×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ESTIRII

Capitolul 5

Estir, nesocotind primejdiia vieţii sale şi întrând la împăratul, îl chiiamă să vie cu Aman la ospăţul său, la care ospăţ, fiind veasăl împăratul şi întrebându-o despre cearerea sa, iară îi chiiamă pre amândoi la ospăţ pe a doao zi; iară Aman, măniindu-să pre Mardoheu că nu-l cinsteaşte, îi găteaşte lemn să-l spânzure.

1 Şi au fost în zioa a treia, după ce au fost în linişte rugându-să, s-au dezbrăcat de hainele slujbei şi s-au îmbrăcat întru mărirea sa.

2 Şi făcându-să strălucită, chemând pre văzătoriul tuturor şi mântuitoriul Dumnezeu, au luat pre ceale doao slujnice, şi pre una să răzăma, ca cum s-ar gingăşi, iară ceaealaltă mergea după dânsa, rădicând hainele ei.

3 Şi ea, rumenindu-să ca în floarea frumseaţii sale, şi faţa ei blândă şi foarte iubită, iară inima ei încremenită de frică.

4 Şi întrând prin toate uşile, au stătut înaintea împăratului, şi el şedea pre scaonul împărăţiei sale, cu toate hainele împărăteşti, îmbrăcat tot cu aur şi cu pietri scumpe, şi era groaznic foarte.

5 Şi râdicând faţa sa aprinsă de mănie, foarte mănios s-au uitat, şi au căzut împărăteasa şi s-au schimbat faţa ei, cât au leşinat şi s-au plecat pre capul slujnicii, carea mergea cu ea.

6 Şi au mutat Dumnezeu duhul împăratului întru blândeaţe, şi spăriindu-să au sărit din scaonul său şi o au luat pre ea în braţăle sale, până ce şi-au venit în fire, şi o mângăia pre ea cu cuvinte de pace şi au zis cătră ea: „Ce-ţi easte, Estir? Eu sânt fratele tău, îndrăzneaşte, nu vei muri, că deopşte easte porunca noastră, apropie-te!”

7 Şi rădicând toiagul cel de aur, l-au pus preste grumazii ei şi o au îmbunat pre ea şi i-au zis: „Grăiaşte-mi!”

8 Şi ea au zis lui: „Văzutu-te-am, doamne, ca pre îngerul lui Dumnezeu, şi s-au turburat inima mea de groaza mărirei tale, că minunat eşti, doamne, şi faţa ta e plină de daruri”.

9 Şi grăind ea, iară au căzut leşinată, iară împăratul s-au turburat şi toată curtea lui o mângăia pre ea.

10 Şi au zis împăratul: „Ce vreai, Estir, şi ce cei? Până la jumătate de împărăţiia mea voiu da ţie”.

11 „Zi însămnată mie easte astăzi, deci, de să pare împăratului, să vie şi împăratul şi Aman la ospăţul carele voiu face eu astăzi”.

12 Şi au zis împăratul: „Grăbiţi de chemaţi pre Aman, ca să facem cuvântul Estirei!” Şi au mers amândoi la ospăţul carele au zis Estir.

13 Iară la beutură, au zis împăratul cătră Estir: „Ce vreai, împărăteasă Estiră? Şi voiu face ţie ca unor vreadnici”.

14 Iară ea au zis: „Cearerea mea şi rugăciunea mea, de am aflat har înaintea împăratului, să vie împăratul şi Aman şi mâne la ospăţul carele voiu face lor, şi mâne voiu face aceastea”.

15 Şi au ieşit Aman de la împăratul foarte veasel şi voios, iară văzând Aman pre Mardoheu, jidovul, în curte, s-au măniiat foarte.

16 Şi mergând la ale sale, au chemat pre priiatini şi pre Zosara, muiarea sa.

17 Şi le-au arătat lor avuţiia sa şi mărirea care împăratul o au dat lui şi cum l-au făcut pre el mai-mare şi povăţuitoriu împărăţiei.

18 Şi au zis Aman: „N-au chemat împărăteasa cu împăratul pre nime la ospăţ, fără numai pre mine, şi pre mâne încă m-au chemat.

19 Ci aceasta mie nu-mi place, când văz pre Mardoheu, jidovul, în curte”.

20 Şi au zis cătră el Zosara, muiarea lui, şi priiatinii: „Porunceaşte să se taie un lemn de cincizeci de coţi şi mâne zi împăratului şi să se spânzure Mardoheu în lemn, iară tu întră la ospăţ cu împăratul şi te veseleaşte”.

21 Şi au plăcut lui Aman cuvântul şi au gătit lemnul.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.