×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA ESTIRII

Capitolul 4

Plângerea lui Mardoheu şi a tuturor jidovilor pentru gătita sa perire, iară Estir, ca să poată împiedeca piiarderea jidovilor şi la împăratul nechemată să între, din sfatul lui Mardoheu porunceaşte ca în trei zile cu post să se roage pentru dânsa; aşijderea face şi ea cu toată casa sa.

1 Iară Mardoheu, înţelegând ce s-au făcut, şi-au rupt hainele sale şi s-au îmbrăcat cu sac şi s-au presărat cu cenuşă, şi, ieşind pre uliţile cetăţii, striga cu glas mare: „Piiare neamul care nici o strâmbătate n-au făcut!”

2 Şi au venit până la poarta împăratului şi au stătut, că nu era lui slobod să între în curte, având sac şi cenuşe.

3 Şi în toată ţara unde să ţinea cărţile, strigare şi tânguire şi plângere mare era jidovilor, sac şi cenuşe şi-au aşternut şieşi.

4 Şi au întrat slujnicile şi famenii împărăteasii, şi spusără ei, iară ea s-au întristat dacă au auzit ce s-au făcut, şi au trimis să îmbrace pre Mardoheu şi să ia de la el sacul, iară el n-au crezut.

5 Iară Estir au chemat pre Ahrateu, famenul său, care sta la ea, şi au trimis ca să înţăleagă de la Mardoheu adevărul.

6 Mardoheu i-au spus lui ce s-au făcut şi făgăduinţa care au făgăduit Aman împăratului să dea la vistierie zeace mii de talanţi, ca să piiarză pre jidovi.

7 Şi izvodul carele s-au pus în Susa, ca să-i piiarză pre ei, i-au dat lui ca să-l areate Estirei, şi i-au zis lui să-i poruncească ei să între să se roage împăratului, şi să-l roage pentru norod: „Aducându-ţi aminte de zilele smereniei tale, cum te-ai hrănit cu mâinile meale, că Aman, cel ce e al doilea după împăratul, au grăit asupra noastră spre moarte, roagă pre Domnul şi grăiaşte împăratului pentru noi şi ne izbăveaşte de moarte!”

8 Şi întrând Ahrateu, i-au grăit ei toate cuvintele aceastea.

9 Şi au zis Estir cătră Ahrateu: „Mergi la Mardoheu şi zi,

10 Că toate neamurile împărăţiei ştiu cum că tot omul sau muiarea, carele va întra la împăratul în curtea cea mai dinlăuntru nechemat, nu easte lui mântuire, afară de acela căruia va întinde împăratul toiagul cel de aur, acela să va mântui, şi eu nu sânt chemată să întru la împăratul, sânt treizeci de zile”.

11 Şi au spus Ahrateu lui Mardoheu toate cuvintele lui Estir.

12 Şi au zis Mardoheu cătră Ahrateu: „Pasă şi zi ei: «Estir, să nu zici întru tine că te vei mântui sângură întru împărăţie, afară din toţi jidovii.

13 Că, de nu vei asculta întru această vreame, de airea ajutoriu şi acoperemânt va fi jidovilor, iară tu şi casa tătâne-tău veţi peri, şi cine ştie, dară, de te-ai făcut împărăteasă pentru vreamea aceasta?»”

14 Şi au trimis Estir pre cel ce au venit la ea la Mardoheu, zicând:

15 „Mergi şi adună pre jidovii cei din Susa, şi postiţi pentru mine, şi să nu mâncaţi nici să beaţi în trei zile, noaptea şi zioa, şi eu şi roabele meale nu vom mânca, şi atunci voiu întra la împăratul, împrotiva legii făcând, măcar de ar trăbui să şi pieiu”.

16 Şi ducându-să Mardoheu, au făcut câte i-au poruncit lui Estir.
Şi Mardoheu s-au rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului, şi au zis: „Doamne, Doamne, Împărate Atotţiitoriule, toate sânt supt stăpânirea Ta şi nu easte cine să stea împrotiva Ta, de vei vrea să mântuieşti pre Israil. Că Tu ai făcut ceriul şi pământul şi tot ce easte minunat supt ceriu, şi eşti Domn tuturor, şi nu easte cine să stea împrotivă Ţie, Domnului. Şi toate le cunoşti, Tu, Doamne, ştii că nu din sumeţie, nici din trufie, nici din iubire de mărire am făcut aceasta, ca să nu mă închin trufaşului Aman. Că aş fi voit a săruta talpele picioarelor lui, pentru mântuirea lui Israil. Ci am făcut aceasta ca să nu puiu mărirea omului deasupra mărirei lui Dumnezeu, şi ca să nu mă închin nimărui, afară de Tine, Domnul mieu, şi nu voiu face aceastea din trufie. Şi acum, Doamne Dumnezeule, Împăratul şi Dumnezeul lui Avraam, fie-Ţi milă de norodul Tău, că caută să ne strice pre noi şi poftesc să piiarză moştenirea Ta cea dintâiu, nu treace cu vedearea partea Ta, carea o ai răscumpărat Ţie din Eghipet. Ascultă rugăciunea mea şi Te îmblânzeaşte spre soartea Ta; întoarce plânsul nostru întru bună petreacere, ca fiind vii, să lăudăm numele Tău, Doamne, şi să nu astupi gura celor ce Te laudă pre Tine, Doamne”. Şi tot Israilul au strigat din putearea sa, că moartea lor dinaintea ochilor lor. Şi Estir, împărăteasa, au alergat la Domnul, fiind cuprinsă de frica morţii, şi, lăpădându-şi hainele mărirei sale, s-au îmbrăcat cu haine de plâns şi de jale, şi, în locul unsorilor celor frumoasă, cu cenuşe şi cu gunoiu şi-au umplut capul său, şi trupul său l-au smerit foarte, şi tot locul desfătării sale l-au umplut de părul său cel smuls. Şi s-au rugat Domnului Dumnezeului lui Israil şi au zis: Doamne al mieu, Împărate al nostru, Tu eşti sângur, ajută-mi mie, ceii sângure, şi care n-am alt ajutoriu, fără numai pre Tine, că perirea mea easte în mâna mea. Eu am auzit de la naşterea mea, în neamul părinţilor miei, că Tu, Doamne, ai luat pre Israil din toate neamurile şi pre părinţii noştri din toţi strămoşii lor întru moştenire veacinică, şi le-ai făcut lor câte ai grăit. Şi acum, am păcătuit înaintea Ta, şi ne-ai dat pre noi în mâinile vrajmaşilor noştri. Pentru că am mărit pre dumnezeii lor, drept eşti, Doamne. Şi acum, nu s-au îndestulat cu amărâciunea robeei noastre, ci Tu ai pus mâinile lor preste mâinele idolilor lor, să strice făgăduinţa gurii Tale, şi să piiarză moştenirea Ta, şi să astupe gura celora ce Te laudă pre Tine, şi să stângă mărirea Casii Tale şi a jertvenicului Tău, şi să deşchiză gura neamurilor spre bunătăţile celor deşearte, şi să laude pre împăratul cel trupesc în veac. Nu da, Doamne, schiptrul Tău celor ce nu sânt, ca să nu râză de cădearea noastră, ci întoarce sfatul lor asupra lor, şi pre cel ce au început asupra noastră pune-l spre pildă. Adu-Ţi aminte, Doamne, şi Te arată noao în vreamea năcazului nostru, şi-mi fă mie îndrăzneală. Împărate al dumnezeilor şi a toată domniia Stăpâne, dă cuvânt bine întocmit în gura mea înaintea leului şi schimbă inima lui spre ura celor ce să luptă asupra noastră şi spre piiarderea lui şi a celor ce sânt într-un gând cu el. Iară pre noi ne mântuiaşte cu mâna Ta şi-mi ajută mie, ceii sângure, care nu am altul afară de Tine; Doamne, Cel ce pre toţi cunoşti şi ştii că am urât mărirea celor fără de leage, şi urăsc patul celor netăiaţi împrejur şi a tuturor celor de alt neam. Tu ştii nevoia mea, că urăsc semnul trufiei meale, carele easte pre capul mieu în zilele vederii meale, urăscu-l ca pre o cârpă a unei muieri care are ceale de preste lună, şi nu-l port în zilele liniştii meale. Şi n-au mâncat roaba Ta în masa lui Aman şi n-am mărit ospăţul împăratului, nici am beut vin din turnări. Şi nu s-au veselit roaba Ta din zioa în care m-am mutat aici până acum, fără numai întru Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeu putearnic preste toţi, ascultă glasul celor fără de nădeajde şi ne mântuiaşte pre noi din mâna celor ce ne caută să ne facă rău şi mă mântuiaşte de frica mea”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.