţie şi de am aflat har, să se trimită şi să se întoarcă cărţile ceale trimisă de Aman, care le-au scris să piiarză pre jidovii cei din împărăţiia ta.

6 Că cum voiu putea vedea eu chinuirea norodului mieu şi cum voiu putea să mă mântuiesc, când piiare neamul mieu?”

7 Şi au zis împăratul cătră Estir: „Dacă toate câte are Aman ţ-am dat şi ţ-am dăruit ţie şi pre el l-am spânzurat pre lemn, pentru că au râdicat mânile asupra jidovilor, ce încă mai ceri?

8 Scrieţi şi voi cu numele mieu, cum vă place, şi pecetluiţi cu inelul mieu, că câte să scriu din porunca împăratului şi să pecetluiesc cu inelul mieu nimenea nu să poate împrotivi acelora”.

9 Şi s-au chemat scriitorii în luna dintâiu, care easte nisan, în doaozeci şi trei a anului acestuia, şi s-au scris jidovilor câte au poruncit deregătorilor casii şi căpeteniilor domnilor, de la India până la Etiopiia, la o sută şi doaozeci şi şeapte de domni în fieştecare ţară în limba lor.

10 Şi s-au scris cu numele împăratului şi s-au pecetluit cu inelul lui, şi au trimis scrisorile prin purtătorii de cărţi.

11 Şi le-au poruncit lor ca să trăiască cu legile sale în toată cetatea şi să-şi izbândească, şi vrăjmaşilor săi să le facă ce vreau, să-i piiarză, să-i omoară cum vor socoti, să le jefuiască lucrurile şi să pustiiască ţările vrăjmaşilor săi şi să împărţască prăzile lor.

12 Pre carii i-au ucis într-o zi în toată împărăţiia lui Artaxerx, în zioa a treisprăzeacea a lunii a doaosprăzeacea, care easte adar.

13 Acesta easte izvodul cărţilor celor scrisă: „Marele împărat Artaxerx, celor ce sânt puşi căpetenii preste o sută şi doaozeci şi şeapte de ţări, de la India până la Etiopia, şi celor ce ale noastre cugetă, bucurie!
Mulţi, cu prea multa făcătorilor de bine bunătate mai adeasă cinstindu-să, mai mult să trufesc. Şi nu numai celor supuşi noao caută a le face rău, şi neputând suferi, şi asupra făcătorilor săi de bine să silesc a meşteşugui. Şi mulţămirea nu numai dintre oameni stricându-o, ci şi cu bunătăţile care le au sumeţindu-să şi înălţându-să, de certarea cea urâtoare de reale a lui Dumnezeu, Celui ce toate pururea le veade, socotesc a fugi. Şi de multe ori să întâmplă ca pre carii stăpânitoriul mai priiatini şi mai credincioşi i-au făcut, cărora cârma împărăţiei o au încrezut, pre domnii săi în foarte mari primejdii i-au băgat, că fiindcă ar vrea a să folosi cu ei, pentru ca să-şi izbândească strâmbătăţile sale ceale deosebi, varsă sângele nevinovaţilor. Şi înşeală mintea stăpânitorilor lor, care nu ştie de înşelăciune, şi înţălepciunea cu viclenie şi cu minciună o amăgesc. Care lucru şi din istoriile ceale vechi, precum am arătat, şi din ceale ce sânt înaintea picioarelor noastre să dovedeaşte cum că cu reale îndemnări ale unora bunavoinţă a împăraţilor să întoarce spre rău. Pentru aceaea, purtând grije ca cu toţi oamenii din împărăţiia noastră să se ţină pacea, nebăgând samă de pârâle cu care să nevoiesc să ne înşeale pre noi, osibind ceale ce să pun înaintea ochilor noştri, socotindu-le cu blândă cercetare. Pentru aceaea, nu trebuie să gândiţi că din uşurarea minţii noastre vine, de dăm porunci osăbite, ci cum că după întâmplarea şi lipsa vremilor, precum pofteaşte folosul de obşte, judecăm. Şi ca mai chiar să înţăleageţi ce zicem, Aman, fiiul lui Amadat, şi cu mintea şi cu neamul machidonean şi străin de sângele persilor, şi bunătatea noastră cu tirăniia întinându-o ca pre un nemearnic l-am fost priimit. Şi făcându-să priiatin noao, au cunoscut iubirea noastră de oameni, care avem spre tot neamul, atâta cât tatăl nostru s-au chemat, şi de toţi s-au cinstit al doilea după împăratul. Încă într-atâta s-au înălţat cu sumeţiia, cât şezusă să ne lipsească de împărăţie şi de viiaţă. Şi pre Mardoheu, mântuitoriul şi foarte marele făcătoriu de bine al nostru, şi pre cea fără de prihană, soaţa împărăţiei noastre, Estir, cu tot neamul lor, cu multe încălcituri şi meşteşuguri de înşelăciune i-au cerut la perire. Gândind că, deacă va omorî pre ei, ne va afla pre noi sânguri şi împărăţiia persi lor o va muta la machidoneani. Iară noi pre jidovii, cei de cel de trei ori spurcat daţi la moarte, i-am aflat nu făcători de reale, ci prea cu dreapte legi vieţuind şi fiind fii Preaînaltului şi Preamarelui Dumnezeu celui viu, Celui ce cu bună vrearea Sa ne-au dat noao şi strămoşilor noştri împărăţiia. Bine, dară, veţi face de nu veţi asculta de cărţile ceale trimisă de Aman, a lui Amadat, pentru care răutate a lui înaintea porţilor cetăţii Susilor s-au spânzurat cu toată casa, Dumnezeu Atotţiitoriul degrab dând lui judecată de ce au fost vreadnic. Iară scrisoarea cărţii aceştiia să o puneţi în tot locul cu îndrăzneală, să lăsaţi pre jidovi să trăiască după legile lor. Şi să le ajutaţi lor, ca pre cei ce din vreamea primejdiei s-au sculat asupra lor, şi să-şi izbândească în treisprăzeace zile a lunii a doaosprăzeace, care easte adar, pentru că această zi, care era să fie de perirea neamului celui ales Atotputearnicului Dumnezeu, o au făcut lor de bucurie. Pentru aceaea, dară, şi voi întră sărbătorile voastre ceale numite să o ţineţi şi să o prăznuiţi cu toată desfătarea, ca şi acum, şi după aceasta, mântuire să fie voao şi celor ce binevoiesc perşilor, iară celor ce ne viclenesc noao, pomenire de perire. Iară toată cetatea sau ţara, care nu va face aşea, cu sabie şi cu foc să piiară cu urgie, ca nu numai oamenilor necălcată, ci şi fiiarălor şi pasărilor în toată vreamea urâtă să fie. Iară izvoadele să se puie la vedearea ochilor în toată împărăţiia, şi gata să fie toţi jidovii întru această zi să bată pre vrăjmaşii săi”.

14 Şi au ieşit călăreţii, grăbind să facă ceale zise de împăratul, şi au pus porunca şi în cetatea Susa.

15 Şi Mardoheu au ieşit îmbrăcat cu văşmânt împărătesc, şi având cunună de aur şi diademă de vison mohorâtă, şi văzând cei din Susa, s-au veselit.

16 Iară jidovilor s-au făcut lumină şi veselie.

17 Prin cetăţi şi prin ţări, oriunde s-au pus porunca bucuriei şi veseliei jidovilor, desfătare şi veselie, şi mulţi din neamuri să tăia împrejur şi să jidovea pentru frica jidovilor.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.