×

Dimensiunea fontului:

Biblia de la Blaj 1795

CARTEA LUI ESDRA

Capitolul 9

Auzind Esdra că jidovii s-au amestecat cu noroadele pământului, îşi rumpe veşmintele şi, mărturisind păcatul norodului, plânge înaintea Domnului.

1 Şi după ce s-au săvârşit aceastea, au venit la mine căpeteniile, zicând: «Nu s-au osebit norodul lui Israil şi preoţii şi leviţii de noroadele pământurilor şi de necurăţiile lor, a hananeilor, a eteilor, a ferezeilor, a ievuzeilor, a amoniteanilor, a moaviteanilor, a moserinilor şi a amoreilor.

2 Că au luat din featele lor şieşi şi feciorilor săi, şi au amestecat sămânţa cea sfântă cu noroadele pământului, şi mâna boiarilor şi a căpeteniilor mai întâiu au fost întru fărădeleagea aceasta».

3 Şi după ce am auzit cuvântul acesta, mi-am rupt hainele meale şi văşmântul, şi mi-am rupt din perii capului mieu şi din barba mea, şi am şezut măhnit.

4 Şi s-au adunat la mine tot cel ce să temea de cuvântul Dumnezeului lui Israil pentru fărădelegile robieia, şi eu am şezut măhnit până la jertva cea de seara.

5 Şi la jertva cea de seara m-am sculat din smereniia mea şi, după ce am rupt hainele meale şi veşmântul, am plecat genunchele meale şi am tins mâinile meale cătră Domnul Dumnezeul mieu, şi am zis:

6 «Doamne Dumnezeul mieu, ruşine-mi easte şi nu îndrăznesc, Dumnezeul mieu, a rădica faţa mea cătră Tine, că fărdelegile noastre s-au înmulţit mai mult decât perii capului nostru, şi păcatele noastre s-au mărit până la ceriu.

7 Din zilele părinţilor noştri sântem în păcat mare până în zioa aceasta, şi pentru fărdelegile noastre ne-am dat noi şi împăraţii noştri şi fiii noştri în mâna împăraţilor neamurilor în sabie şi în robie şi în pradă şi întru ruşinea feaţii noastre, precum sântem în zioa de astăzi.

8 Şi acum puţintel S-au milostivit spre noi Dumnezeul nostru, ca să ni să lasă noao mântuire şi să ni să dea noao întemeiare în locul sfinţeniei Lui, ca să lumineaze ochii noştri şi să ne dea noao puţină răsuflare în robiia noastră.

9 Că robi sântem şi în robiia noastră nu ne-au părăsit pre noi Domnul Dumnezeul nostru şi au plecat spre noi milă înaintea împăraţilor persilor, ca să ne dea noao răsuflare, ca să înălţăm Casa Dumnezeului nostru şi să rădicăm pustiirile ei, şi să ne facem noao îngrădire în Iuda şi în Ierusalim.

10 Şi acum ce vom zice, Dumnezeul nostru, după aceasta, că am părăsit poruncile Tale,

11 Care ne-ai dat noao prin mâna robilor Tăi, prorocilor, zicând: ‚Pământul, întru carele întraţi să-l moşteniţi, pământ necurat easte, din necurăţiia noroadelor neamurilor ţărilor acestora, pentru spurcăciunile lor, cu care l-au umplut pre el din gură până în gură cu necurăţiile sale.

12 Şi acum, featele voastre nu le daţi fiilor lor şi din featele lor nu luaţi fiilor voştri, şi nu căutaţi pace lor şi binele lor până în veac, ca să vă întăriţi şi să mâncaţi bunătăţile pământului, şi să-l daţi moştenire fiilor voştri până în veac!’

13 Şi, după toate câte au venit asupra noastră, pentru faptele noastre ceale reale şi pentru păcatul nostru cel mare, că nu easte ca Dumnezeul nostru, că au uşurat fărădelegile noastre şi ne-au dat noao mântuire.

14 Că ne-am întors a strica poruncile şi a ne încuscri cu noroadele pământurilor acestora, să nu Te mânii pre noi până în sfârşit, ca să nu fie rămăşiţă şi mântuit.

15 Doamne Dumnezeul lui Israil, drept eşti Tu, că am rămas mântuiţi, precum în zioa aceasta, iată, noi sântem înaintea Ta în păcatele noastre, că nu putem sta înaintea Ta pentru aceasta»”.

Se caută tâlcuiri ale Sfinților Părinți la versetul selectat ...

cautare talcuire

Din păcate nu există încă comentarii adăugate pentru acest verset.
Momentan doar la Epistolele Sfântului Apostol Pavel au fost adăugate comentarii (Romani - Evrei)
Pe viitor, cu ajutorul Domnului, vom adăuga și alte comentarii.